de Mihaela CD
Deși prin esență scriitorul scrie pentru că aşa simte, pentru el însuși în primul rând și apoi pentru cititori, totuși gestul înscrierii gândurilor sale pe coala albă de hârtie din fața sa are o însemnătate mult mai adâncă și mai profundă. Prin scriitură, poetul, scriitorul, își asigură permanența scrierilor sale dincolo de timp și spațiu. Pentru că ideile sale, mugurii gândurilor sale vor ierna în file pană vor fi citite și vor înmu-guri în gândul cititorului avid de cunoaștere și descoperire. Tocmai de aceea se spune că scriitorul își asigură nemurirea prin scrierile sale.Cel mai la îndemână mijloc de transmitere al cunoașterii este prin scris. Se cunoaște prea bine condiția materială precară a scriitorului din ziua de azi, el neputând trăi din scris, din arta lui, din pasiunea lui, chiar dacă o face nemaipomenit de bine, chiar dacă este apreciat și chiar dacă este un scriitor recunoscut.
Posibilitatea unui scriitor de a ajunge pe rafturi în librarii este redusă, fiind condiționată de autofinanțarea cărților sale și de cele mai multe ori chiar plata făcându-se numai după vânzare. Aceste lucruri fac accesul în librarii tot mai dificil și mai anevoios pentru majoritatea scriitorilor și mai ales pentru scriitorii debutanți.
Dar cu toate că vânzarea cărților în librarii i-ar aduce scriitorului un câștig material, acest lucru nu ii va asigura continuitatea în timp, spre generațiile viitoare, motiv pentru care eu cred că locul unde poetul/scriitorul poate atinge nemu-rirea este biblioteca. Chiar dacă bibliotecile nu au fonduri de achiziționare de carte și chiar dacă aceste cărți trebuiesc donate de către autor/ scriitor, totuși, biblioteca este LOCUL CEL MAI IMPORTANT unde ar trebui sa ajungă fiecare poet sau scriitor. ACOLO, în bibliotecă,nemurirea stă cuminte așezată pe raft, scriitori morți sau vii sunt așezați alături în ordine alfabetică, nu contează de unde vii și cum arăți, contează doar ce ai lăsat în urma ta, ce ai scris.
Locul acela plin de magie ascunde secrete în milioane de file de carte pe care cititorii însetați de cunoaștere vin să le descopere. Prin munca bibliotecarilor, oameni cu suflet mare, cărțile noastre sunt îngrijite, înseriate, înregistrate și împrumutate spre a fi citite fie la sala de lectură, fie acasă, ajungând astfel la cititorii de azi dar și la cei de maine.
Am întâlnit scriitori care din lipsa fondurilor, urmăreau doar rezultatul palpabil imediat, vân-zarea cu orice chip și prin orice mijloace a căr-ților lor, gândindu-se și concentrându-se doar la ziua de azi, nefiind interesați să facă donații de carte la biblioteci, uitând de marele rol conti-nuator pe care îl au acestea.
Bibliotecile prin însăși existenta lor sunt adevă-rate tezaure de cultură și cunoaștere din cele mai vechi timpuri. Fie că sunt cărți vechi și foarte rare, uneori chiar unicat, fie că sunt cărți mai recente ale autorilor contemporani, cărțile care se afla în biblioteci sunt mângâiate cu privirile curioase ale mai multor generații, acest lucru pe cât pare de simplist, pe atât de magnific este. Bibliotecile sunt liante ce asigurǎ o continuitate fluidǎ între gene-rații pe marea panoplie a cunoașterii, ce au un rol primordial în păstrarea și transmiterea valorilor culturale.
De aceea cred că este important să conștienti-zăm cu toții că fie printr-un efort material propriu, fie cu ajutorul unui sponsor care ne poate ajuta să tipărim cărți,trebuie să ne regăsim cărțile pe raftu-rile cât mai multor biblioteci căci acolo este locul unde scriitorul poate atinge nemurirea!
Mihaela CD
Drumul care duce la bibliotecǎ
de Mihaela CD
Mă întreb câți dintre cei care citesc acum știu care este situația reală a bibliotecilor din Româ-nia, faptul că bibliotecile nu au fonduri de achiziții și că autorii trebuie să imprime pe banii lor căr-țile,ca apoi să le doneze, lucru care este imposibil de realizat pentru un scriitor căci după cum se știe condiția scriitorului roman este una precară (nu primește fonduri de nicăieri, el creează dar nu e plătit, el dăruiește dar nu este valorizat la justa sa valoare)
Ca să o spunem direct SCRIITORUL NU își poate permite să plătească la tipografie valoarea a sute de cărți pe care să le doneze, el are nevoie de SPONSORI și SUSȚINĂTORI pentru că de unul singur nu poate duce la bun sfârșit o campanie de acest gen.
Aflându-mă în țară am fost contactată de zeci de biblioteci care mi-au cerut cărțile și vreau să vă spun că am fost impresionată să aflu cată nevoie au de cărți, cât de putini autori contemporani se află pe rafturile acestor biblioteci și cât de mare sete și nevoie de lectură se află în cititorii abonați la biblioteci, am cunoscut câțiva dintre cititori, am stat de vorbă și am fost profund mișcată! Mai sunt oameni care citesc, mai sunt oameni care au abonament la bibliotecă și care deși nu își permit să cumpere cărți totuși merg la biblioteci!
Deasemenea am întâlnit o altă categorie de cititori care ne-au spus că și dacă au bani nu au de unde cumpăra autori contemporani pentru că aceștia nu se găsesc în librarii și este adevărat.
Ca să ajungi într-o librărie în România trebuie să publici la o editură din România care are aran-jamente/ contracte/înțelegeri cu respectiva libră-rie, altfel nu ai nicio șansă. In mod real prin aceas-tă practică într-o societate cu o piață ”liberă” nu se face altceva decât să se văduvească atât cititorul cât și scriitorul de posibilitatea apariției/vânzării unor cărți de literatura românească contemporană. Poeții sunt cei mai dezavantajați!
Despre poeți se spune că au un har de la Dumnezeu și prin melodicitatea versurilor lor ce vine din înaltul cor îngeresc, întruchipează o for-mă de literatură care este de departe cea mai apro-piată de divin, de creația LUI celestă.
Astăzi,dintre toate genurile literare, poezia este cel mai greu vandabilă (asa spun librarii) și acesta ar fi motivul pentru care nu vor și nu primesc în magazinele/librǎriile lor cărți de poezii.
După părerea mea cititorul de poezie există, doar că, limitând oferta din librarii se va diminua treptat și cererea.Şi ca în mai toate domeniile vom ajunge treptat să trecem dintr-o extremă în alta transformând efectiv o societate vie, cultă, citită și dornică de lectură într-o societate amorfă, leneșă, incultă și limitată.
La toate cele scrise pană aici se mai adaugă încă un mare neajuns perioada tulbure financiară prin care trecem, urcarea galopantă a preturilor, dublarea și triplarea peste noapte a prețului hâr-tiei, transportului,energiei,fapt care îl îndepărtează tot mai mult pe autorul de carte de raftul mult visat al bibliotecilor.
Dacă anul trecut am donat câteva sute de cărți la bibliotecile din România în anul care vine acest lucru nu va mai fi posibil fără ajutor din donații pentru că prețurile la hârtie au crescut într-un singur an de 4 ori iar numărul bibliotecilor care ne cer cărți este într-o continuă creștere.
De aceea am creat campania ”6 CǍRŢI PEN-TRU BIBLIOTECILE DIN ROMÂNIA”.
Prin această campanie doresc să sensibilizez societatea noastră românească, românii de pretu-tindeni, că fiecare dintre noi poate să pună umă-rul, să facă o mică investiție în viitor, cumpărând un strop de nemurire într-o bibliotecă!
Dumnezeu mi-a dat harul să scriu și să transmit mai departe, am început acest proiect cu dorința de a dărui din tot ce am acumulat eu pană acum, proiectul este îndrăzneț și necesită foarte multă muncă și dăruire! Am reușit să adun în jurul meu oameni de bine care mă ajută ca aceste vise să se poată materializa în noul an însă, pentru a fi tipărite și donate, avem nevoie de ajutorul vostru, al cititorilor, fiecare picătură de bunăvoință este importantă, fiecare lacrima de rouă ce se adună va deveni un pârâu de bunăvoință iar apoi un fluviu de bunătate.
