In fiecare an, la 1 Decembrie, sarbatorim Ziua Nationala a Romaniei si, implicit, a tuturor romanilor!…
Anul acesta fiind dupa perioada pandemiei, se anunta si se arata a fi unul a multor si diferitelor momente, clipe sau evenimente aniversare!…
Toate bune pana aici fiindca, dincolo de frigul de afara si din (multe) case, dincolo de nesiguranta zilei noastre de maine, dincolo de incertitudinea viitorului apropiat, nu mai spun, indepartat, dincolo de toata dezbinarea, dezoroentarea, risipirea si egoismul, din noi si, dintre noi, Ziua noastra Nationala ne (mai) aduce putina mangaiere, incurajare, alinare si speranta sau optimism!…
La acest lucru contribuie, din plin, preziua celei nationale, adica ziua de 30 Noiembrie, cand, anual, il sarbatorim pe Sf. Ap. Andrei – Apostolul Romaniei si a tuturor Romanilor, care si este, in acest sens ori context, Patronul nostru spiritual si Ocrotitorul nostru duhovnicesc!…
Asadar, in aceste, pana la urma, doua zile nationale romanesti, suntem chemati, mai mult ca altadata, sa ne rugam lui Dumnezeu cel Viu, Adevarat si Vesnic, sa ne poarte tututor de grija, sa ne apere, sa ne izbaveasca, sa ne ocrotrasca, sa ne sfinteasca si sa ne mantuiasca, pe noi, pe toti!…
Altfel spus, in aceste doua zile de sfanta sarbatoare, crestineasca si romaneasca, trebuie sa intelegem, mai mult ca oricand, ca suntem, ca am ramas (numai) la mana si la mila lui Dumnezeu – Tamaduitorul, Vindecatorul, Sfintitorul, Ocrotitorul, Izbavitorul, Aparatorul, Iertatorul si Mantuitorul nostru, al tuturor, deopotriva!…
Cu alte cuvinte, dincolo de fastul, petrecerea si bucuria acestei sarbatori si zile nationale, sa realizam faptul ca este nevoie de multa comuniune spirituala, de multa coeziune sociala, de multa solidaritate, de multa empatie, de multa nevointa, staruinta si chibzuinta duhovniceasca si, nu in ultimul rand, de multa unitate, ca sa putem merge mai departe, ca sa putem merge inainte, pe drumul cel bun, adevarat, veritabil si autentic!…
Prin urmare, dincolo de netrebniciile, nevredniciile, mahnirile si razvratirile acestei lumi si acestui veac, trebuie sa ne scuturam, sa ne debarasam, sa ne detasam si sa ne vindecam de toate slabiciunile, neputintele, bolile, pacatele, patimile si vulnerabilitatile noastre omenesti si sa ne punem pe treaba, dupa ce ne-am asezat genunchii la rugaciune!…
Da, chiar asa, sa ne apucam de treaba, dupa ce ne-am vindecat si pus ordine in propria noastra viata, dupa ce ne-am stabilit un set de norme, principii si valori, dupa ce ne-am organizat si facut o prioritizare, valorica sau axiologica, personala, si, asa mai departe!…
In rest, dincolo de toate acestea si multe altele, sa avem credinta, nadejde si dragoste, alipiti si atasati fiind, de Dumnezeu, de neamul si de popor nostru precum si de tara noastra, la modul cel mai sincer, nu (doar) declarativ, nici speculativ, nici facultativ ci, pur si simplu, asumat, responsabil, onest si adevarat!…
Bunul Dumnezeu sa ne vegheze, pe noi, pe toti, laolalta, catre o binecuvantata priveghere! Amin!…
La multi ani draga Romania!…
La multi ani iubiti romani!…
Stelian Gombos
