Da, amintiri! Așa sunt amintirile, ca dragostea,
îți dau și-ți iau… plecări, statornicie.
De data asta cred că e beție,
un fel de stare sufletească… Tristețe? Nu!
Mai știi, poate melancolie?
*
Și ca-n poveștile bunicii pe care le-ascultam jumate adormit,
se tot făcea că puiul mamei (eu adică)
eram un mângâiat şi-un alintat, un fericit.
*
Parcă mai ieri aveam cinci ani. Era-n vacanța mare, la Vrănești.
Ce mai la deal, la vale!
Un ceas cu “rata”, la noroc, dac-o prindeai, din târg de la Pitești
sau, dacă nu, la mân-a doua,
că știți cum e cu trenul vechi ce te- aducea alene,
hârța, hârța, nu prea departe, în Golești.
*
De-acolo pân-la noi în sat mergeai pe jos un ceas…
dar repede, grăbit, probabil chiar mai iute decât trenul.
Așa era sistemul, aici era “blestemul”!
Când ajungeai te odihneai şi mai că nu credeai:
“Aici este Vrănești?”
*
La noi, pe valea mare care duce-n sat şi mai departe, în cătune,
mai sunt şi-acum istorii (nu prea bune şi nu cum v-așteptați)
adică nu împărătești ci, mai degrabă ca-n această lume, zis-lumești.
Istoriile astea se-mpletesc exact cum se-mpleteau şi-atunci: cu tâlc.
Să fie ca mireasma fânului când ȋl cosești pe lângă drum cu sârg,
nevrănd ca alții să- l adune?
*
Ce vreau să spun este că eu, bucureșteanul, timidul băiețel din București,
nu eram singur ca-n poveștile bunicii…
Dar cum?
Păi, să vedeți că e destul de complicată,
deși spun alții: “Nu e nene! E foarte simplu, nu vorbi prostii! e… rezolvată;
e ca și cum ai spune răspicat: “Porumbii e ștulețI!” Vedeți?!”
*
Deci, prin urmare, cu sau fără “Teoria” aplicată la ştiuleți,
așa se face că eram o ceată de copii mărunți şi sprintenei, „isteți”!
“Numai atât?”
dar puși pe rele şi-adunați… nici vorbă c-am fi fost răzleți!
*
Aici era amarul!!
noi aduceam năzdrăvănia-n fiecare zi cu carul.
Mai ȋndesam pe lângă multele prostii şi mici, neȋnsemnate bucurii.
Ce vină-aveam noi c-aduceam “surprizele” târâș,
proptindu-le din greu cu sacul?
Poate c-ați auzit povestea cu brotacul!!
eram ca dânsul, agitați şi supărați, că nu ne- ajunge lacul…
*
„Mânca-i-ar ţața Lina de copii… că-s drăgălași dar și pungași!
Cum de le dă prin cap nemiluita de prostii?”
Ei și?! Nu noi… de vină e brotacul!
*
Eram ca fruct-aceea rară, sălbatică, sau ca pelinul, dacă știi…
numai vecin cu noi copii puși pe rele să nu fii!
Ați auzit de huni? să-i risipești ori să-i aduni!
Că lâng-acești “ştrengari”-vorbesc de noi copiii-
direct în gardu-popii-ntre vecini,
erau livezi de meri, de peri, de fructe mândre…
iar noi făceam şi pagubă…
era destul de clar între “creștini”.
*
De- accea vorbele mergeau ca buchețelul proaspăt… erau spini!
deși cu toții se-nrudeau de la Adam și Eva,
cum fuseseră lăsați… că erau fini.
Acum nu vreau să-mprăștii vorba mai departe! Eu zic așa:
să fie pace-ntre săteni şi bună rânduială-ntre creștini!
(vă amintiți cum busuiocu-mprăștia, ca la Rusalii,
mireasma-mpăciuirii între oameni, prin grădini?)
*
Acolo deci, în luminiș, stăteam şi eu cu alți copii,
gândindu- mă la te miri ce. De ce?
Păi, uite-așa! că, dacă te uitai mai bine, eram ca o pisică mică-mititică.
Aveam gheruțele-n pernuțe, plus tolănit, plus “îngrijit” de mămăruțe…
Egal taifas!