Am început această campanie (asa cum se practică dealtfel în AMERICA) ca și scriitor INDEPENDENT făcând eu însumi un efort ca să scriu și să creez 6 cărți noi pe care doresc să le donez apoi în biblioteci, dar intenționez să fac în viitor astfel de campanii incluzând și alți scriitori în proiecte viitoare. Vă mulțumesc tuturor celor care ați citit și celor care ați arătat că vă pasă!
Mihaela CD
Ce ușor este să faci RĂU… și ce greu
este să faci BINE!
de Mihaela CD
Titlul acesta o să vi se pară foarte real și sunt sigură că vă veți regăsi în cel putin o ipostază din ceea ce eu am să scriu aici.
Societatea noastră este într-o continuă trans-formare iar în anii din urmă realitatea ” care bate filmul” pană la urmă ne-a arătat cât de experți am devenit aşa deodată în toate domeniile.
Se spune că la politică și la fotbal se pricepe toată lumea și că oricine își poate da cu părerea. Ei bine acest lucru a devenit doar aşa un minuscul fâsăit față de ce a urmat de la pandemie încoace, căci în ultima vreme am devenit cu toții experți și în alte domenii mult mai mari și mai importante cum ar fi: medicina, virusologie, microbiologie, viața în cosmos, economie internațională,robotică, terorism global și drepturile omului, investiții în crypto-monede și altele.
Cel mai adesea întâlnim ”experți” în toate do-meniile pe rețelele de socializare care dacă nu re-ușesc să ne ”lumineze” atunci sigur ne ” întunecă” și mai mult. Practica de a-ți da cu părerea la orice doar de dragul de a comenta chiar dacă nu ai ni-mic nou și interesant de spus face parte din acea dorință de a spune ceva cu scopul de a se băga în seamă cu orice chip. Acest lucru nu face decât să realizăm cât de superficiali suntem în realitate și cât de puține știm!
Mai mult decât atât o informație greșită pe care o oferim cu atâta ușurință poate să facă rău altora chiar fără să ne dăm seama. Răutatea pândește intenționat sau neintenționat la toate colțurile iar zicala ”să moara și capra vecinului” este în vogă. De ce să-i fie lui bine dacă mie îmi este rău?
Aceasta este gândirea majorității iar aceasta concepție este tare greu de schimbat, devenim em-patici doar atunci când este vorba de moarte, dar până acolo suntem sarcastici, invidioși și răutăcioși.
Dacă am privi lucrurile din alt unghi am realiza că atunci când facem un bine celuilalt noi putem să ne facem un bine nouă și într-o lume în care binele și bunătatea triumfă lucrurile sunt înflori-toare pentru noi toți.
Conceptul de ”binele comun” sau ”binele socie-tății”a fost demult vandalizat şi desființat de conceptul prost înțeles al ”independenței indivi-duale” sau al ”libertǎții individului”. Fiecare își croiește propria plapumă care uneori nu îl acoperă suficient dar care dacă am coase-o la un loc cu plapumele celorlați ar putea acoperi și încălzi mai multe persoane.Vremurile pe care le trăim au arătat că interesul propriu depășește interesul co-mun chiar și în administrațiile la nivel înalt, co-rupția făcându-și loc ca un vierme ce scobește într-un măr pânǎ ii soarbe toată dulceața și toată vlaga. Si-atunci evident ne concentrăm atenția
asupra acestora de parcă am putea să facem sau să reparăm noi ceva.
Fără să vrem suntem îndemnați să judecăm și să acuzăm, suntem împinși să dăm verdicte și să arătăm cu degetul dar nu ne explică nimeni cum să întoarcem lucrurile în mod pozitiv și cum să clădim noi insine ceva pozitiv. Şi totuși ce-i de făcut?
Esența lucrurilor e simplă si porneşte de la ur-mătoarea frază: Conștientizează că și tu poți sa faci ceva! FǍ TU UN BINE NU AȘTEPTA SǍ FACĂ ALȚII!
Indiferent la ce nivel financiar ne aflăm, noi în-șine suntem capabili să facem lucruri pozitive care să aibă un impact pozitiv asupra celorlați.Exemple ar fi foarte multe eu am sa ma refer doar la trei:
Vecinul tău nu și-a putut tunde iarba în fața casei?
Tu eşti vecin cu el dar nu esti neapărat si prie-ten cu el, nu te bagi în viața lui şi nici el în a ta, nu îți pasă ce face cu viața lui, vă salutați şi atât.Iarba din fața casei crescută până la genunchi te ener-vează, îți crează un ghimpe vizual căci strică şi aspectul casei tale, în plus îți umple de buruieni şi de păpădii şi gazonul tău. În loc să îl critici, să îl suni ca să te cerți cu el sau să îl bârfești altor ve-cini pe la colțuri, du-te și ajută-l tunde-i tu iarba din fața casei! În acest mod tu vei face un lucru pozitiv care va avea un impact nu doar asupra ta ( va fi mai frumos în fața casei) dar va avea un impact și asupra vecinului care poate fi bolnav sau poate trece printr-o perioadă grea, (care efec-tiv are nevoie de acest ajutor dar nu a îndrăznit sǎ îl ceară) și până la urmă asupra comunită-ții, asupra altor vecini de pe stradă, care vor simți un impuls pozitiv în a urma exemplul tău.
Ai un prieten artist plastic care lansează o campanie de finanțare a unei picturi foarte mari pe care vrea să o creeze și să o dăruiască unei școli.
Tu ești la rândul tău un artist și nu te-ai gândit niciodată să creezi o campanie, ți se pare prea greu și până la urmă te gândești că fiecare se des-curcă cum poate. Deşi tu nu i-ai cerut niciodată să te susțină la o campanie pentru că nu ai avut cura-jul și inițiativa să creezi una, totuși te macină invi-dia și gelozia, de ce sa îl ajuți tu pe el? Şi atunci în loc să construiești ceva bun, în loc să faci bine,tu faci rău. In loc să ii porți ură, dușmănie și invi-die mai bine te-ai alătura campa-niei sale și ai face un lucru bun care îi va aduce un câștig nu numai lui dar și ție și pănă la urmă comunității. Concret cât de costă să anunți mai departe această campa-nie? Nu te costă nimic doar bunăvoința ta, dacă vrei efectiv să faci o faptă bună!
Lasă-ți la o parte toate frustrările și neîmpli-nirile tale și ajută atunci când poți ajuta, fă un lu-cru bun când poți sa îl faci, fii alături când ți se cere ajutorul,iar aceste lucruri se vor întoarce înzecit asupra ta fiindcă atât prietenul tău artistul cât și școala căreia ii va dona lucrarea iți vor mulțumi, ai câștigat un prieten de nădejde, apoi comunitatea te va privi altfel iar în cele din urmă UNIVERSUL te va răsplăti conform acelei nescri-se și binecunoscute legi a compensației.Fă bine și așteaptă bine, fă rău și așteaptă rău,Universul te va răsplăti.
Biblioteca dintr-o localitate face un apel tuturor scriitorilor şi oamenilor de bine să doneze cărți sau bani pentru a achiziționa cărți căci autoritățile locale nu au un buget pentru asta iar cei de la bibliotecǎ sunt amenințați cu dispariția bibliotecii.
Tu ești un om modest nu ai bani mulți câștigi un salar mediu și nici nu iți place să citești prea mult.Te gândești în primul rând la autorități care în mod sigur au cheltuit banii pe altceva și te cu-prinde o furie care îți întunecă mințile și în loc să gândești pozitiv o iei pe panta inversă făcând câ-teva comentarii pline de injurii și acuzații la acest anunț.Şi apoi te gândești că nici nu mai ai copii de şcoală iar ție nu ți-a prea plăcut să mergi la biblio-tecǎ, e un subiect care nu te privește dar în mod sigur ai sǎ ții minte să scrii câteva cuvinte aspre despre administrația orașului sau a județului res-pectiv.
La polul opus nu ai fi mai sărac dacă ai dona și tu acolo câțiva lei dar iți lipsește motivația, ”de ce sa faci bine?!” că doar am fost educați să facem rău, să criticăm și să acuzăm, nu să ajutăm!
Dacă stai bine să te gândești chiar ai putea să vorbești cu câțiva prieteni scriitori care știi că au cărți publicate și care poate ar vrea să doneze câ-teva cărți din ce au scris si ai putea chiar să pub-lici această știre pe rețele de socializare dar ce ai tu de câștigat? Întrebarea aceasta te macină me-reu și este prima pe care ți-o pui, oarecum ca să iți motivezi impulsul pozitiv neașteptat care te pă-trunde.
