*Sârbii nu uită și nu iartă!
Ioan POPESCU
Un război, precum cel de-acum din Ucraina, a avut loc în anul 1998-99, în fosta Iugoslavie. Singura diferență ar fi faptul că, dacă in Ucraina este un război ruso-ucrainean, cu NATO în post de observator, atunci a fost un război cu implicarea masivă a NATO în fosta Iugoslavie, aflată în conflict interetnic, intre Serbia și Kosovo. Provincie care, deși aparținea fostei Iugoslavii, avea o majoritate albaneză, care milita pentru integrarea provincie Kosovo intr-o viitoare Albania Mare.
În acest conflict a intervenit, brutal, NATO – o premieră în cei peste 60 de ani de existentă a Aliantei nord-atlantice – care, incepând din 24 martie 1998, a efectuat, timp de 11 săptămâni, 38000 de zboruri, dintre care 1000 de bombardamente numai în Belgrad, Priscina, Podgorița. Cele 2700 de misiuni aeriene au țintit, mai ales, sistemele de apărare antiaerină ale sârbilor. Speriat de acest măcel, la 10 iunie 1999, Slobodan Milosevici – președintele Serbiei – a ordonat retragerea militară din Kosovo, care avea să fie plasată sub administrația ONU, până in anul 2008, când Kosovo și-a declarat independența.
Până în decembrie 1989, pentru români, Iugoslavia a fost ca un vis frumos, mai ales pentru cei dinTimișoara, Turnu Severin, Reșița- localități aflate aproape de graniță, care se bucurau de muzică rock, filme occidentale, dar, mai ales, prin produsele comercializate in localitățile românești aflate pe malul stâng al Dunării.
Ca să nu mai amintim de cei mai curajoși români, care dorind să evadeze din lagărul comunist, traversând inot Dunărea riscau să fie împușcati de granicerii români. Nu puțini au fost, însă, si cei care au scăpat de vigilența granicerilor, reușind să traverseze Dunărea. Unul dintre ei a fost David Buzgar-Dagaro, sculptor avangardist timișorean (care, aflat intr-o vizită la Ploiești, mi-a acordat un interviu, inclus in volumul ”Oameni de Nota 10”, carte aflată in curs de tipărire), care a traversat Iugoslavia până la Trieste-port italian in nord-vestul Mării Adriaticii, aflat aproape de granița cu Croația. De acolo, el a plecat mai departe in Spania, unde s-a și stabilit.
In foto, cladirea RadioTv din Belgrad, bombardată de catre NATO, a devenit…muzeu, ea nefiind refăcută de către sârbi, care nu uită si nu iartă…
Ar fi bine sa nu uite nici miile de cadavre ale celor ucisi de sarbi in Kosovo, Bosnia etc. – ceea ce a provocat reactia militara care a dus la bombardarea lor. LA fel ca in Ucraina, NATO nu poate sta deoparte cand se prodic astfel de crime cu substrat etnic. Sarbii si-au meritat-o. La fel ca rusii din fosta URSS< sarbii s-au considerat un popor de stapani peste o mare de nationalitati care nu aveau nimic in comun cu sarbii in afara faptului ca erau sub ocupatie.
Comments are closed.