De la gablonz la bijuterie în trei ore
Presiunea a venit în primul rând din partea executivilor canalului de televiziune ABC, interesați în primul rând de audiența spectacolului în direct, în continuă descreștere de mulți ani. Apoi din rândul membrilor AAMPAS/American Academy of Motion Pictures Arts and Sciences, divizați în a alege direcția cultural artistică și politică a academiei. Mulți artiști și-au exprimat, la fel, nemulțumirile față de galele din ultimii ani. Cinefilii au deplâns lipsa mai multor pelicule de o incitantă încărcătură artistică și emoțională (adică a filmelor bune). Spectatorii au continuat, cu câteva excepții remarcabile (”Top Gun: Maverick”, “Black Panther: Wakanda Forever”, “Avatar: The Way of Water”) să stea departe de sala de cinema și de floricele de porumb (popcorn). Politicienii democrați, agreați de majoritatea hollywoodiană, au persistat în a impune ideologizarea propagandistică, diversitatea, echitatea (socialistă) și incluziunea (non-caucaziană) în creațiile de film (și televiziune). Numai telespectatorii, după penuria de gale sclipitoare cu toalete elegante și vedete zâmbitoare, au așteptat cu trepidație cel de-al 95-lea spectatcol de decernare a premiilor Oscar.
Și a fost o seară eclatantă, amintind, în sfârșit, de strălucitoarele extravaganțe de cu ani în urmă. Vedetele au fost splendide și cuminți, cu cuvântări simple și emoționante. Prezentatorul Jimmy Kimmel a fost plin de haz și a împărțit abil satira politică în toate direcțiile. Premiile au ajuns, în general, unde trebuie, mulțumind pe (mai) toată lumea, de parcă s-ar fi votat în consens și nu în secret (ceea ce e imposibil, de altfel), demonstrând că cineaștii, când e vorba de premiat, gândesc la fel.
Era de așteptat ca fantezia tragi-comică ”Everything Everywhere All at Once” să câștige majoritatea statuetelor. Presa a insitat să portretizeze actrița Michelle Yeoh ca prima de origine asiatică încununată cu un Oscar, un moment istoric. Omițând flagrat că distinsa artistă, cunoscută international din filmele de acțiune cu arte marțiale, a reușit un contre-emploi dramatic exceptional. Motiv pentru care a și câștigat toate premiile anului, nu pentru că e malayeziancă. Aceiași ziariști, închistați în ideologia la modă, au trebuit să critice votanii academiei pentru că au ales-o pe fata legendarilor Janet Leigh și Tony Curtis, actrița Jamie Lee Curtis (pentru rol secundar femnin) în defavoarea vedetei afro-americane Angela Bassett, acuzându-i nevoalat de nepotism și voalat de rasism.
La fel de nesurprinzător au fost cele patru stauete castigate de pelicula germană ”All Quiet on the Western Front”, un film halucinant depre grozăviile dezumanizante ale războiului, o reflecție tragică a ororilor în desfășurare în tranșeele din câmpiile ucrainiene. Deși filmat impecabil, filmul este greu de urmărit prin prisma sensibilităților moderne cu care sunt din ce în ce mai greu de înțeles lipsa de umanitate a unor ființe și de respect pentru viața umană în general.
Și n-ar fi putut fi o seară plină de energie pozitivă și sclipici fără momentul muzical de Bollywood ”Naatu Naatu”, melodia indiană care a câștigat premiul pentru cântec original. Prin entuzismul debordant și optimist al ritmlui muzical și al dansului plin de energie, celebrul Oscar a revenit de la gabloz la bijuterie în puțin mai mult de trei ore. Sub privirile a aproape 20 de milioane de telespectatori, un număr satisfăcător pentru toată lumea.
