Azi o să vă prezint GALAXY – Volumul I, AUTORI ROMÂNI CONTEMPORANI, ANTOLOGIE DE ECOURI LITERARE, Editura Globart Universum, MONTREAL, CANADA, 2022.
Întâmpinați de cuvintele lui Vasile Alecsandri: „Limba este cartea de nobleţe a unui neam” și ale lui Dante Alighieri, „Iubirea mişcă Soarele şi celelalte stele” (Divina comedie), deschidem această minunată antologie, în care prin Cuvântul său, senior-editor Johnny Ciatloş-Deak, vine cu invitația de a ne bucura împreună de creațiile literare ale scriitorilor români, prin care ei se adresează lumii, aşa cum fiecare „crede şi simte sau aşa i-a fost hărăzit de Dumnezeu”, într-o constelație a Cuvântului, plămădită din „lutul iubirii eterne”.
Un număr de 42 scriitori români, reprezentativi ai perioadei pe care o trăim, își aduc aportul lor, prin creații personale și relevante, la oportunitatea pe care proiectul Galaxy ne-o oferă, de promovare a literaturii române.
Români de pretutindeni s-au întâlnit aici, în paginile antologiei, într-o trăire unică, de spirit românesc, bucurându-ne și dovedind că românii încă mai scriu, încă mai au sufletul curat.
CORINA VLAD – Statele Unite ale Americii, ne invită la „Porțile sufletului”, de un unde își ia „porția de fericire”, într-o întrecere cu timpul, „Iubind!” Pentru ea, „Bucuria de A FI, / Suprema salvare”, este „Giuvaerul din noi, A vieţii credinţă! (A FI)”.
ÁRPÁD TÓTH – România, ne induce în suflet, pacea care ar trebui să curgă precum un izvor pe planetă, bucurându-ne cu „florile inimii”. Ne îndeamnă simplu și convingător: „Lăsaţi dragostea să vă cuprindă”, în poezia cu același titlu, așa cum „Dumnezeu ne iubeşte!”
MARIANA MOGA – România, ne aduce în prim plan un subiect aparte și anume „Femei în lumea literaturii”. Dincolo de reminiscențele gândirii care ajung până azi, ea ne spune ferm: Femeia azi joacă „rolul cititorului, scriitorului, personajului de roman sau poveste şi mai ales al creatorului de infinit”. Confesiune și eternitate, lăuntric și dincolo de cer.
CRISTIAN CHISTRUGA – Canada, vine nostalgic în „Vremea trece, vremea vine”, peste Grădina Maicii Domnului, cu Moș Crăciun, cu iubirile care nu se uită…
AURA UNGUREANU – România, o regăsim printre amintirile anotimpurilor stelare, dar și în interviuri imaginare, grație dorinței de comunicare și investiției sale în prietenie: „cuvânt cu răsunet în suflet, îl preţuiesc poate mai mult decât toate cuvintele din dicţionar, îl respect şi aproape de fiecare dată am primit căldura lui”, Adaug eu, prieteniile literare adevărate sunt speciale, cosmice și ne sunt date de Dumnezeu.
AURELIUS BELEI – România, însoțit de Lumina Mamei, ne poartă „Prin livada de suflete, alături de … „îngerii de seară” și ne bucură cu aforismele sale, precum o ploaie de meteoriți, din care am ales unul: „Dorul este capodopera unui rai crescut între iubire şi un ocean de aşteptări”.
LIGIA GRINDEANU – Statele Unite ale Americii, într-o continuă regăsire în tot ce facem și suntem, vede Cuvântul precum un „prag deschis… O liniște de albastru”, o colindă și ne colindă, în care se aude ,zborul unei stele / Ce a plecat să se-ntâlnească-n gând”. De la pământean la cosmic, totul este poezie.
ALICE PUIU – România, ne aduce „Tăcerile unei scrisori fără destinatar”, „Oglinzi indecise”, ne încântă cu povești de vară, în „Ceasuri târzii” în care vede: „în mirarea dintr-un fluture / două versuri alergând / în jocul de-a moartea oarbă”.
AURELIA OANCĂ – România, printre „Gânduri tăcute” și frunze, invocă toamna să-i fie alături, de vorbă cu timpul care spune povești.
DELIA STAMATE – Belgia, trimite „Scrisori de amor”, cu „te iubesc” scris cu litere mari, în care suntem „muzee de frică” sau actori și ne plimbă prin casa sufletului.
Eu, AURELIA RÎNJEA – România, cuprinsă de dorul de copilărie, de bunici, vă aduc ecouri atemporale, care îmi dau aripi, retrăind poveștile alături de copilul lăuntric.
MARIA TRIF – România, invocă atât de frumos viața: „Haide, viaţă, vino să mai stăm la masă, / Să sorbim din tihna şoaptelor de ceas”, în care „Iubirea noastră nu-i decât o veste”, (Botez), într-o „Melancolie nocturnă”, cu „Verde-târziu”, pe câmpurile albe ale cărților.
