EUGEN DORCESCU
IOANITUL
Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos și pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci și scut.
Din strigătul de luptă – o grimasă.
Luna de jar și soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul,
În vidul greu dintre pământ și cer.
Așa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viață-ntreagă L-a slujit:
Frumos și pur. Și mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul.
18 Martie 2017.
THE HOSPITALLIER
The old knight is on his journey home,
Handsome and pure as the day he left.
Of his lance and shield no trace remains.
His battle cry – now but a grimace.
The embered Moon and iron Sun drumm
They light the infinite before him.
Both dawn and dusk reek with hollowness,
In the heavy void between earth and sky.
Thus he finds himself lost, onto the Lord,
The Lord he served for his entire life:
Handsome and pure. And mucht too glad.
As a wound cleaves his heart wide open.
DER JOHANNITER
Der alte Ritter kehrt heimwärts zurüc,
Herrlich und edel so wie am Anfang.
Kein spur mehr von Speer und Shildt.
Sein Kampfschrei jetzt nur eine Grimasse.
Der aschen Mond und die eiserne Sonne,
Trommeln, leuchten auf das Unedliche.
Und die Dämmerungen riechen nach Leere,
In die schwere Lücke zwischen Himmel und Erde.
So verliert er sich, auf sein Herr zu
Wem er sein ganzes Leben lang gedient hat:
Herrlich und edel. Und viel zu froh.
Eine Wunde trennt sein Herz ganz ab.
AN SEACAIBITHE
Filleann an seanlaoch abhaile,
Dóighiúil agus íon, mar i tús.
Níl claíomh nó sciath aige níos mó.
Is é brón a shluagh-ghairm anois
Gealach ghríosachs agus Grian iarainn
Tá siad ag taitneamh ar a infinideach.
Tá gréine agus dorcha lán le folmhacht,
Sa fólus trom idir talamh agus spéir.
Dá bhrí sin cailleann sé a bhealach
Go dtí an Rí, D’fhóin sé a shaol ar fad:
Dóighuiúil is íon agus i bhfad ró-shona.
Gearrann créacht a chroí ina dhá leath.
Traducere în engleză, germană și irlandeză: ARLA-DORIS BORCHIN-TORNOREANU și RAOUL-EMANUEL BORCHIN-TORNOREANU.
