Deși prezentul „promovează” de zor cele mai nenorocite paradoxuri din multimilenara istorie a omenirii (tratate de pace și o neîntreruptă stare de război, controlul politico-demonocratic al armelor nucleare și o înarmare din ce în ce mai furibundă din partea tuturor – lideri planetari și rebeli regionali, preocupări formale din partea „atotputernicilor” pentru sănătatea planetei și o poluare tot mai agresivă prin civilizația mașinistă, industria energofago-triumfalistă și pacea tot mai compromisă, omenia în coborâre și foamea în statornică urcare, sistemele sanitare tot mai performante în teorie și în practică de-a binelea catastrofale – vezi ravagiile făcute de pandemia încă neîmbotnițată), statele lumii, în primul rând cele din Europa neunită și din America de Nord, vorbesc cu înverșunare sodomistă și neomarxistă, totul plutind la întâmplare în puturoasa zeamă a (in)corectitudinii politice, despre adevăr, libertate, dreptate, înțelegere și armonie, ba mai nou (de la neîntemeiata declanșare a crizei energetice, cel puțin la noi, și a războiului ruso-ucrainean) chiar despre necesitatea unei și mai aprige cumpătări (desigur, o cumpătare ce va fi în curând impusă politic!) în folosul „sărmanilor” nemți. De parcă pe alde ăștia i-a interesat cândva soarta altor popoare, considerate de ei neprietene și neloiale, chiar trădătoare, precum poporul român, cu toate că lucrurile stau taman invers (vezi grozăvia luptelor de la Stalingrad, cu uriașele jertfe ale românilor din prima linie, neînzestrați de „aliați” cu minimum de armament, deși a fost cu insistență cerut de ofițerii noștri de la ei)…
Se face, adică, vorbire despre niște valori ce-au constituit, o lungă perioadă de timp, călăuzele creștine ale înaintașilor noștri pe drumul abrupt înspre prosperitatea tuturor (absurda civilizație de care se face atâta tam-tam în prezent) și care valori sunt apreciate de tot mai puțini oameni ai acestei lumi, în plin și accelerat proces de imbecilizare prin efectul de turmă impus de dezumanizanta politică globalistă (nedemnitate, sterilizare moral-spirituală, goană turbată după averi pe care le fură hoții și le mănâncă moliile, dispreț față de țara-mamă, credința străbună, tradiții și familia firească, asta deoarece numai în acest chip anapoda devii „cool” și – acasă la tine sau în străinătate – poți să-ți faci un rost efemer), căci, aflăm din Prefața celebrei cărți „Psihologia maselor” a lui Gustave Le Bon (Editura Științifică, București, 1991), „Acțiunea inconștientă a mulțimilor, substituită acțiunii conștiente a indivizilor, reprezintă una din trăsăturile distinctive ale epocii noastre”.
S-ar putea ca unii să se simtă lezați în orgoliul lor gregar/turmist de spusa mea directă și să pretindă că „revoluțiile” moderne (iacobină, bolșevică, cele românești din 1821 și 1989) s-au făcut cu poporul, respectiv cu mulțimea, despre care tot G. Le Bon spune că „este sclava impulsurilor primite”, că „este condusă aproape în exclusivitate de către inconștient” și, mai ales, că „Unele caracteristici speciale ale mulțimilor, cum sunt impulsivitatea, iritabilitatea, incapacitatea de a raționa, absența judecății și spiritului critic, exagerarea sentimentelor, ca și altele încă, pot fi observate și la ființe care aparțin unor forme inferioare de evoluție: sălbaticul și copilul”.
Unde mai punem faptul că mișcarea iacobină a fost în întregime francmasonică (în cartea „Protocoalele înțelepților Sionului” (Protocolul I) se afirmă următoarele lucruri jenante despre lozinca Libertate-Egalitate-Fraternitate: „Noi cei dintâi, și încă din vechime, am aruncat cuvintele Libertate-Egalitate-Fraternitate, cuvinte repetate pe urmă de atâtea ori de către papagali inconștienți…”), că așa-zisa „revoluție” bolșevică din octombrie 1917, ne informează Curzio Malaparte în „Tehnica loviturii de stat” (Editura Nemira, 1996), n-a fost în realitate decât o izbutită lovitură de stat („Trupa de asalt a lui Troțki se compune din o mie de muncitori, soldați și marinari”), că Decembriada românească, tot o lovitură de stat, se cheamă concretizarea (evident, cu multe jertfe) a înțelegerilor de la Malta dintre George Bush și Mihail Gorbaciov, cum că – sub bagheta agenturilor străine (sovietice, americane, engleze, maghiare, israeliene) și al odiosului grup alogeno-moscovit (Ion Iliescu, Siviu Brucan – alias Saul Bruckner, Petre Roman – alias Petre Neulander, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militaru etc.) – Nicolae Ceaușescu trebuia nu numai să fie capturat și detronat, ci, împreună cu soția sa, să aibă parte de un proces-parodie și apoi să fie împușcați în chiar ziua de Crăciun a fatidicului an 1989 (căci, susținea S. Bruckner, era nevoie de sânge pentru ca revolta dirijată și televizată să se ridice la rangul de revoluție!), și că mișcarea lui Tudor Vladimirescu, mai mult o revoltă îndreptată contra grecoteilor decât împotriva boierilor pământeni, se călăuzea după nucleul Proclamației de la Padeș: „Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor”.