LĂCRIMIOARA IVA – Italia, ne trezește amintirile „La întors de fân”, printre temeri și îngeri, croiește arcade temporale, aducându-ne bunicii aproape.
GEORGE RÎUREL BĂLAN – România, într-o atmosferă pur românească, aude „cum creşte iarba” sau „naiul lui Zamfir” cu jocurile copilăriei păstrate în noi, cu zborul lui Brâncuși, cu dragostea de limbă și de pământul strămoșesc, – o țară a visurilor, ale sale și ale noastre.
VICTOR MANOLE – România, se adresează direct cititorului: „OMULE, OMULE / Priveşte lumina, / Iubeşte adevărul”, împărtășindu-ne dragostea de neam și de țară, cu respectul cuvenit pentru strămoșii și eroii neamului.
CRISTIAN PAVEL – Canada, stă de vorbă cu timpul, despre gândurile sale, despre Iubirea care „este o artă”, cu dorințele care îl urmăresc.
TITINA NICA-ȚENE – România, reînvie Crăciunul în sufletele noastre, readuce atmosfera satului românesc cu „Case frumoase şi triste”… cu amintiri despre bătrâni, cu Dumnezeu din sufletele lor, cu dorul de acasă: „ai venit acasă suflet rătăcit?”
IRINA VERA TEREBEŞI – România, iubește toamna, crede în începuturi, stă de vorbă cu sufletul, cu timpul, cu Copilul din noi, iar dragostea o transformă în „poezie”.
ANA DRĂGHICI MUNTEANU – Statele Unite ale Americii, e însoțită de tricolorul românesc, oriunde este, cu sufletul – o catedrală prin care ne poartă pe ale cuvintelor petale.
SIMONA MIHUȚIU – România, ne invită într-un periplu al spiritului la „Mânăstirea Moldovița”, într-o confesiune cu timpul, despre „Însingurare colectivă” și în care vom „păstra cuvântul dor / În suflet, tainic aşezat” (Aici, Diaspora).
LILIANA ROIBU – România, se aseamănă cu o carte, „cu povestea pe care lumea o citeşte”, ziditoare a unui „pod peste rațiune”, în căutare de liniști, printre ruguri și limbi de foc, cu dorul sacru de părinți care o arde, prin timpul nepăsător, plin de amintiri, în care inima sa bună, scrie și iubește.
MARA POPESCU-VASILCA – Canada – ne îndeamnă: „Învaţă să trăieşti luptând şi iubind!” Ne prezintă Lecții de viață, din care trebuie să înveți de unul singur, dar care trebuie jucate cinstit. O luptă pe care o trăim fiecare din noi, până învățăm că mai întâi trebuie să ne iubim pe noi, apoi pe ceilalți, că trăinicia unei relații e atunci când doi oameni întregi își alătură destinul în numele lui Dumnezeu. O scriere confesivă, una a așteptării, populate cu doruri, cu nostalgii și vise, cu ceea ce ar fi trebuit să se întâmple.
TIMUR CHIŞ – România, așa cum recunoaște face un salt metaforic: „Prin poeziile mele în sufletul cititorilor” ne prezintă „Peste drum de casa noastră”, „Amintiri despre evreii din satul Săliştea de Sus, jud. Maramureş”… și conchide: „Să nu uităm să fim umani”.
SERGIU GÂTLAN – Republica Moldova, scrie „pe foaie pentru neam” despre lacrimile Prutului, într-o Patrie, frumos comparată cu un – „Stejar pentru români”, acești buni creștini, lângă pomul roditor al vieții, care își îndreaptă ruga „la Domnul”.
AL. FLORIN ȚENE – România , ne amintește „cum S-a întors poetul în satul natal / Cu toate păsările lui zburătoare…” … „prin inimile oamenilor din satul natal / trece poetul, amintire, spre casă..”, în scrieri profunde, cu valoare documentară: „În bătălia recanonizării au învins activiştii din sistemul propagandei PCR” , ne vorbește despre modul cum „competiţia valorilor a fost înlocuită de luptele subterane” … și cum „Doar timpul va impune valorile”.
KONSTANTIN KORCINSKI – România, scrie povești cu „cerneala timpului”, iubiri și amintiri, „un om perfect / Într-o lume cu idei concrete” care trimite scrisori, pentru timpul ce va veni.
ELENA NETCU – România, ne poartă pe urme de pași, pe urmele sărutului „pe aripi” cu bătăi de inimă, printre „rugul de secunde”, cu dorul de toamnă, dincolo de tăceri, pe „Insula singurătăţii”, până la marginea timpului, în statornicul infinit.
CRISTINA SERGHIESCU – România, ne conduce pașii printre „secunde de foc”,… printre „tăcerile cum plâng pe umărul clipei” și aflăm că uneori dragostea nu doare și „Efemeră este clipa, iar noi călători, / trecători pribegim în cer de vis, pe-aripi de cocori” (Amurg).
