Astăzi Basarabia se află la răspântie. În condiţiile unor grave crize suprapuse (energetică, război la hotar şi o adâncă criză economică provocată de acest război) a apărut o şansă, poate unică, de integrare în Uniunea Europeană. Pe 23-24 iunie la şedinţa Consiliului Europei se va hotărî soarta noastră: facem un pas în marea familie europeană, din care geografic şi istoric facem parte de peste 2000 de ani, sau rămânem în îmbrăţişarea „frăţească” a ursului turbat din est. Este absolut clar că stabilitatea politică va fi unul din criteriile de bază ale votului PRO la această şedinţă. Cu regret, această şansă poate fi ratată din cauza neunirii noastre. Pentru a se pregăti de acel pas similar important la timpul respectiv în România a avut loc SNAGOV1, la care toate formaţiunile politice au susţinut pregătirile pentru a deveni stat candidat UE. Trăim momente grele când „în casa noastră mereu moare cineva” vorba poetului. Pentru orice om cu glagoare la cap este clar că în această perioadă este strict necesară o stabilitate politică. Însă tot soiul de duşmani deschisi ai actualei guvernări, dar şi mulţi aparent bine intenţionaţi, clatină puternic arborele guvernării. Mă întreb de ce ultimii fac acest lucru tocmai acum când avem nevoie de stabilitate?
Consider strict necesară susţinerea necondiţionată (măcar până vom trece puntea!) a guvernării în această perioadă. Deseori sunt învinuit de tot soiul de aparent bine intenţionaţi că aş fi lustruitorul actualei guvernări. Nu sunt şi nu am niciun interes să fiu. Am ajuns la un anumit statut social când chiar nu am nevoie. Am fost foarte critic faţă de Iu(da) Roşca când acesta s-a developat (de prin 1993 când s-a fondat Congresul Intelectualităţii). Am fost critic faţă de Valeriu Matei, când acesta a derapat, menţionându-i de fiecare dată meritele anterioare. L-am criticat pe Mihai Ghimpu, considerând că este vinovat de gestionarea proastă a Partidului Liberal, un partid profund naţional cu mari perspective, adus acum pe cale de dispariţie, menţionându-i meritele incontestabile. Am fost critic şi faţă de unii reprezentanţi ai actualei guvernări când aceştia au făcut gafe. Nimeni nu spune că guvernarea nu poate fi criticată, dar trebuie să iei în cont şi contextul în care faci această critică.
Este rolul opoziţiei să critice guvernarea. De regulă critica se face prin prisma ideologiei, pe care o promovează un anumit partid. Opoziţia vordonşoristă critică guvernarea fiindcă aşa i se dictează de la Kremlin, de la plătitor. Aici totul e clar. Ceea ce nu se încadrează nici într-o logică de ce actuala guvernare este atât de dur criticată de foştii parteneri de bloc ACUM, care împărtăşesc aceeaşi ideologie, sunt membri ai aceluiaşi partid european (PPE)? Răspunsul este în blestemata rânză moldovenească: dacă nu ei atunci nimeni, chiar dacă acest hatâr al lor ne poate costa revenirea ciumei roşii la putere şi rămânerea în continuare în îmbrăţişarea ursului turbat din est.
Actualmente nu trebuie să fii mare fan al actualei guvernări, nu trebuie să-i faci declaraţii de dragoste. Trebuie să-i dai voie să-şi traducă în viaţă programul, pentru care a fost aleasă. Pentru aceasta a fost inventat ciclul electoral – perioada de timp de 4-5 ani, în care guvernarea trebuie să demonstreze că poate guverna. Chiar dacă mai face şi greşeli, care evident trebuie criticate. Dar atunci când, fiind clătinat prea puternic arborele guvernării riscă să se răstoarne, şi ştii cine poate veni în loc, din elementarul simţ al autoconservării trebuie să te opreşti din clătinat. În situaţia de astăzi pentru oricine cu puţină gândire este clar că dacă cade această guvernare în locul ei revine doar ciuma roşie. Aşa arată toate sondajele. Aparent bine intenţionaţii, cu susţinere populară sub 1%, nu au nicio şansă. Niciuna!
Şi atunci… Conform unei frumoase istorii de viaţă viaţa unui om, ca şi guvernarea de altfel, constă din fapte mai mari şi mai puţin mari. Faptele mari sunt scheletul, cele mici completează golurile. La bază oricărei critici trebuie luat principiul separării faptelor mari de cele mici. Referitor la actuala guvernare faptele mari sunt integrarea europeană şi apropierea de Ţară. Nimeni nu poate contesta aceste adevăruri. Drept dovadă este deschiderea majoră a practic tuturor cancelariilor europene, şi nu numai, apropierea fără precedent de România prin nenumărate vizite reciproce ale celor mai înalţi demnitari, şedinţe comune de guverne, parlamente, comisii, rezolvarea în comun a unor probleme comune (cum a fost recenta problemă cu vama). Chiar dacă anumite fapte mai mici nu sunt pe placul tuturor, pentru a nu pierde întregul, ele trebuiesc ignorate.
