Se spune că rudele ți le dă Dumnezeu iar prietenii ți-i alegi tu singur.Ei bine, așa am crezut și eu și am fost de acord cu această sintagmă până acum vreo douăzeci de ani, când am emigrat în Canada și când mi-am dat seama că pe unii prieteni ți-i dă tot Dumnezeu!Mai ales când ești în lumea mare și nu ai cum să-i alegi, nici măcar să îi găsești între milioane de oameni de zeci de naționalități.
Uitându-mă la retrospectiva celor două decenii trăite aici, la mii de kilometri depărtare de țara mamă,am ajuns la concluzia că nu există nimic întâmplător pe lume, totul este plănuit de EL de undeva de SUS și face parte dintr-un întreg puzzle pe care îl vom observa numai dacă vom analiza retrospectiv anii trăiți, mai ales după ce am trecut de jumătatea vieții.Atunci vom înțelege că fiecare om pe care Dumnezeu ni l-a scos în cale a avut un rol, mai mult sau mai puțin important în viața noastră.
Există persoane care vin și pleacă întocmai ca și într-o gară, dar există și oameni care vin și rămân!De la fiecare vom avea de învățat câte ceva, pe unii îi vom ajuta, alții ne vor ajuta ei, unii ne vor iubi, alții ne vor răni sau ne vor trăda. Dar toate acestea se întâmplă sub privirea atentă a divinității care ne-a trasat deja drumul.
Avem de învățat lecții în viață, dar unii dintre noi nu suntem conștienți de asta și persistăm în propriile erori la infinit. Și cum să înveți mai bine lecția umilinței, a căinței, a iertării sau a iubirii decât trecând tu însuți prin anumite experiențe de viață?!
Omul a fost creat cu inteligență, creativitate, voință și liber arbitru, dar uneori alege căi greșite sau face lucruri greșite, iar aceste lecții au rolul de a ne corecta, de a ne face mai buni. Dacă privim prin prisma psihologică toate aceste experiențe de viață nu fac decât să ne întărească, să ne educe,să ne formeze și să ne transforme în persoane mai rezistente, mai empatice, mai înțelepte.
Pe unii oameni ți-i scoate Dumnezeu în cale pentru a-ți fi prieteni și îngeri păzitori, pentru a te ajuta, a-ți fi alături la bine și la greu. Unii dintre noi primim acest dar de la bunul Dumnezeu tocmai pentru că el ne cunoaște sufletul, alții își petrec o viață pe acest pământ înconjurați de mulți oameni dar de niciun prieten adevărat.
Am întâlnit oameni care au venit și au rămas în viața mea de foarte mulți ani, fiindu-mi alături la bucurie și la necaz oferindu-mi o mână de ajutor când aveam mai mare nevoie de ea. Acești oameni se numesc prieteni adevărați, pentru că sunt adevărați îngeri păzitori pe care i-am găsit din întâmplare,mi-au fost scoși în cale pur și simplu, nu i-am cunoscut, nu i-am ales din rândul unor cunoscuți.
Prietenia adevărată este o nestemată rară pe care nu toată lumea o găsește iar cei care o găsesc vor ști să o prețuiască! De la prietenii aceștia am învățat că durerea plânsă împreună apasă mai puțin dureros pe suflet, am învățat că a fi alături și a ajuta dezinteresat, fără să ai foloase sau garanții nu este un semn de slăbiciune ci un semn de încredere, un semn de iubire necondiționată și mai ales un semn de prietenie.
Să avem încredere în prietenie dragii mei căci ea devine o comoară tot mai greu de găsit în zilele noastre, să ne bucurăm unii de alții și să nu uităm nicicând pe cei care la nevoie ne-au ajutat.Iar cei care încă mai căutați comoara vă spun doar atat: fiți voi comoara pentru cei din jurul vostru, fiți voi îngerii păzitori de care semenii voștri au nevoie și veți vedea cum lucrurile se schimbă!
Mihaela CD