TRANDAFIR SÎMPETRU – România, ne vorbește despre „Declinul metaforei, libertate sau expresivitate”, invitându-ne la reflecții, pentru ca apoi să ne scalde în oceanul de trăiri care se revarsă în poezie. Pentru el, „Poezia e un dar unic şi universal. E singura replică pe care omul o poate da morţii.”
GETA LIPOVANCIUC – Republica Moldova, cuprinsă „de patimi de dor”, ne spune cum „Şi-n toamnă se iubeşte”. Aprinde „felinarul iernii”, aude pașii clepsidrei și „zborul frânt”.
VIOLETA BOBOCEA – România, ne poartă în colțul ei de rai, apoi printre gânduri și reflecții, „De vorbă cu amintirile”, prin universuri de păpădie, într-o regăsire de sine, într-o simfonie a „cuvântului.”
RODICA MIJAICHE – România, pentru care, „Visurile nu au preț. Ele sălăşluiesc în sufletele noastre şi doar noi putem să decidem cât de mult putem să ne dedicăm îndeplinirii acestora”. Oniricul e prezent în viața noastră.
NINA LAVRIC – Elveția, stă de vorbă cu toamna, este pătrunsă de iubirea de neam: „Peste pământ, lângă munţii Carpaţi / Iubiţi-vă oameni, că sunteţi fraţi!”, dar și de basmele care i-au marcat copilăria.
ECATERINA ROLEA – România, invocă toamna, ploaia de verde crud, dorul și rugăciunea, „Îngeri pe umerii cerului”, icoana mamei și flori, îmbrățișându-ne cu „cu gândul bun de duminică”!
ROXANA TURCU – România, ne poartă într-o magică vacanță de iarnă, îmbrăcată în infinita dragoste a bunicii.
ILEANA PASCU – Spania, printre clipe și iluzii, gânduri și șoapte de frunze, redă atmosfera satului în zi de sărbătoare, sărbătorile de iarnă, în iureșul vieții, roata care scrie destinul, toate acestea când cuvintele pot să zboare.
VASILE BELE – România, este mereu pregătit de sărbătoare, călătorind prin Maramureșul drag, de unde vin ecouri peste timp, amprente ale sufletului, flori de spirit legate cu fir de rouă, pentru prieteni, pentru poeți, într-un joc românesc, acolo unde toți sunt frați!
MARIA PETRESCU – România, ne invită la reflecții, lângă copacul ei, care îi dezleagă „mistere, lumină şi gânduri” și dorul pe care îl urcă la cer.
GABRIELA RAUCĂ – Austria, nostalgică, ne dăruiește o magie de iarnă, ne colindă de sărbători, cum numai românii știu să o facă.
MARIA SÂNGEREAN-SIBIOARA – România, ne întâmpină cu esențe românești, într-o regăsire de sine, în basmele copilăriei
CAMELIA FLORESCU – România, ne oferă un buchet românesc de amintiri, gânduri pentru țară sau pentru diaspora: „Mă-ntreabă ţara tot mai des de-o vreme despre voi”!
MIHAELA CD – Canada, de fiecare dată actuală și realistă: „Veni-va lege nouă pe Pământ!” sau „Vânduţi în mondială piaţă”, „Judecata din urmă” sau „Domnul pentru noi s-a îndura”, o radiografie a sufletul de român, cu dragoste de țară, cu ruga lui care trebuie auzită, „Veni-vor vremuri fericite încă / Şi vor sclipi în razele domneşti / Frumoasa ie românească-i, stâncă / La temelia viţelor împărăteşti”, fiind în puterea noastră „să transformăm în realitate visele”!
O antologie care se încheie rotund, într-o viziune plină de credință și nădejde, spre care aspirațiile noastre de buni români unesc cerul cu pământul. Un florilegiu, care adună într-un concept literar, creații reprezentative, care conturează crezul nostru și care prin intermediul acestei antologii capătă sens.
Antologia constituie un adevăr literar despre acest neam, la acest moment, un templu locuit de oamenii care au deschis prin scris ferestre spre lume, spre adevărata libertate, unde ne-am putut exprima liber, îmbrăcându-ne existența prin cuvinte în poveste.
Această minunată lucrare, reprezentativă pentru literatura contemporană românească, gândită frumos, conceptual și artistic, ne oferă șansa de a nu ne simți singuri în realitatea din ce în ce mai străină, în care doar uniți ne putem împlini misiunea față de glie și țară.
Mulțumim realizatorilor acestui minunat proiect, care va continua și va dăinui atât în inimile noastre și în timpurile viitoare.
Mulțumim că existați în viețile noastre, MIHAELA CD și JOHNNY CIATLOȘ-DEAK, promotori ai Cuvântului Românesc în lume!
AURELIA RÎNJEA
Membru al USLR și al World Poetry Association, România.