Pe lângă faptul că ai face un bine acelei bib-lioteci prin donul tău direct oricât de mic sau ma-re ar fi, ai salva și joburile oamenilor care lu-crează în bibliotecă, ai putea să influențezi și com-portamentul în grupul sau comunitatea din care faci parte pentru a da un exemplu pozitiv și nu în ultimul rând ai contribui la educarea prin lite-ratură a noilor generații care vin după noi, căci aşa cum am mai spus, biblioteca este un loc magic,un tezaur în care se păstrează valorile culturale ale literaturii, artei și neamului românesc și care tre-buie să fie acolo nu numai pentru noi dar și pentru generațiile viitoare ca și un punct de reper, un soclu moral pe care să se clădească și să se înalte noi opere.Iată deci cum un gest mic poate să facă o diferență mare!
Iată că, atunci când vrem, putem să facem și
bine nu doar rău și ați văzut cât de mare im-pact și însemnătate poate să aibă gestul dum-neavoastră. Iar cel mai important aspect de reți-nut este că putem să facem rău nu doar intenționat dar și neintenționat, prin neștiință sau neimpli-care.In concluzie este mult mai ușor să faci rău, decât bine dar cu toate acestea eu vă doresc tuturor să faceți MULT BINE, să vă implicați și să ajutați cât de mult puteți, să puneți umărul la vindecarea societății!
Mihaela CD
Demnitatea, ultima armă!
de Mihaela CD
În urmă cu aproximativ un deceniu, chiar dacă au existat o mulțime de indicii, amenințări războa-ie și răsturnări de valori aproape incredibile, pe scara moralității, totuși puțini dintre noi și-ar fi putut imagina că însăși umanitatea va fi pusă sub amenințare într-o zi!
Așa zisele schimbări de percepție de dragul li-beralismului și al modernismului,păreau destul de inofensive și în cel mai rău caz puteai gândi că e vorba de un liberalism prost înțeles și nicidecum că face parte dintr-un plan imens de transformare a noastră ca specie umană.
Semănarea războaielor și a urii pe tot locul pe mapamond precum și înrădăcinarea foamei pentru bani a reușit rapid să strângă adepți în masă, în timp ce viața de zi cu zi se derula într-un ritm tot mai amețitor fără a mai lăsa timp de gândire și analiză, lăsându-ne să credem că asta este norma-litatea. Fără să știm ne-am încadrat în tipare pre-stabilite fiind doar urmăriți pe marea tablă de șah a lumii de ochii hulpavi ai păpușarilor cum ne vindem unii pe alții, cum ne îngrămădim și ne îmbrâncim pentru a ieși în față pentru o așa zisă evoluție spre bunăstare. Un pol (bănuţ) în plus nu strică nimănui și iată că ofertele ademenitoare nu puteau fi refuzate nici de cei care până mai ieri își aveau conștiința curată că munca lor va ajuta la progresul nostru al tuturor.
Întâmplarea face că în ultimii ani, mai ales după ce a început și marea trezire,întâlnim tot mai des intelectuali de marcă, cercetători, oameni de știință, profesori, doctori, avocați, etc care ies în față și care recunosc că le este rușine și se simt vinovați pentru că au ajutat la aceste procese de transformare ale societății,dându-și seama că au fost manipulați și că miza jocului este mult prea mare ca să mai poată să tacă.
Câți dintre noi nu ne-am dat seama că lucrurile o iau într-o direcție greșită? Câți dintre noi nu am fost contrariați de ceea ce se întâmplă în școli? Câți dintre noi vrem să ne creștem copiii într-o societate bolnavă deposedată de valori morale și creștine? Câți dintre noi credem în această șaradă care ni se joacă pe sub nas zi de zi de mass-media vândută? Tot mai mulți oameni nu-și mai deschid televizorul preferând să se informeze din media paralelă care a devenit mai puternică și mai credi-bilă decât mass-media tradițională. Acest lucru dă de gândit! Oare spre ce ne îndreptăm?
Giganticul plan care este structurat pe etape de transformare împărțit pe câteva zeci de ani își urmează cursul iar victimele nu încetează s-apară.
Întocmai unui război cu arme, se aplică legea ”scapă cine poate”, unii cad iar alții merg mai departe. Călcăm pe cadavre, ne îngropăm părinții în saci de plastic înghițindu-ne lacrimile cu bot-nițele pe gură!
Planul acestui război grotesc atacă societatea din interiorul său, împărțind-o în grupuri și tabere creând confuzie și frică în rândul populației.
Am ajuns până acolo încât nu ne mai pasă ce se întâmplă cu corpul nostru doar pentru a putea călători sau a putea să ne cumpărăm o sticlă de alcool, acceptăm înțepături nedorite. Practic păpu-șarii ne-au cumpărat ani de zile cu o libertate imaginară în care credeam că trăim iar acum, îngrădirea unor drepturi ne fac să capitulăm de la prima încercare! Am devenit slabi, incolori și înghețați din cauza fricii pe care ne-au semănat-o în noi!
Credința a fost temelia pe care s-au bazat înain-tașii noștri, dar cu toate acestea noi am reușit să ne ”modernizăm” renunțând cu ușurință la valorile creștine de dragul vremilor comode pe care le trăim. Această comoditate a noastră a venit invo-luntar, fără să ne dăm seama, am fost manipulați și conduși pe un alt drum, crezând că noi l-am ales.
Denumirea de ”arta manipulării ” nu este întâmplătoare pentru că procesul în sine este o adevărată artă care se concretizează tocmai prin așa zisa libertate de a alege.Pentru a înțelege mai bine am să vă dau exemplul unui copil care nu vrea să se joace cu mașinuța lui folosind în schimb alte obiecte din casă ( să zicem o canetă metalică). În momentul în care părintele îi oferă o mașinuță în schimbul canetei, copilul nu va accep-ta schimbul și va plânge, dar dacă părintele va veni cu mai multe mașinuțe și va întreba copilul pe care o alege numind rând pe rând culorile mașinuțelor și repetând: ce alegi?, copilul va alege una dintre mașinuțe după culoare, fericit fiind că el a luat decizia. În realitate decizia a fost a părin-telui care a vrut să-l facă să nu se mai joace cu caneta , el voia să îi dea o mașinuță dar copilul nu voia, urla, țipa, dar dându-i șansa unei ”alegeri libere”, copilul a sfârșit prin a alege o mașinuță deși inițial nu voia nici una, nu voia decât caneta!
La fel stau lucrurile și cu adulții, impunerea unor transformări sociale nu se face cu forța ci printr-o manipulare care îți lasă impresia că tu ești cel care a ales, dar defapt această așa-zisă ”alegere liberă” nu face decât să mascheze și să deturneze atenția de la scopul principal.
Pentru mulți dintre noi lucrurile devin incredi-bile și de neconceput iar astfel preferăm să le ne-găm existența închizându-ne în bula noastră unde credem că nu vom putea fi atinși.
Negarea,fuga de realitate sau ignorarea semna-lelor de alarmă nu face decât să ne înrăutățească situația căci nu poți să învingi niciodată o situație dacă nu accepți să te confrunți cu ea. Iar și mai rău de atât, este faptul că, noi avem impresia că le știm pe toate! Nu înseamnă că ceea ce nu știm noi, nu există! Trebuie să fim deschiși spre a afla și a învăța despre lucruri care există chiar dacă nu fac parte din domeniul nostru de pregătire sau de înțelegere, pentru că ceea ce credem ca ”nu există” s-ar putea să ne afecteze direct.
Mulți dintre noi ne-am trezit peste noapte că trebuie să ne adaptăm la cerințele tehnicii care iată, a devenit o necesitate ajungând uneori chiar să ne conducă existența. Trăim virtual, ne sărbă-torim cu prieteni virtuali pe rețelele de socializare iar familia și prietenii reali ne sunt tot mai depar-te. Viața adevărată se măsoară în câteva săptă-mâni de concediu pe an iar în rest suntem ca niște roboți. Siguranța noastră financiară primează, este tot ce contează, suntem prea dependenți de bani, prea obosiți și prea indiferenți față de tot ce se întâmplă în jurul nostru.O lume falsă ce poartă apanajul falsei comodități și a falsei acceptanțe.
Orice știre nouă șochează câteva zile după care devine normalitate iar viața își urmează aparent cursul normal. În realitate însă, păpușarii trag în continuare de sfori înnodându-le între ele pentru a se asigura că nu este cale de întoarcere. Uneori realizăm toate acestea dar ne-ntrebăm ce-am putea noi face, căci suntem oricum prea mici ?! Ei bine, ne-au făcut să credem că suntem mici, dar arma se află în continuare la noi.Demnitatea de om este singura armă pe care nu ți-o poate lua nimeni decât dacă renunți tu singur la ea.
