– Tu eşti?
-Nu. Sunt celălalt. Nu ştii?
– De unde vii?
-Nu înţelegi, chiar dacă-ţi spun.
-Te-ai rătăcit pe un alt drum?
-Nu-ţi aminteşti? Tu m-ai chemat.
-E cam ciudat. Nu-mi amintesc de nici un semn
trosnind în lemn.
-Ei, nu vrei tu să recunoşti.
– Dar mă cunoşti?
-Te ştiu de când nici nu erai.
– Mă urmăreai?
– Vezi tu…, a fost ca şi un pact
bezmetic drumul nostru-abstract.
– Suntem legaţi prin fire nevăzute?
– Cărările nu îţi sunt cunoscute.
Mai bine du-te şi te culcă,
mâine-o să crezi ca am fost nălucă.
-Şi nu-i aşa?
-Ei, nu. Ai vrea.
-Eşti tu? sau nu?
]i-e gândul neînţeles şi înalt.
-Cum? Tot nu ştii? Sunt celalalt.
