Seară. Ora de maximă audienţă, cea în care toată lumea este la televizor. Tăticul, cu picioarele pe masă şi cu gura mai mereu ocupată de o sticlă de bere, incitat de iminenţa rubricii sportive, mămica cu gura ocupată de mici blesteme domestice pentru că a început telenovela iar „animalul” nu vrea să se uite la porcării, iar Gigel, eternul copilaş, cu ochii proptiţi în ecran, că, precum ştie, aşa fac oamenii mari şi el este un copil ascultător. Doar motanul Aristotel, un leneş irecuperabil, doarme ca un nesimţit, anesteziat de mirosul ciorapilor aruncaţi de tăticul pe covorul cu motive naţionale.
În sfârşit, pe ecran apare figura de infarct a prezentatoarei ştirilor sportive şi guriţa ei dulce rosteşte cu o parşivă notă ispititoare: – Iar acum, ştiri din sport!
– Finanţatorul echipei Star, marele filantrop şi om de afaceri, Ghiţă a fost arestat ieri de mascaţi pentru corupţie! Oaaa, păi, chiar aşa! Filmul îl arată pe marele Ghiţă încătuşat de nişte oameni în negru şi dus la pârnaie, iar tribunele ieşite în stradă încep nişte cafturi destul de reuşite cu forţele de ordine. Pe fundal, lozinci cu Free Ghiţă, agitate de femei, copii, preoţi şi bruneţi cu dovleacul ras, în maieuri, sau chiar cu toate tatuajele la vedere. Timp de cam zece minute familia stă cu respiraţia tăiată de mirare şi plăcere.
– Peste două zeci de arbitri au fost, şi ei, arestaţi pentru că au blătuit meciurile. Vin din urmă, cu mari şanse, preşedinţii ligii şi ai federaţiei. Într-adevăr, pe ecran moacele destul de sfinţite ale unor vestiţi cavaleri ai fluierului, încearcă ceva zâmbete în obiectivele camerelor, încercând să ascundă spaima care le presează vezicile. Faze destul de anoste…
– Rămânem la fotbal şi dăm secvenţe de la meciul de ieri în care tribunele au fost incendiate iar poliţia a trebuit să intervină în forţă pentru a opri distrugerile. Ei, da! Acum e mult mai bine! Scutieri care mardesc la marele fix indivizi dezbrăcaţi chitiţi pe ruperi şi dat foc. Merită! Păcat că nu durează decât un sfert de oră.
– Şi, acum, să vedem ce se mai petrece în hochei! Mda, în hochei vedem o bătaie pe cinste, că aici sunt şi nişte unelte adecvate, respectiv crosele, cu care se fac tot felul de scheme foarte asemănătoare celor din filmele cu bătăuşi chinezi. Numai că acolo sunt regizate, pe când aici, mamă, mamă!
– Revenim la fotbal şi dăm o fază spectaculoasă din minutul cinci. Da! Un jucător, abandonează pentru o clipă mingea, dar numai atât cât să-i dea un picior în cap unui adversar căzut, spre ghinionul lui, în apropiere. Poate că totul ar fi trecut neobservat dacă lucrurile nu ar fi luat turnura firească. O bătaie absolut bărbătească, inclusiv cu arbitri, care duce la întreruperea meciului. Nu contează! Merită!
– Iar acum, câteva cuvinte despre marele nostru jucător Surdu, zis Prinţul, aflat în graţiile presei pentru strălucitele sale prestaţii din campionatul italian. În acest moment jucătorul se află în spital cu coastele rupte şi cu un mic traumatism cerebral. Se dă secvenţa în care şutul energic al unui adversar intră în coastele răsfăţatului nostru apoi o relatare inutilă despre calitatea bandajelor şi a ghipsului de sub care se ghicesc ochii îndureraţi ai bietului om, nefericit că nu mai poate juca în etapa viitoare.