Demnitatea este ultima noastră armă!
Mihaela CD
De data asta eu am fost poștașul!
de Mihaela CD
Aștept de fiecare dată cu multă emoție și mare bucurie postașul care îmi aduce de peste mări și țari,cărți, reviste, antologii, ce au mirosul acela de țară, de pământ natal de limba dulce românească, de România!
De data aceasta, fiind eliberați de grozăvia legilor nedrepte care ne încuiau în țară fără să avem dreptul să călătorim,am reușit ca printr-o minune să ajungem în România. De data asta eu am fost postașul căci i-am comunicat Iuliei cu bucurie să nu mai trimită nimic pe postă căci ni le va putea da personal. Zis și făcut! Am ajuns în România după multe peripeții și întârzieri de zbor.
Acasă la Iulia mă așteptau multe pachete nedes-făcute. Inima îmi bătea cu putere doar la vede-rea numelor pe plicuri știind că sunt colaboratori care trimit cu atâta drag cărți și reviste:
De la domnul George Călin am primit cărți personale, antologii și revistele Apollon
Prima carte pe care o deschid AMURG CU NINSORI DE STELE îmi atrage atenția un îngeraș scump pe copertă.Cartea apărută la editura Rocart în 2017 începe cu o prefață semnată de prof univ.dr Aurel Baciu,cu titlul”Poezia sufle-tului”. Pe parcursul primelor 80 de pagini ale cărții sunt frumos așezate nestemate ale sufletului poetului în versuri care ating o coardă sensibilă a sufletului iar în următoarele 20 de pagini vom întâlni aprecieri critice la cărțile”trecute” și apoi un cv al poetului.
Nemurirea cuvintelor este un alt dar prețios primit de la domnul George Călin, o carte cu poezii scurte ce ascund în ele o magică valoa-re nemuritoare.Portretul unei inimi este o culegere de mesaje omagiale la aniversarea de 60 de ani a omului de cultură, poetului, scriitorului și Ambasadorului Cultural, George Călin în care renumiți oameni de cultură lasă un semn de prețuire a muncii sale în folosul culturii. Tăcerea răstignită este o antologie a Festivalului concurs international de poezie proză și grafică Nicolae Dabija, concurs la care eu nu am participat dar mă bucură primirea cărții pe care o voi savura cândva când ii va veni vremea la citit pe îndelete.
”Antologia Festivalului Grigore Vieru” mă bucura enorm pentru că am participat și eu la acest festival și am câștigat Premiul Special al juriului, mă simt onorată și fericită să găsesc și premiul în pachet.
Cartea Interpretarea timpului vol 2 este o carte de comentarii literare și articole semnată George Călin și în care găsesc cu multă uimire o analiză a creațiilor mele literare. Intre paginile 299 și 308 este vorba despre poeta Mihaela CD, începând cu un cv (mai vechi) al meu și apoi continuând cu poezii, versuri dragi mie și foarte frumos analizate. Am să revin cu această analiză și o voi prezenta cu o proximă ocazie căci mi-a făcut mare plăcere să o citesc.
Revistele Apollon nr 1-2-3-4-5 /2022 au fie-care 36 pagini , sunt realizate pe hârtie subțire de ziar, imprimate color și adună în paginile lor arti-cole, poezii, proză și curi-ozități. Le-am răsfoit în mare și voi reveni asupra lor desigur căci acum mai am pachete de deschis.
De la domnul Trandafir Sîmpetru a venit dease-menea un pachet voluminos însumând mai multe cărți și reviste dar și 2 medalii cu șnur tricolor care m-au bucurat foarte mult.
Antologia Internațională de Poezie a Campio-natului Mondial de poezie din 2020/2021, unde eu
apar la pag127/128 cu 2 poezii: ”Noi suntem în lume doi” și ”Hotel pe insula iubirii” Antologia internațională de literatură a Campio-natului Mondial de poezie din 2021/2022,unde apar toți laureații campionatului găzduiește și două poezii ale mele ”Sunt o străină pentru tine” și ”Focul reaprins al fericirii” Pag 134/135 câștigând Premiulde Excelentă în literatură și o medalie cu șnur tricolor.
Antologia Campionatului European de Poezie ediția a7-a editura Liric Graph 2022, găzduiește 2 poezii ale mele ”Să fii model” și ”Testament”câști-gând Premiul Special al Juriului și o medalie de aur cu șnur tricolor.
Revista Grai Românesc nr 1/2021 uimește prin bogăția și diversitatea materialelor prezentate în cele100 de pagini monocolore. O grafică de bună calitate, copertă cartonată și o editare atentă și calitativă, caracterizează aceasta revistă de debut. Mă regăsesc la pagina 57 /58 cu două poezii dragi mie ”O mie și una de lacăte” și ”Ecoul ultimului sărut”
Sandu Chiva este unul dintre poeții mei prefe-rați care iată nu uita de mine și îmi dăruiește cartea sa: ”O dragoste ce nu a dispărut”, o carte superbă”din suflet pentru suflet” asa cum mi-a scris în dedicație poetul Sandu Chiva, poezii deo-sebite la care neapărat voi reveni!
Mariana Moga este coordonatoarea a două lucrări minunate, ambele realizate la editura Ștef în anul 2022.”In pas de vals cu fericirea” este o antologie despre iubire.In paginile sale sunt cuprinși scriitoridin diverse țari ale lumii și mă bucur să mă aflu și eu printre ei,cu poeziile:”Ești jumătatea mea, juma’de sferă”,”Vinovat că te iubesc”,”Iubește-mă în fiecare anotimp”,”Ești tot ce mi-as fi putut dori”,”Bucuria clipelor în doi”și”Simțind iubirea ta”
”Dicționar de relief-uri literare românești”vol 5 este împărțit în 3capitole care împarte aceste relief-uri literare românești în” Masivul literar românesc”,”Podișul literar românesc”și ”Câmpia literară românescă”fiecare dintre acestea conți-nând un număr de 7-10-12 scriitori.Bucuroasă să mă regăsesc în această carte în primul capitol la pagina15, unde sunt prezentate atât activitatea mea literară cât și multiple referințe critice.
Revista Sintagme codrene nr 11/2022 îmi a-duce raze de soare în suflet exact ca în imaginea de pe copertă. Articolele”O carte presărată cu licurici de amor” o recenzie a Lăcrimioarei Iva la cartea mea ”Iubește-mă în fiecare anotimp” mă bucură și deasemenea o recenzie a criticului Ceza-rinaAdamescu”Eufoniile dragostei Călătorind prin suflete”, precum și ”Inimi surori” a Gabrielei Raucă, o paralelă între”Focul din noi”și ”Simfonia culorilor”,dar și articolul meu ”Postașul meu e Mos Crăciun” și un Cuvânt al editorului la cartea ”Paula împlinire târzie”, semnat Johnny Ciatlos Deak se află în paginile acestei minunate reviste care însumează 170 de pagini alb negru.
Revista LUCEAFĂRUL DIN VALE numărul 2 /2022 a editurii LUC VAL KEN într-un for-mat color 84 pagini, găz-duiește articole, proză, poezie, recenzii și imagini color. Eu sunt publi-cată cu articolul ”Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită” la pag 72
Revistele FREAMĂT NR 16/2021 ȘI 17 /2022 vin din Baia Mare, Maramureș și găzduiesc în paginile lor și articole cu și despre Mihaela CD: în numărul 16/2021 ”Lecție de iubire adevărată o cronica de Mihaela CD la romanul ”Caruselul ” al Aureliei Oancă, ”Ancorarea la iubire” o recenzie a Lăcrimioarei Iva la cartea ”Uneori elefanții zboa-ră” al Mihaelei CD, și în nr 17 /2022 găsim la pagina 17 poeziile mele”Freamătul iubirii”, ”Să desenăm pe cer”,’Pleacă trenul cu iubiri”, Sărutând buza ce tace”, ”Sunt o străină pentru tine”, Întoarcere în amintiri”și articolul”Războiul de la poarta sufletului”
Primăvara Iubirii este o nouă antologie din gama Prietenii literare a editurii E creator din Baia Mare,coordonator Ioan Romeo Rosiianu unde sunt co autor și unde am publicat poeziile”Iubitul meu a inimii splendoare”, Iubește-mă în fiecare anotimp”, Dragoste suavă” , Simțind iubirea ta”, ”Focul reaprins al fericirii”,Șoapte de iubire”, Bucuria clipelor în doi”, ”Ești tot ce mi-as fi putut dori” și ”Iubitul meu iubit”
Bucurii ale sufletului ce nu le poți simți altfel decât asa… Mulțumesc tuturor pentru darurile de suflet, m-am bucurat foarte mult și mă voi delecta pe îndelete cu această hrană sufletească care este literatura atunci când voi putea să mă opresc putin să îmi trag sufletul. Mă simt norocoasă să vă am dragi colaboratori, dragi colegi de condei și prie-teni scriitori!
