TAINA SCRISULUI (173) – CUVÂNTUL   MESAGER PESTE TIMP

0
67

Anul 1960. La 4 ani, primele litere, niște “gângănii” pe o foaie de ziar citită de bunic. La 6 ani, primul abecedar, ca o carte de lectură. Apoi, școala… 

O învățătoare tânără, entuziastă, care cerea totul și da totul. Perfecțiunea – Ileana Băjan! Primul mentor, a cărui dăruire m-a urmărit pe tot parcursul anilor. 

În gimnaziu, prima încercare de roman. Din nefericire, un profesor plictisit de viață, care spunea: „Zece este al lui Dumnezeu, nouă al profesorului, voi de la opt în jos. Dacă vreodată o să dau vreun nouă, o să-mi tai o mână  sau o să-mi scot un ochi…” Totuși mi-a pus un nouă la final. Era târziu, mi-a frânt zborul. Mi-am luat revanșa citind toate cărțile din biblioteca satului. M-am oprit la Marcel Proust – „În căutarea timpului pierdut”.

A urmat liceul. O minune de profesor, doamna Emilia Chilom, mi-a deschis ochii. Revanșa destinului pentru timpul pierdut. Am descoperit revelația poetică, am memorat zeci de poezii ale lui Eminescu, am cântat cu Blaga „cântul de lebădă”.

Un premiu III pe județ la Olimpiada de limba română  în anul II, premiul întâi în anul IV și participarea la faza națională la Craiova. Primele poezii. Totuși, soarta m-a trimis la facultatea de matematică. Printre examene, din când în când câte o poezie. 

Profesor de matematică, îndemnam copiii să scrie. Câteva publicații în revista școlii și în „Heliopolis” – revistă coordonată de o colegă, tot profesor de matematică, doamna Doina Drăgan. Prima poezie publicată „Înserare” (1996): „Cu tine de mână am mers/ Și am respirat cu fruntea-n căușul palmei tale,/ Ți-am răsfirat prin păr lumina lunii,/ Prin visele tale, rătăcită,/ Am adunat pulberea basmului/ Cernut pe pleoape pline./ Am simțit lumina venită din tine/ Și am adormit ușor pe geana ta./ Nici vântul lin nu m-a trezit/ Când colbul amintirii, învolburat,/ S-a așternut pe chipul tău./ Încet, s-au auzit pașii trecutului…/ Speriată, o pasăre, zburând,/ S-a agățat de o cracă/ Și și-a frânt aripa./ În clipa aceea, toți pomii,/ Desfrunzindu-se, s-au amărât/ Și visul meu și-a pomăit roadele/ În părul tău mirosind încă a vară./ Am simțit înnegrind lumina pe frunze/ Și șoapta mea dusă de vânt…/ În ochii tăi, înserarea/ A lăsat să cadă o lacrimă./ O părticică din luna prea plină.//”.

Anul 1998. Sărbătoare aniversară a școlii. La bibliotecă, o mică expoziție de carte. Printre reviste, un număr  din „Heliopolis”. Redactor literar la „Renașterea bănățeană”, scriitorului Aurel Turcuș i-a căzut privirea pe „Înserare”. O invitație la redacție, neonorată, mesagerul era un soț invidios. După 12 ani, în 2010, o întâlnire „întâmplătoare” cu același scriitor, la Festivalul internațional de creație literară „Lumină lină” și premiul întâi cu două poezii: „Și azi” și „Remember”!

