POVESTE VRĂNEȘTEANĂ (5) DUMINICA

0
61

După o săptămână grea de muncă,

săpat la vie şi stropit, plivit, cosit, cu animale de-ngrijit,

venea duminica!

Ce bucurie! pentru o zi corvoada s-a sfârșit, ne-am potolit!

Era evenimentul zilei!

Păi să te scoli târziu, la șapte, să-ți iei omleta c-un şoric prăjit, fără să fii grăbit…

şi toate-n pace, liniștit, cu un pahar de lapte proaspăt, însorit de la văcuța ta, Joiana!

(Lăpticul era-n boalcă pregătit, muls, aburit… simțeai mirosul ierbii rumegate-az-noapte!)

Puteai să zici că nu ești mulțumit?!

*

Apoi spălarea în lighean… dar repede, din freză până la călcâie.

Era o apă bună, ce să zic… dar știți, puțin…călâie.

Şi după asta venea-nbrăcarea-n haine bune, spălate, apretate şi călcate

Plus o pereche de pantofi cu cremă dați şi toate asortate.

Ce mai spectacol, frate!

Eu, cel puțin, mă tot chioram la mine însumi, dintr-o parte, în oglindă,

că nu credeam… ce băiețel frumos, cuminte şi-ngrijit păream!

Era de-adevăratelea povestea cu oglinda ori visam?

*

Biserica-ncepea la ora nouă.

Ȋn glas de clopote creștinii toți se adunau, 

intrau în casa binecuvântării şi-ngenunchiau. 

Se ȋnchinau la cele sfinte, pupau icoana, apoi luau o lumânare, două, le aprindeau,

puneau coliva-mpodobită cu bomboane pe ștergare şi ascultau din evanghelii.

*

Cât despre mine… slujba, mai puțin: n-o-nțelegeam, de multe ori mă plictiseam.

Ce pot să zic este că eu, băiatul de oraș, eram un colivar fruntaș,

un “mic expert” în bucuriile colivei… să zic așa, un fel de “naș”.

Din ochi le alegeam că le ştiam…. ce bunătate de desert!

Și unde pui, fără mâncare, făr-o strigare sau amenințare, oameni buni!

Unde-ai mai pomenit sub soare?!

*

Concluzia? Eram, cum v-am mai spus, un colivar expert!

M- am răzgândit: nu “mic”, dar “mare”!

Specialistul în “dulcețuri culinare” scăldate-n lapte proaspăt şi în dude,

Plus romul din colivă… ca desert! 

Poate-ați văzut…a mai rămas ceva din bunătățile de pe ştergare?

*

Să ai răbdare? Păi să nu dai în fiert?!

O bucățică mică  de colivă la sfârșit, c-un “bogdaproste”-n

semn c-ai mulțumit şi c-ai primit…

pe iarba verde cu-alți băieți lângă clopotnița de la intrare, tihnit şi fericit…

cam asta-i tot ce mi-am dorit!

Erau şi fete cucuiete… să fie romul din colivă care să ȋmbete?

*

După cuvântul popii, lung şi răsfirat, urmat  de binecuvântare,

cam pe la prânz, era o vizită la cimitir.

Cu grijă aduceai o floare pentru cei adormiți şi dragi care se odihneau.

Era, să-i zic așa… un fel de mir, un gest, o răsuflare.

*

Apoi acasă repede, la masă, dar nu prea mult! De ce?

Păi cum “de ce?” Nu-ți pasă?

Că la băieți şi fete-ardea călcâiul!

Frezați şi pieptănați, gătiți cum e frumos la horă, parfumați,

Verii mai mari se chinuiau care să fie-acolo-ntâiul!

*

Așteptați!

La gura satului, adică la șosea, era căminul cultural.

Noi ȋi spuneam “salon”.

Mie-mi plăcea sus la balcon.

Că era hora mare, perinița, un film sau bal,

doream să gust evenimentul până la final, nestingherit… 

ştiţi cum e la vitrina unui magazin când nu te-ntreabă nimeni ce-ai dorit!

*

Cum ȋncepea? Devreme-adică pe la trei!

că, vrei nu vrei, din megafoanele rusești ieșea o muzică la “super tare”

gândită şi reglată să se-audă peste tot, fără iertare!

probabil chiar la posturi “mari” şi interzise…

Lumea vorbea… să taci?

“Secretele” din comunism vândute-n gura mare la cei ce le-ascultau pe brânci,

lângă hotare!

*

Exagerez? Nuuu!!

că erau vibrații ce te blocau în afirmații…

adică nu puteai să fii civilizat, un mic afiliat

care să guști momentul relaxat.

Ce să mai spun?

Ȋn decibelii care distrugeau suflarea şi te lăsau în drum c-așa era cântarea,

nu-nțelegeai ce spune omul la persoană…

mai că-ți venea să fugi, s-o iei la goană!

*

Știți cum e câinele fricos când îi e teamă şi de-un os!

Chiar pomii dimprejur se-nspăimântau, iar păsărelele, visând scăparea,

pentru momente “emigrau”;

le tremurau şi penele şi frunza… nu de la vânt, de la  vibrații!

Să fie numai aberații?

Din când ȋn când se auzea, dar nu ȋncet:

“E un pericol ecologic, fraților, lăsați-o mai încet!

Ați auzit ori ați surzit?

că s-a ȋnchis şi la bufet…”

——————-

Glosă

Boalcă = vas de lut folosit de săteni la mulsul laptelui

Bufet = local mic unde se servesc băuturi, mâncare (rece)

Va urma:

Legenda* 

Copilăria**

Dudilă***

Vinul, țuica****

Duminica*****

  • La horă
  • Filmul Diasporei

Dumitru IONESCU-VRĂNEȘTEANU

București, 20 mai 2023