Iar vouă dragii mei cititori vă dau întâlnire data viitoare când vine postașul la mine, căci de data asta eu am fost postașul!
Mihaela CD
și postașul își mai ia câte o vacanță!
Uitându-mă la postașul meu și studiind câți pași face și cât aleargă de la o casă la alta încărcat cu pachete și plicuri mă întrebam, oare nu o fi și el obosit? Omul asta nu își mai ia și el o vacantă? Dar m-a trecut imediat un fior doar la gândul că și-ar putea lua o vacantă exact când eu aștept cărțile din România! Ei bine într-o zi l-am între-bat și m-a informat cu un zâmbet în coltul gurii că mai are o lună și două zile până pleacă în vacantă… se pare că nu-i este chiar atât de ușor, fiindcă le numără, fiecare zi este socotită de acest aducător de bucurii .
Norocul a dat peste mine căci am reușit să plecăm și noi în vacantă în aceeași perioadă și am mers eu și mi-am adus cărțile din România.Deci nu am pierdut nimic, nici măcar timpul…
Aflându-mă la Sinaia unde am avut o triplă lansare de carte, am primit nenumărate daruri literare pe care bineînțeles că le-am luat cu mine și care mi-au făcut o mare bucurie.
Un cadou frumos și foarte consistent au fost cele 4 cărți ale autoarei Aurelia Rînjea, ”Copiii și poezia,”Adagietto”,”Păpușarul”și ”Prima iubire Poezia”, cărți pe care tocmai le-am citit și cărora le-am făcut recenzie în acest an și care scot în evidentă o poeta puternică cu un spirit mereu tânăr, cu un suflet mare și curat care are de dăruit multă iubire atât celor dragi cât și cititorilor.
O altă bucurie a fost revista RINOCERUL, TEATRUL ABSURDULUI ȘI ABSURDUL REALITĂȚII cu numărul 5 în care semnează editorialul ”Sângele apă nu se face” domnul Dinu Grigorescu,comediograf, regizor și comentator teatral pe care l-am cunoscut la Sinaia la lansarea cărții mele LA CASA DE NEBUNI .
Doamna Adela Conciu mi-a adus în dar două cărți ale sale:”Transparenta (în)sângerărilor” edi-tura Ecreator Baia Mare 2021 în care poeziile Adelei Conciu sunt însoțite de picturile artistei Carmen Mihaela Coca prezentate în alb și negru și ”Iubire cu gust de mir”coautor Daniel Luca editura Castrum de Thymes Giroc, 2022, un duet liric o expunere a personalității poetice a celor doi în forma de dialog, cu o continuitate gen răspuns dat de celălalt, ”o carte scrisă la patru mâini și două inimi arzânde” asa cum spune Nicolae Toma pe coperta spate a cărții.
Alte două daruri importante, de suflet, vin de la Chicago, de la mamă și fiică, doamna Ligia Ana Grindeanu cu cartea de poezii ‘‘Anotimpuri de dor”editura Ardealul 2020 și mama sa doamna Ana Munteanu Drăghici, cunoscută ca și ”Ana de Sighișoara” cu cartea ”Cerească Gra-dină” Editura Vatra Veche 2020-40 de poeme de suflet, o carte scrisă și dedicată în memoria fiului mult iubit care a plecat prea repede la ceruri.Ambele cărți sunt ușor de citit 74 și 76 de pagini, conținând poeme de mare sensibilitate sufletească asupra cărora voi reveni cu o cronică literară.
Simona Nicoleta Lazăr mi-a dăruit două cărți ale sale ”Corabie spre Magonia” editura Semne 1999 cu poeme și ”Rețete de Paști”editura Jurnalul 2007,colecția” România culinară”.Asupra acestor cărți voi reveni cu siguranță .
Alte daruri primite de la poeții prezențila Sinaia:Dumitrel Plopeanu ,”Semne de întrebare” colecția ”Cele mai frumoase poezii ”editura INSPIRESCU 2022, carte premiată cu Pre-miul de originalitate de către editura Inspirescu 2022 Pica Maria Boștină , ”Mozaicul vieții” editura Dantes 2020, Drobeta Turnu Severin, o carte care cuprinde în cele 150 de pagini poeme originale scrise cu vocea sa poetica, un om care admiră și protejează virtuțile vieții după cum ne spune Prof Ing Simina Silvia Scladan pe coperta spate a cărțiiȘtefan Dima-Zărnești, ”Sărutul apei de foc” editura Editgraph Buzau 2020, o carte de poezii prefațată de Paul Androne care spune ca acest poet ”este cu siguranță un poet cu har, născut, nu făcut, înzestrat cu instinct artistic ”.Voi reveni și asupra acestei cărți pe îndelete.
Si de îndată ce m-am întors din vacantă, am revenit la Montreal cu gustul amar al trecerii vacantei mult prea repede iar surpriza cea mare a fost că nu doar vacanta mea se terminase ci și cea a postașului.
El mi-a adus într-o zi un plic cu o carte surpriză, pe care nu o asteptam: Armonii de absentă autor Iulian Patca, o antologie a poe-ziei de dragoste, o carte ce cuprinde poezii din volumele ”Să vii și maine” 2011 și ”De dragul tău” 2017 revăzute și adăugite dar și poezii noi.
Abea aștept să o pot citi căci atât cât am apu-cat să răsfoiesc mi-a plăcut foarte mult.
Timpul mă presează cu pregătirile pentru lansarea cărții mele ” La casa de nebuni ” și aici, acasă la Montreal căci aici locuiesc de o grămadă de ani și nu vreau să îmi neîndreptățesc cititorii și fanii mei care deja m-au și întrebat văzând că lansez în premieră cartea ”La casa de nebuni” la Sinaia, fiind oarecum nedumeriți: ”Dar la Mon-treal când va fi lansată această carte?”
Apoi urmează alte mari pregătiri pentru Gala Artelor la ceas aniversar ediția a 3-a care este un eveniment anual, aniversar, foarte important al revistei Poezii pentru sufletul meu și care va avea loc la doar 2 săptămâni distantă după eveni-mentul ”The O.N.E” în care voi lansa cartea ”La casa de nebuni ”.
Mulțumesc tuturor pentru darurile minunate, le voi citi cu mare plăcere, iar vouă dragii mei cititori,vă dau întâlnire data viitoare când mai vine postașul!
Mihaela CD
Poștașul meu are mașină!
De câteva luni nu l-am mai văzut pe postașul meu. A început să se facă rece, plouă aproape în fiecare zi, e plin de frunze îngălbenite peste tot… natura moare cu fiecare clipă, cu fiecare zi de octombrie.. tot mai mult…
Așteptam niște cărți din România și mă uitam lung pe geam în fiecare zi să-l urmăresc pe postașul meu care obișnuia să alerge ca o furni-cuță de la o casă la alta atât de rapid că abea apucai să îl vezi…
Astăzi a fost o zi însorită și în timp ce îmi beam ceaiul în fotoliul meu lângă geam, o mașină oprește în fata casei și coboară din ea un domn, se apropie și sună la sonerie… m-am îndreptat imediat spre geam și am dat perdeaua la o parte sa îl văd mai bine… Era postașul meu care îmi zâmbea din fata porții cu un pachet în mână.
Când am ajuns la poartă mi-a explicat că atunci când au multe pachete de livrat li se dă o mașină de serviciu. Părea fericit și mulțumit! M-am bucurat și eu de pachetul primit și am alergat pe trepte nerăbdătoare să îl deschid.
In pachet erau patru cărți ale scriitoarei Simona Mihutiu, cărți pe care le așteptasem cu mult drag! Bineînțeles că, întotdeauna când deschid un pachet sau un plic, mai întâi simt mirosul de țară, de România, mă înfrupt din mireasma ce iese din el iar apoi le scot cu grijă și le studiez una câte una.