Aproape la fel este și astăzi, la începutul secolului 21, când – cu acordul lui Klaus Iohannis, via Washington și Bruxelles – țara este cârmuită de sinistrul triumvirat PNL-PSD-UDMR (reeditarea Uniunii Social Liberale din vremea lui Crin Antonescu și Victor Ponta), cu generalul plagiator Nicolae Ciucă în fotoliul premierului din prima fază a rotativei guvernamentale, un guvern conjunctural și esențialmente incapabil în aceste vremuri complicate pe plan intern și extern, care – zic eu – va fi amintit în cel mai bun caz la subsolul istoriei noastre contrafăcută de globaliști și scrisă după voia lor de sculele autohtone. Faptul s-ar datora în mod logic obedienței de care neîncetat dă dovadă (nu în fața poporului atotrăbdător, ci a sforarilor occidentali, prin intermediul chiriașului de la Cotroceni), s-ar datora atâtor promisiuni neonorate (unde sunt angajamentelor liberarilor aflați în opoziție, că – odată ajunși la guvernare – vor desființa veniturile nesimțite ale politrucilor, magistraților, milițienilor și securiștilor, coloana vertebrală a statului paralel?) și, firește, s-ar mai datora neînfăptuirilor pasate de la o lună la alta și de la un an la altul: explozia prețurilor la toate cele (îndeosebi la energie și alimente), inflația (se spune că ea ar fi de 13-14%, dar este de presupus că se apropie în pas alergător de 20%), neindexarea la începutul fiecărui an calendaristic cu rata inflației (asta prevede legea și de acest drept ar trebui să beneficieze toți cetățenii, dar mai ales cei cu venituri mici și mijlocii, în caz contrar ei fiind condamnați de hahalere la mizerie), amânarea majorării pensiilor și alocațiilor de stat pentru copii la…calendele grecești etc. Aceasta fiind inumana stare de lucruri de la noi, te întrebi cu mirare și obidă: oare de ce nu ies românii în stradă cu sutele de mii, îndeosebi în Capitală, ca să dea de pământ cu toți fătălăii ăștia corupți, mincinoși, trădători și neghiobi?!…
Și iarăși zic: cum naiba să rezolve actualii ciucăiți problemele vitale ale nației, când ei (de la rablele de miniștri și până la inutilii funcționari ai atâtor primării) s-au „specializat” în distribuirea cu mare întârziere a unor firimituri sociale?!… Astfel stând lucrurile pe meleagurile noastre, tocmai acuma când făcătura guvernamentală dă cu tifla opoziției formale, deci lesne ar putea să-și concretizeze orice proiect de îmbunătățire a vieții celor mulți, nu cred că este cazul să ne mai mire că agronomul Sorin Cîmpeanu (nu cumva Tîmpeanu?) face tot ce-l duce mintea lui puțină și înceată ca școala să devină o bășcălie, iar examenele care au mai rămas (de pildă bacalaureatul) o deplină parodie. Păi da, căci numai în acest mod, cică legal și dirijat de idioți cu rol decizional, întru totul aserviți globalismului criminal, analfabetismul funcțional (în „familia” asta intră vreo 70% dintre absolvenții de licee și de facultăți, îndeosebi private, adică de tot rahatul) poate să mărșăluiască umăr la umăr cu cu cel moral-spiritual, respectiv cu deplorabila stare lăuntrică a omenirii în general, a românilor în mod special.
Nu sunt exceptați nici cei mici (copii de școală primară și de gimnaziu), cărora poate că nu le lipsește nimic în plan material (bani, telefon mobil, calculator, tabletă, bicicletă etc.), însă nu știu nici ce-i iubirea părintească grijulie și nici cei șapte ani din casele de altădată. Iată de ce de la unii ca ei te poți aștepta să n-aibă habar de bazele credinței și de respectul datorat vârstnicilor, să pretindă totul și să nu dea în schimb nimic (în majoritatea situațiilor de acest gen sunt vinovați părinții, care le satisfac toate capriciile ca pe niște drepturi cuvenite, dar nu le spun absolut nimic despre obligații), să-i încânte pe întreținători cu abilitățile lor extrașcolare (butonare pe telefon, navigare pe internet) și să-i tortureze pe dascălii conștiincioși cu precaritatea cunoștințelor acumulate, ba la o adică să devină mojici și agresivi, taman cu aceia (dascăli, părinți implicați) care, prin severitate și muștruluială, le doresc tot binele din lume. Desigur, de-aici este un mic pas până la huiduirea și caftirea dascălilor în mai multe școli din România, iar pe alte meleaguri (în SUA, de pildă) până la înșfăcarea unei arme, ca să-i masacreze pe colegi și profesori…
—————————-
George PETROVAI
Sighetu Marmației
28 august 2022
