MAGII ORIENTULUI

0
54

Cu două mii de ani în urmă, 

când Pruncu-n iesle se năștea, 

ca lumii, de păcat strivită, 

un sens izbăvitor să-i dea 

prin pilde, sfaturi și minuni, 

efort dumnezeiesc prin care 

crezul iubirii s-a-ndesit 

după a Lui crucificare, 

trei magi, de-o stea călăuziți, 

sosesc la locul preasfințit 

și cu respect, tustrei se-nchină 

divinului Crai prevestit. 

Cei trei, tradiția ne spune, 

erau Melkon, Gaspar și Baltazar, 

cu toții regi: persan, hindus 

și al Arabiei cezar. 

Fiind vestiți că S-a născut 

un rege îndumnezeit, 

fără egal în omenire 

prin țelu-n ceruri stabilit, 

orientalii s-au grăbit 

închinătorii primi să fie, 

și pe Copil L-au onorat

cu aur, smirnă și tămâie. 

Apoi, după un scurt popas, 

spre casă ei pornesc în bandă, 

dar nu pe drumul de sosire, 

ca pe Irod să nu-l mai vadă…

Urmează fuga în Egipt

și alte fapte-nălțătoare, 

până Mesia Și-a-nceput 

lucrarea transfiguratoare, 

ce crez universal devine 

în câțiva ani de predicare, 

îndeosebi după-nvierea-I – 

miracol greu de-ndivinare. 

Iar umiliții și săracii, 

veacuri la rând L-au proslăvit, 

știind ce cere tuturor: 

„Iubiți-vă cum v-am iubit!” 

Iubind și-având în față pilda-I, 

se-mbogățea viața lor: 

Aveau speranța răsplătirii 

pentru un crez stăruitor! 

Unde mai punem c-omenirea, 

prin creștinism a progresat, 

deși istoria e plină 

de-un dogmatism înverșunat, 

care cu ură se hrănește 

în forme tot mai monstruoase – 

întemnițări, arderi pe rug 

și lungi războaie păguboase. 

De pildă, arta și gândirea 

cunosc o stare colosală 

cu-acumulările în spirit 

din epoca medievală, 

concretizate în zidiri 

(biserici, mănăstiri, palate), 

picturi, sculpturi, concepții noi 

și scrieri foarte inspirate…

Dar iată c-astăzi creștinismul, 

nu doar că-n Vest este-n regres, 

ci-i tot mai des înlocuit 

cu-al satanismului eres: 

Împerecheri sodomizate, 

familii fără conținut, 

ba chiar lăcașurile-n care 

Satana-și ia al său tribut! 

Crăciunul pentru alde ăștia, 

cu-a sacrului gamă bogată 

(colinde, magi și Viflaim), 

acum mai mult ca altădată 

este acea modalitate 

de-a da și de-a primi cadouri – 

o sărbătoare pur carnală, 

în suflete fără ecouri. 

Azi lumea-i mult mai găunoasă 

ca-n urmă cu milenii două, 

când regi păgâni Îl preamăreau 

pe Cel ce-nseamnă Legea nouă. 

De-ar fi Mesia să se nască 

din nou pe sfera în ruine, 

câți regi și președinți creștini 

L-ar onora cum se cuvine?! 

—————————

George  PETROVAI 

Sighetu Marmației

23 decembrie 2022