Prima carte pe care o deschid este romanul ”Puteam fi eu ” o carte apărută în 2022 la editura ”Total Publishing” din București . Coperta desigur mi-a atras atenția, o coperta catifelată cu un titlu superb în relief, extrem de fină, bine realizată și îngrijită. Cartea aparține colecției ”Romanul de dragoste” și îmi atrage atenția un motto din Voltaire: ”Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea de a trăi fericit”.Apoi îmi atrage atenția o mică biografie a autoarei scrisă cu litere mărunte parcă vrând să nu deranjeze. Citind descopăr că scriitoarea Simona Mihutiu s-a născut la Codlea județul Brașov. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca și este de profesie medic oncolog. Primul său roman este ”Fereastră spre mâine” publicat la editura Total Publishing din București în 2019 iar apoi au urmat ”Destinul, o jucărie stricată”, ”Liberi să (nu) gândim” , volumul de poezii ”Geometrii de suflet” și romanul ”Puteam fi eu”.
Deși romanul de 255 de pagini pe care-l țineam în mână mă atrăgea ca un magnet am înțeles că trebuie să îmi încep periplul prin cele patru cărți ale scriitoarei în ordinea publicării lor ca să pot să o descopăr și să o înțeleg cât mai bine pe scriitoarea Simona Mihutiu.
Tot un roman din Colecția romanul de dragoste este și romanul ”Fereastra spre maine” publicat în 2019 la editura Total Publishing din București un roman de 230 de pagini cu o alură la fel de profesională, o copertă interesantă catife-lată. Răsfoind cartea și citind putin în diagonală căci timpul nu îmi permite altfel pentru moment, descopăr o scriitură clară, expresivă și foarte ușoară care curge întocmai unui fluviu și care mă fură… înțeleg că scriitoarea deși se afla atunci la prima carte, are un talent narativ înnăscut și că această carte trebuie să o citesc din scoarță în scoarță pentru că nu plictisește din contră, atrage. Am să las toate impresiile mele pentru o cronică viitoare și trec mai departe la următoarea carte.
”Destinul, o jucărie stricată” este un roman publicat la editura Total Publishing din București în 2020, un roman din Colecția romanul de dra-goste care însumează 344 de pagini și care este în fapt o continuare a romanului ”Fereastra spre maine” pe care îl răsfoisem de curând. Dacă pri-mul său roman îl dedicase părinților săi , tatălui care visa ca Simona Mihutiu să devină scriitor și mamei care visa ca ea să devina medic, iată că cel de al doilea roman îl dedică soțului său : ”alături de care urc și cobor panta vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături ” Răsfoind cartea găsesc nume cunoscute din prima carte și aceeași scriitură impecabila, clară și directă. Fără a dezvălui conținutul romanului pot să spun celor care vor citi acest articol că Simona Mihutiu prezintă o poveste de viată foarte interesantă în care cititorii se vor regăsi cu siguranță, fiindcă nu-i asa suntem cu toții într-o continuă luptă cu sufletul, ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem, greșim și apoi analizăm totul în numele iubirii pe care nu contenim să o cautăm.
Deschizând cea de a 4 a carte a scriitoarei Simona Mihutiu , ”Liberi să (nu) gândim”, cu subtitlul ”Povestiri despre trecutul din noi ” , publicata la editura Total Publishing din București în 2021, în colecția ”Contemporan cu istoria” , constat că de această dată este vorba de o altfel de carte, un volum de texte, un soi de roman compus din mai multe scrieri de proză scurtă care ating toate aceeași temă atât de importantă pentru noi toți: ”libertatea”
De această dată cartea de 212 pagini are și o Prefață semnata de prof Iuliana Păcurar și un Cuvânt înainte semnat de autoare. Constat aceeași atenție pentru cuvântul scris, dăruirea gândirii, dăruirea mesajului îmbrăcat în cuvinte simple, bine alese și atât de clare. O scriitură de înaltă ținută care va mai avea multe de spus cu siguranță pe tărâmul literaturii contemporane.
… Si iată cum postașul meu m-a făcut să las totul de-o parte și să mă afund în lectură, pentru că asa cum am mărturisit mai devreme, curiozitatea nu mă putea lăsa să fac altfel … voi reveni la aceste cărți cu siguranță și am să mai scriu despre ele.
Mulțumesc mult autoarei Simona Mihutiu pentru darul de suflet pe care mi l-a făcut și pentru bucuria și șansa de a o descoperi !
Dragii mei cititori vă doresc tot ce-i mai bun și vă dau întâlnire cu drag la proxima ocazie când sosește postașul!
Mihaela CD
O nouă apariție editorială: GLOBART Antologia de artă contemporană în imagini -Artiști români de pretutindeni
Antologia de artă contemporană în imagini -Artiști români de pretutindeni cu titlul GLOBART după lungi așteptări și o mulțime de peripeții de ordin tehnic, a văzut lumina tiparului la Montreal în luna noiembrie 2022 la editura Globart Univer-sum.
O lucrare pe cât de pretențioasă pe atât de frumoasă, ce conține creațiile a 17 artiști contem-porani cu lucrări de artă dintre cele mai diversifi-cate: pictură pe pânză, icoane pictate pe sticlă, grafică, mozaic, fotografie artistică, artă manuală, icoane decorate cu mărgele, pictură digitală și grafică digitală.
Mirosul de cerneală proaspătă,finețea hârtiei de înaltă calitate care iți alintă degetele în momentul atingerii precum și culorile vivace și pătrunzătoa-re te invită să deschizi acestă carte-album și să o absorbi filă cu filă umplându-ți simțirea cu harul frumosului ce le-a fost dăruit artiștilor participanți
Această antologie-album-document reprezintă o reală mărturie a faptului că artiștii români indi-ferent în ce colt de lume s-ar afla poartă frumosul nativ în suflet și îl exprimă cu aceeași emoție și intensitate a trăirii artistic-creative în toate ramu-rile artelor frumoase.
Perioada dificilă și nebuloasă a ultimilor 3 ani a reprezentat un moment fără precedent, de grea cotitură, al tuturor neamurilor și popoarelor și al umanității în sine, care a scindat și a fărâmițat națiunile mai mult și mai dureros decât niciodată, arătând că frica și insecuritatea sunt cei mai mari dușmani ai noștri ai tuturor. In aceste vremuri atât de dificile trebuie să găsim punți care ne unesc și nu care ne dezbină, să căutăm frumosul din suflet pentru a străbate împreună prin orice greutăți. Arta, indiferent de forma de creație reprezintă un astru pentru umanitate, pentru că aduce lumină, liniște și bucurie în sufletele oamenilor umplând golul lăsat în urma greutăților și neajunsurilor de tot felul.
Prin artă comunicăm prin graiul divin al crea-ției și transmitem celor care o privesc,bucuria for-melor și a culorilor, plăsmuirea frumosului ce nu are limite, depășind limita timpului și al spațiului. Arta scoate în evidentă frumosul lăuntric, sensibi-litatea creatoare, acel ochi magic ce veghează și așteaptă să fie deschis în plenitudinea potenția-lului său.
Prin artă devenim mai buni, mai sensibili, mai toleranți, mai îngăduitori și mai iubitori cu tot ce se află în jurul nostru, într-o înfrățire aproape instantanee cu oamenii și cu natura. Arta repre-zintă un infinit de posibilități, un izvor nesecat de cunoaștere din care trebuie doar să bem pentru a deveni noi înșine luminoși și luminatori la rândul nostru. Arta generează civilizație,asa cum se arată și la începutul acestei minunate cărți-album de artă, într-un superb citat al lui Victor Hugo: ”Arta este o imensă deschidere spre tot ceea ce este posibil. Arta este generatoare de civilizație, asa cum floarea răspândește parfum”
Fie că este vorba despre artiști consacrați care au în spate ani multi de experiență, nenumărate expoziții și o multitudine de premii la diverse con-cursuri și festivaluri din țara și străinătate, fie de artiști cu mai putini ani de experiență, cu toții au în comun harul creator primit în dar de la Dum-nezeu. Un har prin care se exprimă în cel mai frumos mod cu putință, prin arta frumosului.
Maria Magdalena Tirchilă este o artistă din România, care realizează picturi în acrilic pe pânză, tehnică mixtă pensulație și cuțit. Lucrările sale surprind natura în cele mai frumoase iposta-ze, pădurile cu frunzișul lor într-o superbă paletă de culori, imperfecțiunea copacilor și luminișul din întunecimea pădurii, asa cum declară ea în-săși în autobiografie, peisajele reprezentând-o în fapt cel mai bine pe artistă.
