Trăim cu toții o stare de nestăvilită urgență a schimbărilor în toate aspectele vieții, schimbări care ne pun la încercare capacitatea noastră de adaptare, ba mai mult, se întrezărește chiar pericolul continuării vieții oamenilor pe acest pământ. Se impune imperios un alt mod de a gândi, o altă viziune, o nouă concepție. Un exemplu ni-l oferă Papa Francisc cu viziuni adaptate noilor evenimente apărute în universul nostru pământesc, deși este criticabil din punct de vedere dogmatic.
Această temă despre Spirit și Materie este deosebit de complexă și anevoios de abordat, totuși ea oferă multiple motive de meditație cu o mare forță revelatoare și poate atinge în profunzime ființa umană. Punând în discuție această temă, nu înseamnă că sunt aduse noutăți, dar știm că, din ceea ce cunoaștem, se pot ascunde semnificații deosebite în detalii. Acestea trezesc în noi trăiri la frecvențe înalte, la care deschidem ochii mari, încercăm să le înțelegem întorcându-le pe toate fețele și apoi să extragem niște esențe pe care le așezăm într-o altă scară a valorilor.
A vorbi despre Spirit înseamnă a vorbi despre viață și moarte, despre taine și miracole, despre Dumnezeul nostru, Cel învăluit în mare taină, deși îi simțim de multe ori prezența. Chiar dacă este deosebit de trudnic și greu de abordat, această temă învăluită în mister e totuși cea mai dezbătută problemă de viață și de moarte a omenirii din toate timpurile, fiindcă nimeni nu poate sta liniștit în fața irevocabilei stingeri definitive a vieții și intrarea în sfera eternității. Mitul păsării Phoenix, care s-a renăscut din propria sa cenușă, simbolizează din cele mai vechi timpuri ideea posibilității transformării și regenerării, triumful puterii spiritului asupra materiei și capacitatea de a înfrunta adversitatea accesând resursele interioare.
E remarcabil faptul că, în a doua jumătate a secolului trecut, domeniul spiritualității a căpătat mai mult teren prin noile cercetări în care știința s-a îmbinat foarte bine cu spiritualitatea folosindu-se argumente științifice, medicale, dar și fenomene de ordin supranatural și cele empirice. S-au făcut pași importanți prin numărul mare de studii – și ne putem mândri cu contribuția mai multor personalități din România prin cercetările și studiile lor apreciate pe plan mondial. Un nume răsunător este cel al renumitului Profesor Dr. Dumitru Constantin Dulcan, care, timp de 40 de ani, a explorat cu succes conexiunea dintre știință și spiritualitate. S-a făcut cunoscut în întreaga lume cu volumul INTELIGENȚA MATERIEI, apărut în anul 1981, în timp ce România se afla sub o conducere atee. Volumul are un mesaj foarte valoros care conduce la ideea existenței lui Dumnezeu, la o Inteligență care ordonează și menține întregul Univers, nu numai viața.
Chiar dacă nu au fost dezlegate marile taine, nu ne împăcăm cu ideea abandonării cercetărilor fiindcă aceasta nu este în firea omului, ci dimpotrivă, se cere studiul și interpretarea în cheie modernă, deoarece între timp au fost descoperite multe scrieri, cercetări și artefacte antice la care se adaugă noua tehnologie care ușurează toate acestea. Poate că însuși acest Spirit din noi e cel care ne stârnește dorința să-l deslușim sau să-l aducem mai la suprafață în discuții, scoțându-l din străfundurile gândirilor.
Se știe că gândurile noastre influențează mult starea organismului. De pildă, gândurile pozitive sunt cele care asigură buna funcționalitate a celulelor noastre și, în special, a celor responsabile cu apărarea împotriva bolilor, cu imunitatea noastră, cu sănătatea, chiar longevitatea și fericirea sau orice alte trăiri. Gândim în funcție de ceea ce știm despre noi și Univers. Gândind pozitiv, atragem oameni și evenimente pozitive răspunzând dictonului: Suntem ceea ce gândim. Dimpotrivă, gândurile negre, întunecate de mânie, răzbunare, gelozie etc., conduc la starea de stres, se formează hormoni care atacă propriile celule și fac să se instaleze bolile.