Și azi: 

„Cel ce vine pe asin și azi e stăpân,/ Dar loc nu mai are în gândul păgân./ Cu vremea trecută, credința pierdută/ Cu greu se întoarce în sufletul spân.// Și azi înverzită natura e toată,/ Și azi se bat ramuri în sălcii ce plâng,/ Dar omul ce umblă cu fruntea plecată/ Timp n-are să-l vadă pe Domnul trecând.// Degeaba El bate la porți ferecate,/ Sub bolți de verdeață câini răi îl pândesc,/ Așa cum odată, intrând în cetate,/ Ai săi îl aclamă, apoi îl răstignesc.// Cei vindecați de boli, iertați de păcate/ Și azi peste față cu sete-l pleznesc,/ Cu inimi de piatră și mâini nespălate/ Arginții-și împart și cu ei se fălesc.// Și azi fariseii-i aștern la picioare/ Coroane de flori și stâlpări de măslin,/ Da-l vând apoi, ca Iuda în joia cea mare,/ Cu a lor necredință sporind al lui chin.// Bucăți din cămașa-i udată cu sânge,/ Rătăcite prin lume și azi ne amintesc/ De dragostea Lui, ce știa că va plânge/ Pentru iertarea celor ce și azi îl hulesc.//”.

Remember:

„Între pereții clepsidrei,/ Exfoliați de atâta trecere,/ Timpul se dilată, îmbrățișând îngemănarea./ Atingerea sărutului oprește curgerea,/ Prelungind la infinit miracolul genezei./ Fecunda iubire umple potirul./ Pe masa veșniciei, pâinea se frânge mereu,/ Așteptând în tăcere biruința crucii./ Pe scaunul lui Iuda/ Se așează într-una trădătorii./ Până când eternitatea/ Va trebui să repete jertfa supremă?/ Până când efemerul va călca în picioare/ Adevărata valoare?/ Degeaba Măiastra încearcă/ A-și desface aripile,/ Ca să ascundă universului nemernicia!/ Fără de sfârșit repetată,/ Până unde va trebui să ajungă gândirea,/ Pentru ca omenirea să-i înțeleagă mesajul?/ Trezește-te, omule,/ Ai fost creat pentru iubire,/ Pentru speranță, pentru adevăr,/ Pentru toate spurcăciunile/ Există iadul!/ 

Suprema inteligență știe limita infinitului!/ În clepsidră, curgerea timpului/ Își așteaptă scadența./ Singura scăpare a omenirii/ E pâinea de pe masă./ În jurul ei, așteaptă în tăcere/ Doar douăsprezece scaune./ Încă goale.//”.

Au urmat publicații în revistele „Columna 2000″ și „Bastion timisiensis”, coordonate de prof. Tiberiu Ciobanu și scriitorul Aurel Turcuș. Tot în 2010, întâlnirea cu poeta Ana Caia a însemnat începutul unei prietenii frumoase, pentru mine un nou impuls în ale scrisului. De altfel, aveam colegă de catedră o altă poetă cunoscută, Corina Rujan, care mă instiga a scrie. Dar cel mai mult m-a încurajat aprecierea scriitorului Aurel Turcuș, care îmi amintea de profesoara mea din liceu: perseverență, talent și modestie. La ultima întâlnire, înaintea plecării pe drumul fără întoarcere, mi-a dăruit o carte, pe care a scris: „Pentru stimata doamnă profesoară dăruită scrisului, cât îi îngăduie vâltorile vieții, prețuindu-i sensibilitatea, puterea de însuflețire și generozitatea verbului, specifică oamenilor obârșiilor sale.”

A urmat o altă întâlnire „întâmplătoare” cu fosta mea colegă, doamna Doina Drăgan, coordonatoarea revistei “Heliopolis” și președinta Ligii scriitorilor români, filiala Timișoara – Banat. M-a încurajat să pregătesc primul volum de versuri, pentru a putea deveni membru al Ligii. 

În 2014 am publicat un grupaj de 15 poezii în Antologia „Clipe de bucurie”, editura „Amurg sentimental” – București, la îndemnul scriitorului Florin Grigoriu. A urmat volumul de versuri  „Oglinda timpului” la editura „Eurostampa” – Timișoara. Ediție bilingvă română – engleză, distribuit în România, Franța, Belgia, Germania și Spania. Despre acest volum, prof. Mariana Strungă spunea: „Poezia Anei Ghiaur este o poezie profundă, muzicală, sinceră, purtând pecetea originalității. Este aidoma luminii albe, care conține în ea însăși toate culorile. Numai prisma poate să le descompună și să le facă să apară.”