Ileana Anghel Mester este o binecunoscută pictoriță de origine română ,din Canada care pic-tează de mai bine de 32 de ani.A făcut studii de artă plastică în România și s-a consacrat ca pictor iar după ce a ajuns în Canada, dorul de casă o mistuie și începe să picteze icoane pe sticlă, luând lecții de la ”Maria Sa, Țăranul Român” cel mai bun profesor în materie de icoane pe sticlă”
Victor Manole este pasionat de pictură și gra-fică încă din școala generală când s-a apucat de pictat din dragoste de frumos. A participat la ne-numărate concursuri și festivaluri câștigând nume-roase premii , diplome și distincții. A fost și pro-fesor de pictură și grafică la Clubul Elevilor de la Întorsura Buzăului având expoziții atât personale cât și de grup cu elevii săi.Lucrările sale sunt in-spirate din mediul înconjurător și sunt realizate în ulei, acrilic, acuarelă și cărbune pe hârtie, pânză sau lemn.
Lăcrimioara Iva locuiește în Italia, este bine-cunoscută publicului larg atât pentru pictură și desen digital cât și pentru scrierile sale, povesti, poezii, aforisme și articole. Este autoarea a peste 23 de cărți personale de autor și coautor în peste 20 de volume colective. Copertele cărților sale sunt împodobite cu unele dintre creațiile sale ine-dite și viu colorate. Artista folosește deopotrivă uleiul, acrilicul, creioanele cerate și calculatorul pentru pictură și grafică digitală.
Maria Buzilă este o artistă din România care a pictat dintotdeauna. Conform autobiografiei sale de la vârsta de 8 ani artista a început să își amin-tească experiențe trăite în alte vieți anterioare convinsă fiind că rolul său este să devină ”un me-sager onest al altor civilizații stelare de mult apuse”. Picturile sale sunt ”Viziuni din Lumi para-lele, trăiri în urma unor experiențe extrasenzoria-le și a întâlnirilor mele cu intra sau extra civiliza-ții superioare”
George Vasilca a avut un interes pentru artele vizuale încă din copilărie fiind atras în principal de reproducerea picturilor clasicilor în lb și negru. Apoi a descoperit în muzeele de pe coasta de est a Americii mozaicurile bizantine originale care l-au fascinat. Si-a cumpărat cărți, a făcut și câteva cur-suri și s-a autoeducat.A făcut mozaicuri mai mari sau mai mici pentru interior sau pentru exterior, statuete, urne, suporturi de flori folosind tehnica mixtă faianță sticlă vopsea și ornamente 3D
Gabriela Pârvuleț Aramă este o artistă din România care a absolvit Facultatea de arte Plasti-ce Vizuale din Constanta-2011, master în Artele plastice vizuale 2013.A participat la nenumărate proiecte expoziționale de grup, tabere de pictura și creație și expoziții nenumărate atât individuale cât și de grup. In 2015 a participat deasemenea și la o expoziție cu licitație în scop caritabil orga-nizata de Asociația Sofya Tomitana Constanta.
Carmen Smutneac este o artista de origine romana care locuiește în Canada. Este absolventa a Institutului de Arte Plastice”Ion Andreescu” din Cluj, obținând și metriza în 1979.Stilul pictural al artistei se apropie de surrealism, unde se întrepă-trund personaje fabuloase, supranaturale, care tra-versează timpul și epocile,Carmen Smutneac a câștigat nenumărate medalii de aur la diverse concursuri fiind unul dintre artiștii permanenți ai galeriilor ”Iris” si ”Nob Hill” din provincia Quebec.
Iuliana Pasca este un artist fotograf din Ro-mania dar și scriitor, un om care încearcă să înțeleagă de unde vine, unde se îndreaptă și ce face sau ce ar trebui sa facă între timp. Sensul din spatele imaginilor artistice precum și fascinația luminilor și a umbrelor au făcut ca pasiunea pen-tru fotografia artistica să continue.
Tatiana Zahariuc este de baștină din Repub-lica Moldova iar din 2020 locuiește la Montreal. De profesie medic cardiolog, acum pensionara, a trecut prin încercări în viata personala și astfel a simțit nevoia de a confecționa o icoana. Dupa ce ani in sir a tratat inimile oamenilor, în prezent tămăduiește sufletele lor cu aceste icoane realizate din mărgele.
Mircea Rustiuc este un talentat artist din Romania, membru consacrat al Asociatiei Artis-tilor Plastici din Romania, filiala Satu Mare, avand o bogata activitate artistica, cu nenumarate expozitii personale si de grup, festivaluri, saloane de iarna, vara, primavara si toamna, unele din lucrarile sale aflandu-se in SUA, Canada, Germa-nia, Italia, Africa de Sud sau Marea Britanie. Stilul sau propriu si usor de recunoscut datorita finetii pe care o acorda detaliilor, lucrarile sale poseda un naturalism realist impecabil si o tehnica a desenului foarte bine insusita. Temele preferate: natura statica, peisaje cu oglindiri extraordinare și portrete.Tehnica folosita: culori in ulei cu aplicare prin pensulatie sau cutit.
Ofelia Armașu este cunoscuta comunității montrealeze ca si pictoriță de icoane pe sticla si ca profesoara de pictura la Școala Junimea Romana. Are un palmares impresionant de expoziții colec-tive și personale atât în Canada, SUA cât și în Romania.Una dintre lucrările sale ”Sfanta Treime” este expusa în Parlamentul Canadei.Stilul naiv, propriu artiștilor populari și culorile vii, primare, conferă icoanelor sale o atmosfera optimista, o căldură care umanizează divinitatea și o face accesibila.
Maria Baba, e o artista din Canada, originara din Serbia care desi este contabila de profesie este îndrăgostită de pictura. A realizat numeroase tablouri folosind diferite tehnici: pastel, acrilice, tablouri 3D din piele dar tehnica preferata este pictura pe panza cu culori de ulei.Temele prefe-rate sunt florile, natura moarta si portul popular romanesc dar a realizat si icoane cum ar fi Sfanta Fecioara cu Isus, Cina cea de taina sau Sfantul Ioan Botezatorul.
Maara Vanessa Purici picteaza de la varsta de 12 ani, fiind nascuta la Timisoara in Romania si ulterior emigrand in Canada unde se stabileste la Montreal impreuna cu parintii sai. Maiestria cu care imbina culorile, luminile si umbrele pe care le creeaza dar si atentia la detalii ne releva un talent artistic deosebit.
Corina Ligia Pătrașcu este un artist complet care imbina placut poezia cu pictura si muzica. Artista conduce ateliere de pictura in cadrul Asociației ”Fluturii albaștri” din Brașov. Lucrările sale au fost expuse cu ocazia Targului de carte Libris Editorial Brașov dar și cu ocazia lansărilor de carte proprii.
Miruna Lavinia Bota este deopotriva artist si scriitor fiind deseori publicata cu numele mic Miruna Lavinia.Picturile sale emana lumina si pozitivism purtandu-te intr-o lume de basm. Atentia la detalii, imbinarea culorilor cat si liniile fine lucrate in filigran confera eleganta si mult bun gust lucrarilor sale situand-o pe drumul infloritor al artistului de succes.
Mihaela CD este membru al Federatiei Artis-tilor Canadieni, membru al Associatiei Artist in Canada, membru al Asociatiei Nationale a Artis-tilor Digitali din Massachusetts USA. Picteazade la varsta de 5 ani in culori calde si vii care invita la bucurie, pozitivism si o stare de bine.Realizeaza lucrari atat de pictura traditionala acrilic pe panza sau lemn, tehnica mixta, 3D, pensulatie si cutit, cat si pictura digitala realizata pe calculator. Participa la diverse concursuri si festivaluri avand peste 20 de diplome si premii, este publicata in numeroase reviste si a realizat mai multe colectii de ART DESIGN arta imprimata pe mic mobilier si pe diverse obiecte si colectii vestimentare la Galeria de arta purtabila Le Galeriste din Montreal .
Va recomand sa comandați aceasta minunata antologie disponibila atât în format tipărit cât și în format digital ebook!
Mihaela CD
Dialog cu sufletul, înainte de lansare
În tăcerea nopții mi-am ascultat sufletul ce-mi grăia în freamăt de vers strivit între cotloanele inimii. Emoțiile și-au făcut loc și s-au așezat confortabil în inima mea așteptând spectacolul pregătirilor ultimelor zile înainte de lansare.Dar logica nedumerită mi-a întrebat sufletul:
-Ce mai caută oare emoțiile că doar nu sunt la prima mea lansare de carte?! De ce inima mea se mai lasă cuprinsă de emoții?