Căscam făr-de rușine, plictisit. Ce- a mai rămas?
visând la vreo trăznaie…vădit ca leneșul în căutarea lenei, pe coate-aproape adormit…
“E laie sau bălaie?”
Ce ocupații! Ei, nu, că am greșit!
Am vrut să zic doar ațipit! (c-așa e bine să apară-n declarații)
*
Eram plăcut ȋnsă de gâze… mă vizitau şi insistau, mă bâzâiau… puțin nesuferit!
Cu toate-acestea, eu, lungit pe iarba proaspătă şi grasă,
mă tooot uitam c-un ochi și jumătate, măsuat-ochit printre albine,
să văd al ulicioarei drum spre casă. “Copile, totul este bine!”
*
Acuma, chiar acum, mai e de-adăugat ceva…
ca babele când au uitat “averea” peste drum şi s-au ȋntors
ţinând bastonu-n vânt ca foaia de tutun, așa!
Puteți să vă gândiți cam cum arată-un prințișor, dar nu-n palat…
puțin murdar, pătat de dude, ştampilat?
Ei, da! fără să fiu aristocrat (nu era cazul)
eram de-un fel “sclifonosit”, chiar răsfățat.
Păi ce!
*
Doream să fiu înștiințat pe loc, neapărat, dacă, vezi Doamne,
“Mă iubește, nu mă iubeşte, m-a uitat”.
Aşa… era… ceva… acel ceva cam greu de explicat la vârsta aia!
Şi totuși “citeam” în frunzulițe de trifoi, preocupat, cu alți copii,
fiind înconjurat de flori şi floricele.
Să nu mai zic de ciripit: “Cam multă gălăgie!”
nu eram singuri… voioase păsărele!
*
Colea, adică mai încolo… furiș, pitiș, cam la o scurtătură bună
de grăbeai cu vaca, tăind-o repede prin aluniș,
apare casa mândră a bunicii. O văd şi-acum destul de bine!
Sunt tare fericit că dup-atâția ani
e timpul ce coboară încă sufletește-n mine!
*
Pierdută undeva în dealurile-mpodobite cu vâlcele
unde-s fântâni cu citura-nvoită-n ape dulci,
privind spre Argeș peste-ndepărtate lunci,
printre podgorii şi livezi de pruni,
de meri, de peri, de coacăze şi câte şi mai câte, de aluni,
acolo, chiar acolo-n adieri de cântec binecuvântate,
acolo-i casa mândră a bunicii, e casa cu mușcate!
*
Pe vale, nu departe, la fântână, în mijlocul de sat (mi-aduc aminte)
era o apă rece şi curată, era o apă tare bună!
Ce mai la deal, la vale,
s- o torni din citură în jgheab la vite,
la vaci, la oi, la capre!
“Hei tu, Joiano, ha-napoi, cuti! Ia stai cuminte!”
*
Să nu mai zic de noi copiii care-o sorbeam din palmă pe furate
pân-la ulcior şi nimeream cu răcoreala peste față… ce fior!
“Ileano, hei tu, Ano, Boboacă, uite ce-am făcut, ia uite, uite!”
*
Era şi-o gârlă printre sălcii, iar noi făcusem lângă punte un bâltău
cu pietre adunate multe şi mărunte, adunate, chiar aruncate peste punte.
Ce scăldătoare, ce plăcere, frate!
“Nu este voie”, spuneau babele… de unde!!
“Hei gâște, rațe, toate la o parte!
Acuma suntem noi, copiii, gălăgioși şi bucuroși, aproape dezbrăcați,
Ba nu, în chiloței, dar curajoși şi neastâmpărați…
E apa caldă, vreți să-ncercați?!”
parcă eram o ceată adunată de haiduci… nu, de pirați!
—————————–
Glosă
Sclifonosit = sclifosit, a face mofturi, fasoane
Cuti! = imperativ folosit în mediul rural de stăpân cu scopul de a-şi atenţiona vacile, de a le schimba directia, îndreptându-le acolo unde trebuiau să se ducă (stăpânul folosea, din când în când, şi un băţ)
—————————–
Va urma:
Legenda*
Copilăria**
- Vinul, țuica
- Duminica
- La horă
- Filmul Diasporei
Dumitru IONESCU-VRĂNEȘTEANU
Melbourne, Australia
21 aprilie 2023