În același an, am publicat la editura “Singur” din Târgoviște în antologiile „Anotimpuri românești” și „În așteptarea sărutului promis”, iar la editura „Anca” din București în „Toamna la Apollon”. Am obținut premiul al treilea pentru poezie  la Concursul internațional „Vis de toamnă” și premiul II la Festivalul național „Ion Budai Deleanu” din  Geoagiu.

Am apărut cu scrieri în „Revista română de versuri și proză” din București  și în Dicționarul „Personalități române și faptele lor” (vol. 58), publicat la editura „Studis” din Iași. O proză scurtă și în ediția on-line „Peregrinări” (Dublin). De altfel, în dec 2014 am obținut premiul al doilea pentru proză la Concursul național de poezie și proză „Al. Odobescu” din Călărași. 

În 2015, la editura „Ștef” (Iași) am publicat poezie în „Cioburi de vise”, obținând Marele Premiu al editurii, iar la „Napoca-Nova” (Cluj), în antologia „Roșu aprins în câmpuri de mătase”. Au urmat „Scriitori în devenire”, la editura „Alas” (Călărași), „În bătaia peniței” la editura „Opanis” (Galați 2016), „Ovidiu, două milenii de neuitare”, editura „Nextbook” (Constanța), „Alburii sclipiri de stele”, editura „Napoca-Nova” (Cluj) și „Epistole prin arcul timpului„  la editura „Eurobit” (Timișoara, 2017).

La Festivalul internațional „Lumină lină” am obținut în același an premiul întâi pentru cartea de proză „Bunicii” apărută la editura „Carolina” din Cluj Napoca, despre care scriitorul Florin Grigoriu spune: „Scrierea clară este dătătoare de bucurie și nu la îndemâna oricui. Este un zid de Mănăstire argeșeană înălțat pe locul alteia, iar aceea pe locul uneia de dinainte. Ana se zidește, ajută zidirea, zâmbește iubitoare meșterului, scrisul înalță, se adună cărămidă lângă cărămidă, totul fiind o ardere a împlinirii unui dat, a unei alcătuiri, pentru că trebuie a fi loc de zidire și de pomenire. Ana Ghiaur este un constructor înlăcrimat, zidind și înzidindu-se. Această carte este o întoarcere acasă.”.

Anul 2018 mi-a adus premiul întâi pentru proză scurtă la Festivalul național „George Zamfir” (Călărași) pentru  „Ciupa și Cionciu”, nepublicată încă, iar în 2019, cu „Învățătoarea” am apărut în antologia „Talantul scriitorului român de pretutindeni “, proiect coordonat de doamna Ligya Diaconescu.

Un nou volum de poezie, „Flori de stea”, a văzut lumina tiparului în anul pandemiei, 2020 la editura Uniunii Ziariștilor Profesioniști din București. Poeta Ana Caia spunea: „L-am parcurs cu sufletul la gură, curioasă să văd dacă asocierea poemelor reflectă traseul ascendent și reala evoluție favorabilă și prolifică. Modalitățile de exprimare, tematica și chiar asocierile de imagini au sporit în diversiune și profunzime. Dincolo de impresia de pasteluri, poeziile cuprinse între coperțile volumului se încarcă cu mesaje metafizice, filozofice, spirituale.”

Sunt pregătite pentru tipar volumele de poezie „Când au albit copacii” și „Între două lumi”. Primul reflectă iubirea pentru natură, flori, copaci, pentru tot ce este verde, proaspăt, pur. Al doilea adună trăirile din două călătorii în locurile viețuirii pământești a lui Iisus, care mi-au inundat simțurile. Pentru viitor, un volum de poezii de dragoste, mai multe nuvele și două romane: „Ani de școală” și „Podul Michelangelo”.

——————

Ana GHIAUR

Timișoara

26 august 2022