Şi totuşi de ce se bate atât de dur în actuala guvernare? Nu cred că cei care ies cu critici dure, cerând demisia guvernului incorpore, chiar şi alegeri anticipate, nu înţeleg pericolul revenirii ciumei roşii. În momentul când se regăsesc de aceeaşi parte a baricadei cu ciuma roşie, care promovează prin toate mijloacele obedienţa faţă de Kremlin, ar trebui să-i pună în gardă. Acoperindu-se cu fraze că ei se gândesc la binele cetăţenilor „aduşi la cea mai mare sărăcie de această guvernare incompetentă (de câtă ură trebuie să dai dovadă ca să declari astfel de tâmpenii!) ei nu ascund că scopul lor (de altfel ca şi al ciumei roşii) este să dea jos această guvernare. Întrebarea este: pe cine vor aduce în loc? Aş accepta, la o adică, schimbarea acestei guvernări proeuropene cu o altă guvernare, tot proeuropeană, promovată de aceştia. Dar oare nu e clar că ei, cu ale lor sub 3% de susţinere populară (conform ultimelor sondaje a căzut sub 1%!), nu au nicio şansă, chiar dacă au „profesionişti, competenţi”. Niciuna! Te întrebi: de ce lucrează, fie şi involuntar, pentru această bandă coruptă, prokremlineză? Nu rezistă niciun argument de-al lor.
Să le dezghiocăm pe câteva din ele, foarte des manipulate. Ei învinuesc PAS-ul de distrugere a Blocului ACUM. Fals! Faptul că PAS a propus formarea a două fracţiuni în parlament, tratat de ei drept prim pas spre distrugerea Blocului, a fost un pas bine gândit care a permis o mai bună prezenţă în comisiile parlamentare. Se cerea doar o bună colaborare între fracţiuni, ceea ce nu întotdeauna a fost. De ex. în alegerile parlamentare de la Hânceşti pentru un loc pe circumscripţie s-a văzut că candidatul PAS Olesea Stamate a luat de trei ori mai multe voturi decât candidatul susţinut de PPDA şi PLDM, dar separat au cedat locul controversatului socialist Gangan. Credeţi că cineva (A. Năstase!) şi-a presurat cenuşă pe cap pentru această gafă. Ulterior acest vot al socialistului Gangan a fost unul de aur în câteva situaţii de rezonanţă. În perioada când preşedintele Maia Sandu se lupta pentru declanşarea alegerilor anticipate, practic de una singură cu susţinerea doar a 15 deputaţi PAS, deseori mergând pe muchie de cuţit, a fost o şansă de a acţiona ca un singur bloc. Însă deputaţii fracţiunii PPDA au acţionat în toată această perioadă împotriva PAS, în alianţă deschisă cu banda DonŞor. S-a ajuns până la aceea ca A. Năstase să caute susţinerea bandei donşor pentru a fi ales prim ministru. Cu doar 11 deputaţi ar fi devenit o sculă a majorităţii donşor, cu care se încerca prelungirea mandatului acelei majorităţi parlamentare atât de discreditate. Au luptat până în ultimul moment împreună cu banda donşor împotriva declanşării alegerilor anticipate. „Dacă vor fi alegeri anticipate în luna august va fi o catastrofă pentru noul guvern în toamnă, care nu va reuşi să semneze acordul cu FMI…”, declara A. Slusari. „Este o crimă să organizezi alegeri în pandemie…”, declara A. Năstase, preluată de mai mulţi fruntaşi PPDA ş.m.a. Dacă n-ar fi fost acţiunea hotărâtă a preşedintelui Maia Sandu şi astăzi am fi avut la putere (până în a. 2023!) acea majoritate parlamentară extrem de compromisă cu cumpărări de deputaţi, o majoritate profund antieuropeană, antiromânească. Iar în condiţiile actualului război al lui Putin împotriva Ucrainei ar fi fost o catastrofă pentru Republica Moldova sub aspectul apropierii de Uniunea Europeană şi de România. Am fi fost, alături de Belarusi şi Coreea de Nord, aliaţii lui Putin, duşmănoasă Ucrainei. De ce nu se recunoaşte acest lucru de aceşti aparent bine intenţionaţi? Este atât de clar. Chiar şi rezultatele alegerilor din 11 iulie au arătat ponderea reală a fiecărei fracţiuni în blocul, ACUM, PPDA în permanenţă pretinzând mai mult decât merita. Să luăm doar ultima declaraţie a lui A. Năstase: „Cer iertare (de la alegători-n.n.). Eu am adus-o pe Maia Sandu la preşedinţie”. Câtă autoapreciere exagerată. El, care în ultimele alegeri prezidenţiale s-a postat într-un mod agresiv împotriva Maiei Sandu, care-i cerea să se retragă din cursă că „doar el îl poate învinge pe Dodon”, luând în primul tur tocmai 3% din voturi, iar în turul doi a chemat votanţii săi doar cu jumătate de glas c-o susţină pe Maia Sandu.