– În schimb, cealaltă mare vedetă a noastră, atacantul Cici, zis Rubinul, a petrecut o binemeritată vacanţă, în insulele Bermude cu noua sa cucerire, top modelul Shark. Destul de frumos! Shark arată în prin-plan de ce e ea top model, iar tăticul rade pe nerăsuflate o bere, urmărit de privirea dispreţuitoare a mamei. Fire permisivă, aceasta se mărgineşte la a-i da doar o palmă în cap. Tati nu ia în seamă gluma.
– Din campionatul de handbal transmitem aspecte de la funeraliile marelui handbalist Vasile, cel care, în urmă cu trei zile a fost ucis mişeleşte de nişte necunoscuţi, într-un bar unde se relaxa cu câteva profesioniste. Pe ecran apar figuri îndoliate cu căutături năprasnice chitite pe răzbunări sângeroase. Mmm, destul de banal!
– Iată, acum, şi câteva secvenţe de la meciul de rugby din preliminariile campionatului mondial. Viaţa revine la normal. Pe ecran, nişte malaci având noroi şi în albul ochilor, fac un spectacol pe cinste cu aruncări peste umăr, cu crampoane în ţeastă şi cu capete foarte meseriaşe repezite în gura oricărui nefericit care iese în faţă. Magnific! Trist e că secvenţele nu durează decât zece minute.
– Iar în încheiere, câteva comentarii ale jucătorilor, despre meciul selecţionatei noastre cu echipa minerilor din Novosibirsc, meci terminat, aşa cum ştiţi, cu victoria oaspeţilor. Pe ecran apar frezele pline de gel şi mutrele de şmecheraşi ale unor jucători autohtoni, tot vedete şi ăştia, care recită cam acelaşi text, destul de scurt şi fără cuvinte grele:
– Ămm, ăăă, deşi este, ămmm, uşor dă constatat că i-am dominat, îîîî, to’ timpu’ şi că am prestatîîî un jocîîîî, foarte dă calitateeee, putemîîî spunăăă că i-am făcut praf, însă eiiii, au băgatîîîî, mai multăăă goluri. Dar, aşa cum binăăă zice şi nea Ţiţi, antrenoruuu’ nostru, în fotbal e, nu-i aşaaa, ca-n viaţă sau, mai bine spus, ca la poker: mai pierzi, mai câştigi, asta-i viaţa! Pe întreaga durată a discursului se remarcă dexteritatea cu care flăcăii mestecă gumă fără să o scape pe gât, ceea ce le conferă un prestigiu remarcabil. Abisalul celor rostite dă crampe tuturor filozofilor lumii, care nici nu bănuiesc de la ce li se trage, deoarece ei nu urmăresc acest gen de emisiuni, singurele care pun în valoare înţelepciunea îndrăgiţilor noştri atleţi.
Urmează câteva secvenţe, foarte slăbuţe, plictisitoare chiar, din campionatul K1, cu doar trei sportivi scoşi pe targă, în timp ce învingătorii afişează figuri însângerate, dar fericite, stâlcite de pumni. Ce mai, bune şi astea, la o adică! Jurnalul de ştiri sportive ia sfârşit şi prezentatoarea surâde fericită de parcă ar fi câştigat la loto.
Adrenalina care vâjâie prin venele bărbatului îi ia puţin minţile şi, din exces de zel, dă o palmă pe una din fesele generoase ale doamnei. La rândul ei, aceasta îi spune, porcule, însă cu atâta dulceaţă în glas, că nu mai încape nici o umbră de îndoială. Pleacă din cameră ţinându-se tandru de talie. Şi prin venele lui Gigel circulă ceva adrenalinuţă, însă el se descarcă repezind un picior în blana indolentului Aristotel. Deşi acesta este doar o biată necuvântătoare, reuşeşte să intre brusc în atmosferă şi îl gherăie pe impertinent. Acum motanul scuipă, iar copilul rage de parcă cineva i-ar smulge unghiile.
Noapte bună stimaţi telespectatori şi nu uitaţi deviza noastră: Sănătate prin sport!