Şi mi-a răspuns sufletul cu glasul său neauzit dar cu vibrația zidită din amintirile momentelor sfinte și unice pe care le trăiește în viata un suflet de artist:
-Sunt emoțiile botezului fiecărui prunc literar, aceleași pe care le simte o mamă la botezul fiecărui copil, emoțiile artistului ce își prezintă creația în fața publicului, emoțiile revederii cu oameni dragi care te prețuiesc, emoțiile din zâmbetul ochilor ce se îmbracă în sclipiri de stele când primești flori, emoțiile scriitorului ce ascultă impresii despre cartea sa ,rostite la microfon, emoțiile autorului ce scrie cu mare bucurie autografe cititorilor, emoțiile artistului ce are vlăstari de mărgăritare în coltul ochilor când primește aplauze, toate aceste emoții prilejuite de lansarea unei cărți sunt emoții pe care un scriitor le trăiește o dată sau de câteva ori pe an, căci o carte se scrie în timp iar scriitorul depinde și de dispoziția muzei care uneori este capricioasă. Iar ca o binecuvântare divină ,toate aceste emoții rămân impregnate în momentele unice și sfinte de înaltă trăire din sufletul unui artist… și ele revin înainte de fiecare lansare și vor reveni la fel la următoarea lansare de carte.
Ascultând sufletul am deschis uşor cufărul amintirilor şi-am lăsat fluviul emoțiilor să mă cuprindă retrăind fiecare moment şi clipă sfântă de la fiecare lansare…am înțeles,că toate acestea nu ar fi existat dacă nu ați fi existat voi, cititorii mei dragi. Vă aştept cu multă emoție şi bucurie!
Mihaela CD
Dumnezeul meu
Ani la rând mi-am pus întrebări fel de fel, ascultând copii și adulți vorbind despre El, Dumnezeul care există și nu-l vezi, al nostru al tuturor.
Adânc în sufletul meu am știut întotdeauna că El există pentru că mi-a vorbit despre El cea mai sfântă femeie de pe lume, bunica mea paternă care nu mințea niciodată și întotdeauna ceea ce spunea se adeverea, ea a fost pentru mine în anii prunciei garantul adevărului creștin.
Chiar dacă propaganda comunistă a vrut să ne scoată din biserici și mai ales din toate cele care erau considerate periculoase, tot nu au reușit, pentru că românii sunt prin firea lor creștini și cred în Dumnezeu.
Ciclic se repetă aceleași lucruri iar atunci când am aflat că se va scoate religia din școli nu m-am mirat chiar deloc. De ce? Pentru că era evident spre ce ne îndreptăm numai orbii nu văd! Dar cei care mai au o fărâmă cât de mică de Dumnezeu în ei înțeleg că defapt istoria se repetă.
Din păcate omenirea și-a construit un unic zeu pe care îl ascultă toți! Zeul acesta atotputernic e banul.Valorile, credințele, tradițiile, familia, ni-s călcate toate în picioare de dragul progresului. Care progres?
Din punct de vedere psihologic ne îndreptăm spre o societate de indivizi retardați social care nu vor mai fi capabili să socializeze fizic, decât virtual.
Dar de noi, de sufletul nostru cine să aibă grijă? Căci după ultimele statistici, acum, după anii de pandemie avem cel mai mare număr de depresii din istorie.
Oamenii nu mai au încredere în oameni iar interesele de grup,de comunitate au fost înlocuite cu individualismul care este considerat perfect normal.Frica a pus stăpânire pe oameni în așa hal încât fiecare are impresia că tot răul i se întâmplă numai lui.
Nu mai există acea comuniune în care oamenii își împart și bune și rele împreunǎ.Nu mai există sinceritate, adevăr, bunătate, altruism. Când le întâlnim ni se pare că am întâlnit adevărați îngeri. Oare îngerii există? Bunica mea spunea că există deci nu mai încape îndoială doar mă rog la îngerașul meu de când mă știu…
În toată nebunia și debusolarea generală, oamenii nu mai știu ce sa facă! Nimic nu mai e stabil, nimic nu mai e cum era, dispar reperele, dispar stâlpii de care ne ancorăm
Singura speranță a rămas Dumnezeu! Pentru cei care mai cred în El! Dar și pe El îl căutăm numai când suntem la ananghie și când ne aducem aminte de bunici sau de satul copilăriei unde nu exista duminică fără slujba de la biserică. Alte vremuri! Vremurile acelea erau curate, nepătate și nemânjite de vulgaritate, aroganță și nesimțire!
Mă cuprinde uneori o furie, nu pentru că trăiesc eu aceste vremuri cumplite ci pentru că se nasc copii cu copilăria deja furată, indivizi care nici măcar nu vor înțelege vreodată ce a fost căci noi cu amintirile noastre vom fi dispărut demult de pe fața pământului.
Bunica mea spunea că există o lume de apoi, un rai nesfârșit, știu ca ea mă privește de sus împreună cu tata și cu mulți alți dragi plecați. Acolo în lumea de dincolo vom pleca toți… dar lumea nu realizează și nu crede până nu le moare cineva drag. Atunci își dau seama că viața asta e o luptă pentru nimic.
Defapt noi nu avem de adunat avuții ci avem de învățat lecții.Cea mai mare lecție pe care o avem de învățat este lecția iubirii, adevărata iubire de oameni, de natură, de animale, de tot ce-i în jur.
Toți declară că o știu dar în realitate dușmănia se ascunde sub o mască pictată.
Atunci când nu mai pot suporta, închid ochii și mă rog la Dumnezeul meu.Când sunt cu El nu-l dau și nu-l împart cu nimeni, este doar al meu.
Mihaela CD
Inimǎ de fluture
E noapte și liniștea s-a așternut peste tot lo-cul, peste copiii care dorm cuminți, peste case poleite cu binecuvântări cerești, peste orașul ce fierbea ca o oală sub presiune…e atâta liniște căci
îmi pot asculta pâna și respirația sufletului, iar muza, draga mea muză divină coboară pe razele lunii și mă vizitează iarăși la ceas târziu în noapte, nelăsându-mă să dorm.
M-am obișnuit cu acest ritual și-am înțeles că scriitorul are inima unui fluture de noapte ce zboară pâna departe… Din înaltul celest cad ploi de cuvinte ce mă lovesc ușor pe tâmplă cu o atingere blândă și catifelată iar apoi versurile trec prin mine îmbrăcându-se în haina sufletului meu și se aștern pe coala albă de hârtie. Îmi pare bizar că inima îmi bate cu putere și mâna îmi scrie fără nicio oprire, fără să îmi lase timp să o odihnesc,scriu sute de cuvinte așa cum vin, n-am timp să le citesc sau să mă gândesc cum să le așez,pur și simplu se așează singure într-o melodie a inimii pe care o știu pe de rost pentru că ele își au locul lor prestabilit din vecie.
Dintr-o dată mă năpădesc emoții și trăiri ce îmi fac inima să îmi salte de bucurie. Mâna mea nu se oprește deloc, ea scrie, deparcă își cunoaște dinainte rolul și parcă comandată de altcineva scrie, tot scrie fără oprire.
Mă minunez de fiecare dată dar las spectacolul să se întâmple pentru că într-un târziu am reușit totuși să înțeleg că sunt specială și că nu am fost aleasă la întâmplare.
Nu-l pot dezamăgi pe EL creatorul meu care mi-a stabilit menirea înainte ca eu să fi aflat.Mă supun…
Rouǎ de gânduri se aşeazǎ cu duioşie pe firul de verde crud al ierbii copilǎriei,atent şi firav cu o grijǎ precisǎ ca sǎ nu strivească corola de minuni pǎstrate sub cupola de mǎr-garitar a amintirilor.
Din albastrul întunecat al cerului se desprind raze de bucurie ce-mi luminează universul meu interior într-o gran-dioasă explozie de extaz. Sunt fericită că scriu, că trăiesc și respir prin bruma de versuri ce îmi îmbracă sufletul.
Mă bucur și plâng împreună cu muza mea, care-mi presară praf de amintiri ce sclipesc ca niște licurici în noapte. Mi-e dor de tot și de toate ce-s trecute, mi-apar imagini sacadate din filme-le trăite parcă demult, mult prea demult…În fața ochilor mâna mea scrie o nouă istorie, istoria unui suflet de scriitor cu inimă de fluture… Mihaela CD