Se vehiculează intens de aceşti aparent bine intenţionaţi teza că „cei mai buni profesionişti din PPDA nu au fost cooptaţi în guvern”. În primul rând guvernul trebuie să fie o echipă consolidată, să funcţioneze ca ceasul, în special, în această perioadă extrem de dificilă, cu atâtea crize suprapuse (din păcate nici acest guvern nu funcţionează ca ceasul). Includerea unor membri PPDA, fie şi „profesionişti” cum se consideră, ar fi pus guvernul în situaţia racului, broaştei şi lebedei din cunoscuta fabulă, deosebit de periculoasă în această perioadă. Ar fi fost posibilă această cooptare dacă, anterior, în perioada luptei pentru declanşarea alegerilor anticipate, preşedintele Maia Sandu şi PAS-ul ar fi avut susţinere din partea fracţiunii PPDA. Din păcate, în toată acea perioadă preşedintele Maia Sandu şi PAS în permanenţă au primit cuţite în spate din partea membrilor fracţiunii PPDA. Cum în acest caz mai poţi fi sigur că nu vei avea cuţite înfipte în spate şi în guvern în această perioadă extrem de dificilă?
În ultimul timp tot mai mult se vehiculează ideea că întreg guvernul este incompetent, că cei din PAS au încurcat „hardul cu harvardul”, luând în derâdere studiile în străinătate ale mai multor miniştri şi deputaţi PAS. Excelează la acest capitol alde Ţîîîrdea, Kiku-Nimiku, Ivan Ceban ş.a. Cum se simt alături de aceşti prokremlinezi „proeuropenii” A. Năstase, D. Plângău, I. Terguţă (pentru care nimic nu e pozitiv în activitatea actualei guvernări) în acest cor bine regizat ştim noi de cine?
Cel mai mult sunt atacaţi premierul N. Gavriliţă, vicepremierul A. Spânu şi vicepremierul N. Popescu. Tocmai cei mai activi din guvern. Întâmplător oare? Este arhicunoscută zicala românească că, de regulă, la un car cu doi boi încărcat „baţi în boul care trage”. Să facem o scurtă compartaţie între premierul Natalia Gavriliţă şi ex-premierul guvernării dodoniste Ivan Kiku. Breazul Ivan Kiku cu o scoală sovietică sumară şi experienţă voronist-dodonist-plahotniucistă, care a primit ajutoarele fraţilor români sub pod la ieşirea din oraş, a organizat în plină pandemie nunta fecioraşului său cu mult alai, a încercat să ne bage pe gât un credit rusesc în condiţii extrem de dezavantajoase. Pe parcursul guvernului său monolingvul Kiku nu a fost invitat nici într-o ţară europeană, nu a fost nici măcar în preaiubita sa Rusie. Atunci când polilingva premier Natalia Gavriliţă a fost primită în majoritatea cancelariilor europene. Pentru prima oară în istoria Republicii Moldova, un premier moldovean – N. Gavriliţă, a fost invitat la Reuniunea Anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos (WEF 2022), la care au participat peste 2000 de lideri şi experţi din întreaga lume. Prin întâlnirile directe cu premierul român Nicolae Ciucă şi preşedintele senatului Ion-Marcel Ciolacu a reuşit rezolvarea recentei crize la punctele vamale.
Un alt membru al guvernului, Andrei Spânu, este pe nedrept atât de atacat de tot soiul de cârcotaşi. Se află în fruntea unui minister mastodont, pe capul căruia a căzut greul actualei crize energetice şi geopolitice. Orice ar declara cârcotaşii, oricare ar fi greşelile, care în aceste condiţii extrem de dificile au fost inevitabile, acest ministru a reuşit să facă faţă situaţiei: am ieşit relativ bine din această iarnă grea, cu toate că calculele ştabilor de la Kremlin au fost altele – provocarea protestelor în masă legate de majorarea preţurilor. Ei bine, mecanismul bine gândit de compensare a majorării preţurilor la gaz (consumatorul a plătit aproximativ tot atâta cât a plătit anul trecut) a zădărnicit planurile Kremlinului. În pofida criticilor aduse întreaga infrastructură a Republicii este acum un şantier: se repară drumurile la nordul, centrul şi sudul Republicii. Doar rău intenţionaţii nu ar observa toate acestea.
Şi atunci mă întreb încă o dată: de ce aparent bine intenţionaţii clatină din răsputeri arborele guvernării.
—————————
Valeriu DULGHERU
Chișinău, Republica Moldova
Septembrie 2022