Să nu uităm că formele gândirii se reflectă în limbaj și nu de puține ori ne plecăm urechea la diverse puncte de vedere care ne derutează, fiindcă discuțiile se termină fără o concluzie clară. Nu este suficient să rămâi captivat de un discurs gol de conținut meditând pe pajiștea aridă a gândirii la un colț de rai incert. Au forță mare gândurile și cuvintele noastre, fiindcă sunt încărcate cu energie, fie pozitivă, fie negativă. Am citit adesea despre cauzele spirituale ale bolilor, despre faptul că ele iau naștere în minte apoi trec în planul material, în corpul fizic. Folosindu-se de energia pozitivă a gândurilor și a cuvintelor, terapeuta Titiana Popa a devenit renumită pentru rezultatele tratamentelor. Astfel a apărut o medicină nouă, pe alt canal, de un model diferit: „Medicina prin cuvânt”.
Nu de puține ori ne întrebăm ce instrument se poate inventa pentru a investiga spiritul uman. Până atunci, chiar și cele mai credincioase făpturi umane pot avea clipe de îndoială „Dacă dincolo de granița vieții nu mai există nimic?”, iar gândul îi poate trimite la poezia „Din prag” în care Alexandru Vlahuță exclamă: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei”.
Se pune mereu în discuție vechea controversă despre inteligență, dacă aceasta este un dat natural, o zestre cu care venim pe lume sau este o construcție socială. Suntem mereu în admirația Inteligenței și facem efort să cultivăm acea parte a activității creierului nostru.
O altă întrebare: dacă mintea, spiritul uman e doar o împletire între morală, credințele și sentimentele individului sau e ceva mai mult, ceva mistic, despre care nu s-a putut ajunge la o concluzie certă.
Multe sunt întrebările pe această temă, dar cea mai tulburătore și înfrigurată întrebare este cea referitoare la enigma ce asigură echilibrul constant și dinamic al tuturor lucrurilor, mai pe scurt ce este energia fără de care viața nu ar fi posibilă. Răspunsul marilor cercetători, din rândul cărora face parte Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, la această ultimă întrebare a fost cel al existenței unei Energii universale care poate ține sub control întreg Universul, o energie pe care noi o numim Dumnezeu, Alah, Forță Divină, Liber arbitru, conștiință ori voință sau în orice alt fel, dar care ne coordonează viața, ne călăuzește și ne adună laolaltă într-o armonie sacră păstrată de mii de ani.
În general, se admite că ființa umană, prin prezența fizică, este parte a materiei, iar prin faptul că este înzestrată cu gândire este o ființă spirituală, aparține Spiritului. Subliniez că spiritualitatea nu este sinonimă cu religia, dar o poate servi prin năzuințe, gânduri, idealuri, cu tot ce ține de partea imaterială din om. Dacă noi, oamenii, suntem Materie și Spirit chiar din faza embrionară, din momentul concepției, trebuie să subliniem că acestea n-ar exista fără impulsul Duhului acelei Energii miraculoase. Mai întâi de toate, ne punem întrebarea, ce este energia? Răspunsul e clar, energia este o lege a naturii fără de care viața nu poate exista. Aici se află marea taină a omenirii, cine pune materia în mișcare, cine dă acel puls energiei. Cei mai mulți cred că este o putere supranaturală, numită conform religiei lor. Ce știm sigur este că ființa omenească și Spiritul său aparțin unor lumi total diferite, dar coexistă și se influențează reciproc. Aceste componente ale ființei omenești trebuie să conlucreze pentru bunul mers al vieții. Trebuie să găsim un echilibru între spirit și materie, între văzut și nevăzut, o armonie de tip sacru. Materia și spiritul există în noi doar împreună și sunt în perfectă armonie: corpul, mintea, sufletul. Toate există într-o deplină unicitate și într-un deplin acord. Ele dau ritmul nostru de viață. Sunt părți ale aceleiași ființe umane. Materia este supusă morții, dar Sufletul nu și de aceea simțim și trăim nemurirea în noi, chiar dacă nu o mărturisim deschis. A reduce existența lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viața pe un adevăr incomplet. Nu ne putem îndoi că darurile spirituale există în fiecare dintre noi și așteaptă să fie folosite. Omul care este luminat, orientat, nu se opune Spiritului, ci îi deschide toate porțile și astfel, spiritul lucrează pentru el.
