Prof. Dr. Nicolae Nicholas Dima
Unde esti tu Tepes Doamne!
Zilele acestea am fost trist; foarte trist. Am citit pe internet ca un polonez care a trait mai multi ani in tara noastra a facut urmatoarea declaratie: Ca sa-i indrepti pe Romanii de azi ar trebui impuscati toti cei in varsta de peste sapte ani si dupa 20 de ani ar trebui repetata operatia…
Sunt plecat din tara de peste 50 de ani si la intoarcere, prima oara in 1990 dupa 22 de ani de instrainare, nu mi-am mai gasit nici familia, nici prietenii, nici locul, si nici neamul. Oamenii cu frica de Dumnezeu si cu sufletul curat au fost nimicti ori marginalizati si daca mai traiesc ei se zbat intre viata si moarte. Si daca mor nu mor de batranate. Sunt omoriti sufleteste. Taraturile au ajuns in frunte si netrebnicii s-au vazut imparati. Si impreuna ei se grabesc si jefuesc tara pentru ca simt ca nu mai au mult timp si li se apropie sorocul. In orice moment poate sa revina stapanul casei; Marele stapan. Acum insa parvenitii se intrec in a-si etala spoiala in timp ce fac sluj in fata noilor stapani, niste ciocoi pribegi adusi de vant. Si cu cat se umfla mai mult in pene si se etaleaza pe dinafara, cu atat mai goi sunt noii epigoni pe dinauntru. S-au gandit ei vreo clipa ca nu vor viermui la nesfarsit pe acest pamant? Cu ce vor se vor prezenta aceste taraturi in fata marei judecati?
SUPRAVIETUIRE
Stramosii nostri au fugit din calea barbarilor si au supravietuit, dar au ramas sa traiasca pe fuga. Multi dintre ei si-au aplecat capul si multa veme au ramas cu capul aplecat in pamant.
Au venit slavii si s-au pretins prieteni cu noi. Cu timpul au devenit ortodoxi ca si noi si am invatat de la ei sa spunem bogdaproste. O spuneam pentru ca ne dadeau de pomana din ceace furase tot de la noi.
Au venit turcii si ne-au cerut bir, si un timp am ramas biruiti. De la ei am invatat sa dam si sa pretindem bacsis.
Au urmat grecii fanariotii care ne salutau cu ticalos, adica ce faci pre limba lor. Si ca sa supravietuiasca, unii dintre noi s-au ticalosit.
S-au ridicat eroi ca Horia, Mihai si Tudor, dar nu le-a placut lichelelor de sus. I-au tras miseleste pe roata, i-au injunghiat lash pe la spate, i-au ucis. Au supravietuit in fruntea tarii talharii si fatarnicii.
Au venit comunistii si le-au luat pamantul taranilor. Ca sa supravietuiasca taranii si-au trimis copiii sa fure de pe propriile lor ogoare. Si unii din copii s-au deprins cu furtul.
Cei colectivizati s-au prefacut ca muncsc si multi au ramas prefacuti.
Intelectualii mai destepti s-au orientat si au intrat in partid ca sa-l schimbe pe dinauntru, si au ramas ei preschimbati pe dinafara. Dar, Doamane fereste, ei nu erau comunisti!
Dupa 89 fostii comunisti s-au declarat revolutionari cu dreptul legitim de a jefui tara. Si am ramas jefuiti. Si tot ei ne conduc si ne jefuesc si azi.
Poporul a supravietuit, dar supravietuirea e doar un somn vesnic ! Treziti-va frati roman i!
Confesiune
In cursul multor ani de cercetare si auto-analiza am cautat raspunsuri la multe framantari, dar mult timp fara nici un rezultat. Am suferit sub comunisti in Romania, dar nu mi-am gasit linistea sufleteasca nici in America. M-am ales cu alte vise ravasite, cu incertitudini si cu noi infrangeri.
Un timp, nu am vrut sa-mi accept destinul, sa ma impac cu soarta si sa accept vointa marei forte divine care ne guverneaza. Cum te poti impaca insa cu o forta pe care nu o intelegi? Putem cunoaste oare aceasta forta prin cautari rationale or o descoperim prin revelatii? Am vrut sa-l gasesc pe Dumnezeu prin acumulare de cunostinte si am ajus chiar la concluzia ca a acumula cunostinte nu e doar un drept, ci o datorie.
Cunostintele sunt fara limite si stau la dispozitia tuturor celor care le cauta. Acumularea lor nu iti aduce insa linistea dorita, ba chiar iti adanceste framatarile. De fapt, noi nu intelegem nici macar realitatea fizica pe care o percepem prin simturile noastre: Urechea te minte si ochiul te’inseala. Cunostintele trebue filtrate prin credinta pentru a ajunge la intelegere, la intelepciune, la pace sufleteasca. Si in cautarile mele m-am oprit in fata unei mari dileme: Care e sensul vietii?
Desigur, la inceput, in prima tinerete si in perioada de formare, cautarile sunt lumesti si sensul vietii il gasesti in bunuri materiale, in familie, in prietenii, si in natura din jurul nostru. Pe la mijlocul vietii, in perioada de afirmare, sensul vietii il gasesti in glia stramoseasca, in tara in care te-ai nascut si in care te-ai format, in cultura nationala care te-a definit. Spre apusul vietii, sensul devine spiritual. Te cheama divinitatea care te-a zamislit si care ti-a harazit un destin. Te atrage ca un magnet nemurirea care te primeste in infinitatea ei. Acolo te poti pierde in neantul spiritual al tuturor celor care au ajuns in sferele ceresti. Acolo devii tu insuti, cel adevarat si etern…
Se spune ca viata de dincolo de materie, existenta in spirit, energie si constiinta, seamana in esenta ei cu cea de aici. Si totusi, trairea spirituala este infinit mai intensa si mai profunda decat cea de pe terra. Acolo, fiecare familie de spirite egal evoluate isi are asezamantul ei paradisiac. Inainte de a ajunge acolo, trebue sa ratacim insa prin aceasta jungle terestra, sa depasim numeroase obstacole, sa ne lepadam de cele lumesti, sa lasam zgura pe pamant, sa ne dobandim dreptul la inaltare…Si inca imi amintesc fragmente din poeziile marelui poet si martir al inchisorilor Radu Gyr:
Esti Doamne bun, eu pamantean si rau/
In dragoste nu-ti seaman, nici in mila/
Dar dupa rani, sunt chip din chipul Tau/
De par dospit din cer, nu din argila…
Atat de dulce stiu sa cad/
Si-atat de greu ma’inalt in sfere/
Ca radacina mea in cer e/
Iar fructul ei se coace’s iad…
Poem de Radu Gyr in amintirile lui Nicolae Dima, US, Sept. 2022
