Porecla mea era Dudilă, adică de la dude… ştiți!
Nenea Traian m-a „botezat”!
De ce și cum o să aflați… o lume-ntreagă a aflat.
*
Ȋntr-un cuvȃn, eram copilul dudelor crescut, chiar „botezat”
şi „educat”, adică super experimentat
în fruct-aceea mică scârțâind
ca un arcuș pe o vioară subțirică, strecurată…
Vioara? Nu, ci duda-n dinți… așa era când era crudă!
Puteai să zici că verzitura era dudă făr să minți?
*
Și totuși! de-apucai una mai coaptă, situația era…
ceva… cu totul altceva!
Ca la „un pumn” sau două, mai precis,
am vrut să zic sortate, evaluate şi plimbate,
cu grijă adunate chiar și trei…
erau de-ajuns pentru o „masă”, paradis!
Exagerez? Păi, s-ar putea… ce-am zis?
Nu spune că nu vrei…
*
„Au mai rămas, Lenuțo?”
„Cum să nu…”(era cam iritată)
„Du-te şi numărăle-n pom, Dudilă… dacă poți şi vrei,
Acolo sunt… punele-n sân şi nu uita să sufli-n ele…
Descântă-le… să ai de unde coapte să le scoți,
gătite-n zeamă să le iei!
*
Hei, stai acolo!
Tu de la mine n-o să furi, Dudilă… ia mâna, hoțule!
Te bat… că sunt mai mare;
Dacă ȋți dau îți dau c-așa vreau eu.
Nu mă fura! Nu știi să ceri, să ai răbdare?
*
Ești leneș, zău așa! Mai bine cațără-te-n pom;
au mai rămas şi pentru tine!
Iaaa! uite-te la el, pungașul… Să- ți stea în gât, rușine!
Ai fost mai iute decât mine….
Te spun lu’ taica popa c-ai furat… o s-o pățești, că e păcat
şi-o să te știe toți în sat!”
*
Hm! „accidente” …erau aproape-n fiecare zi,
N- ai ce să- i faci… eram copii!
*
Acuma… socotiți şi voi, la ce să dau pe-acasă?
Nu-nțelegeam de ce eu trebuia, la prânz, neapărat,
Să fiu în locul cu pricina“transferat”.
Era, să-i zic așa, un fel… de-„azil forțat”. Adresa?
La nesuferita „masă”!
*
Mă tot chema din curte săraca tanti Tita
şi mă striga cu foc… se zguduia şi plita,
nu prea departe de pridvor:
„Ciorba e gata, măi Dudilă…. zbranciogelul”!
Ai auzit? vino acasă, Puișor!”
*
Ei, aș! Eram departe, răzvrătit, un neascultător…
nu vream şi gata! Vrei să mor?
*
Acum, discret și inedit, modest,
să trecem la detalii:
„Rețeta” mea era nu- ntocmai ca la „text”,
dar mult mai bună, după socoteala mea,
decât ce mi se oferea în
prăjiturile de la Rusalii!
*
Câteva dude-amestecat-n două merișoare acrișoare
Mușcate repede, cu foc
plus o caisă, două, pe furate
şi fără strâmbături, dar cu noroc,
fără fasoane sau plimbare debaloane!!
*
Și toate „garnisite” cu- o salivă copioasă-n
fugă clănțănite mestecat…
Greu de imaginat!
„Delicatesa” era gata!
*
Să aveți parte- am vrut să zic …
„Vai, nu!!” Emoții şi sughițuri!
Doriți cumva mai mult?!
„o poză fără blițuri”,
un fel de studiu educat,
să zicem chiar unacademic atestat
în „Trilogia dudei”?
„Cu siguranță da! o, cum să nu… ar fi de preferat!”
*
Atunci să fiu iertat… vă rog să ascultați un amărât eseu!
E- al meu dar e adevărat, e simplu, e copilăresc, e garantat!
Apoi să-mi spuneți dac-ați ȋncercat, vă rog!
Nu este vorba de „eseu”,
ci numai dac-ați plescăit din greu şi-ați înghițit c-un ghiorțăit
cum se făcea-n poveștile bunicii.
Ați auzit cumva de zmeu?!
*
Căci într-al meu eseu cu fructe verzi amestecate dimineața, însorit,
Aceste binecuvântate „surioare” aveau un gust… de nemaipomenit:
Erau de-un fel „perplex complex nezugrăvit”,
amestecat printre gingii c-un scârțâit solid
şi cu un fel de supt interminabil,
probabil chiar iresponsabil,
un „luuung”, prea lung… şi enervant „Sssttt”- it.
Ȋl știți, l-ați auzit?
*
Acum! Dup-o-ncercare-n parte reușită,
păi să n-adormi în fânul
din livadă mulțumit şi când ȋți vine, când este bine să te culci?
La urma urmei, unde e opusul?
E bibilică ori „e” curci?
*
Păi cui ȋi pasă-n dud când e urcat,
adică după ce te urci şi ești ca maimuțica de- o crăcuță suspendat?
Cu siguranță mie nu! Oftat?
Să fii strigat la masă?!
„Dudilăăă! Te-așteaptă nen-tu şi e supărat;
Vino mai repede, acuma, chiar acuș, neapărat, c-a pregătit urzica…
De ce vrei să fii bășicat?”
*
Eram amenințat? Eu zic’ ă da!! Ei, și?
Ȋn fapt, erau avertizări cu totul prăfuite, uitate-acolo-ntr- un „dosar” şi el, uitat…
Bine- nțeles, eu le știam pe dinafară… Și-mi păsa?
Erau neavenite, fără de substrat şi fără niciun rezultat concret, scontat!
*
Ah, Doamne! dup-atâția ani mi-aduc aminte, dacă mă-ntrebați,
nu câți pui fripți ci, mai degrabă, ligheanele de dude,
zecile pe care le-am mâncat!
Erau comoara satului de-a dreptul cuibărită-n mintea mea…
Ca păsărica, naturalizat.
Nu- nțelegeam de ce ea, duda, era un fruct cum e cenușereasa din poveste,
marginalizat…
——————-
Glosă
Zău = pe legea mea
Zbranciogel = denumire inventată de tanti Tita pentru ciorba de lobodă
(numai așa o mâncam)
Nen-tu = unchiul tău (pe un ton prietenos, jovial)
Neavenit = termen juridic ȋnsemnând lipsă de valabilitate, ceva considerat ca inexistent
Va urma:
Legenda*
Copilăria**
Dudilă***
- Vinul, țuica
- Duminica
- La horă
- Filmul Diasporei
Dumitru IONESCU-VRĂNEȘTEANU
Melbourne, Australia
26 aprilie 2023