Omul cu un spirit înalt își controlează instinctele și impulsurile negative prin forța rațiunii, își ridică pe verticalitatea moralității idealurile, iar faptele sale poartă aureola calităților. Spiritul nu se poate exprima decât în materie. Persoanele care au trecut prin moarte clinică povesteau că vedeau, auzeau și înțelegeau ce vorbeau doctorii sau alte persoane din preajma corpului rămas fără viață, dar nu puteau să li se adreseze sau să îi atingă, deoarece treceau prin ei.
Energia este o Forță naturală (chinezii o numesc QI) egală cu mișcarea sau cu viața. Apare imediat întrebarea: dacă lumea este alcătuită numai din substanță și din această expresie a energiei, cine este acela care dă un impuls Energiei, pentru ca ea să se manifeste așa cum o face și nu altfel? Spiritul ne înalță, ne purifică părți întunecate ale ființei: ura, răul, păcatul, invidia, pe când materia ne coboară, ne leagă de tină. În opoziție cu spiritul, materia, pământescul din noi este supus greșelilor, erorilor și subiectivității. Și, cu cât spiritul este mai mic în noi, cu atât viața ne este mai întunecată, instinctul ce ne leagă de animal este mai puternic și păcatul neconstrâns de spirit este mai mare.
Trebuie să înțelegem că tot ce se găsește în afara noastră nu ne va aparține, ne este împrumutat pentru foarte scurt timp și nu acolo se află adevărata forță. Ea se află în Creatorul tuturor lucrurilor, adică în spiritul care se manifestă. Dovadă este că imediat ce sufletul părăsește corpul, chiar dacă omul posedă încă toate organele, nimic nu mai funcționează, stomacul nu mai digeră, inima nu mai bate, plămânii nu mai respiră, creierul nu mai reacționează. Dacă îl cântărim, vedem că el cântărește cu 20 de grame mai puțin ca înainte ( cercetările arată că atât cântărește sufletul nostru). Deși nimic nu este schimbat, el este însă mort, pentru că acea entitate vie care gândea, care simțea, a fost părăsită de Duhul vieții, de Energia care le alimenta. Ei bine, ea era esențialul.
Așadar, reflectând asupra acestor idei, cei mai mulți oameni au înțeles că omul nu este doar un animal inteligent, el are dreptul la o viață spirituală. Desigur, asta nu înseamnă să trăiască o viață ca cea a călugărilor. O lume a Îngerilor nu este cu putință pe tărâmurile noastre, fiindcă viața pământeană e altceva decât Raiul. Omul trebuie să-și trăiască viața în mod firesc, așa cum a hotărât Creatorul la începutul acestei lumi. Omului îi este dat să încerce o apropiere interioară și sincronizare a gândurilor și sentimentelor sale cu cele ale voinței divine care rezultă din toate scrierile sacre promovate de marile religii ale lumii. Când această legătură este realizată, putem spune că omul trăiește echilibrat și spiritual.
——————
Elena BUICĂ
Pickering, Toronto, Canada
1 august 2023
