Cu “introducerea”, adică megafoanele rusești, s-a terminat!
Ce mai pedeapsă, minunea e că n-am paralizat!
Şi-acuma plita sufletului e fierbinte când îmi aduc aminte.
Hai s-o lăsăm că-ncepe hora mare.
Nu pot să cred, e-adevărat?… taraful ţigănesc a “ȋnviat”!
E multă bucurie, sunt speranțe, sunt zâmbete,
e ca și cum poporu-nfometat a fost poftit într- un palat!
“Și ce-a făcut? S-a săturat?”
Aveți răbdare, că-s ȋmbrăcați în straie populare şi se silesc şi plâng,
trăiesc ce cântă; e pasiunea lor care te duce, te frământă
şi te ridică şi te-nvârte ca pe-o floare, de necrezut, e mare sărbătoare!
*
Cu coada ochiului zâmbesc; s-a dus simbria, banul. Ce poate-aduce anul?!
Taraful ţigănesc!
E-operă de artă-mbrăcată-n straiul boieresc!
Să mai respir, să mai vorbesc? Mai bine mă opresc.
Un lucru-i clar, așa se scriu istoriile vii în neamul românesc:
două viori, un contrabas şi cu ţambal, un nai şi două clarinete mici,
e măiestria combinată la perfecțiune… ascultă vere-aici!!
E simfonia de la sat când ai adăugat şi-o voce-n pasiune, c-un oftat;
e un Yehudi Menuhin, violonistul inspirat care-a trăit şi a cântat,
dar mai întâi a ascultat ce-nseamnă o vioară de la țară.
*
Nu așteptați, măi oameni buni!
Doi, trei flăcăi în mijlocul de sal-au chiuit
şi uite-așa vârtejul horei care cheamă s-a pornit!
E pasiunea, chipul omului, e ca un foc, este vestita horă vrăneșteană cu noroc!
A biruit privirea, gândul, inima, simțirea.
“Să așteptăm? Nici gând! Hai la mijloc!”
Acuma hora merge și mai iute, se-nvârte ca un şnur, sunt strigături, e veselie,
flăcăii n-au cusur!
*
“Unde- i mândruța? Iată, vine, ard zâmbetul să-i fur şi fraga buzelor…
de dragul ei, să spun-o lume-ntreagă, mă topesc! E un păcat s-o fur?”
*
Chiar şi străinii-au poposit iar vrăneștenii, ca pe vremuri, ca-ntotdeauna, i-au primit.
“Hopa, hop, Hopa, hop,Hop- hop- hop!”
Ce mai joc, măi frații mei!!
“Hei, hei, hei”!
E cămașa umezită şi scăpată la răcoare,
n-are loc… s-a zbătut în cingătoare
că flăcău-n hora mare, iute, sprinten ca un soare a luat foc!
*
“Hopa, hopa, Hopa, hopa, Hopa- paa!”
Talismanul şi cerceii mândrei
Zburdă făr-astâmpăr…
“Zbrrrrrrr!”
Sprintenă şi subțirică, soră între fraţi,
Îngerii din cer se miră cât e de frumoasă, pică!
Vreţi să-i întrebaţi?
Ea se uită după soare.
Uite-l colo-n hora mare!
Nu o tulburați…
*
Ce mai sărbătoare!
Este-un iureș ca la daci, e ca via sus pe raci!
Bucuria-i mare!
Zâmbetele vrăneștene, mândre, piatră-n munte,
ca izvoare limpezi curg pe obrajii sănătoși şi voioși cântă,
sufletul ţi-l ung!
*
O fi oare tămâioasa de la vie?
De- o miroși te amețește şi te pierde şi te-nvie?!
Nuuu!
cât vezi e-o roată vie, binecuvântată, sunt flăcăi și fete prinși, hora-i așezată!
Mai că ați ghicit! Mândri, tineri şi frumoși, Doamne-au înflorit!
Oare este frumusețea care dă târcoale, vrând să-mbete, oare?
Hai, nu fiți geloși!
Ei sunt ȋmbătați deja… simplu, sunt frumoși!
*
După două ceasuri, trei, strigături și periniță, horă mare,chiuit,
totul s-a oprit.
Iureșul s-a potolit, viața-I liniștită… şi pantofii-au obosit,
nu mai ies scântei, ochii-s fericiți dar grei!
Se vorbește, se glumește, bucuria-nmugurește,
peste tot e fericire, frații mei!
Ce mai vrei?
*
Filmul!!
Este timpul să vedem ce mai e prin lume,
s-ascultăm şi pe-alții şi să judecăm.Oare au ce spune?
Regula!?
Păi… care dintre ele? cum ar fi băgatu-n scăldătoare cu-apă rece, despuiat…
să te-apuce frigul, tusea, junghiuri fără strănutat
chiar “post mortem”, cum spunea latinul, îmbrăcat!
Asta e… de neimaginat!
*
S- o lăsăm acuma cu ce e-n latină…
(deși-i mama râmului, nu e o străină)
Hai-napoi la oaia noastră că s-a ȋnserat…
Filmul, vere, filmul, fără reguli, fără junghiuri, fără strănut!
Ai cinci lei în buzunare?
Ești intrat!!
——————
Glosă
Cingătoare = termen popular ȋnsemnând brâu sau curea
Pică= picată din cer, foarte frumoasă
Va urma:
Legenda*
Copilăria**
Dudilă***
Vinul, țuica****
Duminica*****
La horă******
- Filmul Diasporei
Dumitru IONESCU-VRĂNEȘTEANU
București, 30 mai 2023
