„Iarba verde de acasă să mă rătăcesc prin lume nu mă lasa!”.. şi iată cum se adevereşte zicerea românească care spune că „Nicăieri nu-i ca acasă!”. Fiecare om gândeşte astfel. Dar ce înseamnă acasă? Acasă sunt strămoşii, părinţii, rudele, semenii mei, grădina cu flori; acasă este locul unde te simţi iubit, protejat, înţeles şi locul unde ne retragem pentru o clipă de linişte, de odihnă. Fiecare om are un loc pe care îl numeşte „acasă”, iar noi, românii, avem la rândul nostru o casă: ROMÂNIA.
Acesta Românie ne poate oferi totul pentru a avea o viaţă frumoasă. Relieful foarte variat, clima liniştită, fără cataclisme, vegetaţia şi fauna foarte diversificate fac din România un colţişor de rai. Totul depinde de noi! Locuitorii acestei ţări sunt oameni frumoşi, veseli, harnici, cu inima iubitoare, cu sufletul curat. Şi aşa cum nu există pădure fără uscăciuni sunt şi oameni nedemni de ţară în care s-au născut! Trebuie să fim mândri că suntem români! Deoarece toţi voievozii au luptat pentru apărarea identităţii naţionale şi a credinţei strămoşeşti, vom simţi în sufletul nostru o puternică bucurie sufletească pentru faptul că suntem urmaşii unor astfel de înaintaşi demni de tot respectul.
Dar vremea trece şi acum avem în România altă realiate. Se pare că schimbarea din 1989 ne-a bulversat pe toţi. Mulţi români, azi, aleg să părăsească locurile natale şi să plece pe alte meleaguri fie pentru perfecţionarea profesională, fie din motive financiare. În străinătate românii sunt muncitori sau obţin performante în activităţile pe care le desfăşoară. Datorită lor România a devenit cunoscută în Lume. Vreau să mă gândesc la faptul că cei care fac România de râs vor fi din ce în ce mai puţini.
Acum, când mai am puţin timp şi voi deveni studentă, mă gândesc foarte des la ceea ce va urma după terminarea studiilor. Nu îmi doresc să plec din ţara mea. Aici am crescut, aici sunt toate amintirile mele, familia, toţi prietenii, toţi oamenii care au avut încredere în mine şi care m-au învăţat pentru că eu să devin un om instruit, bogat sufleteşte şi moraliceşte, capabilă de a depăşi problemele vieţii. Însă, dacă nu voi putea să mă perfecţionez aici, voi fi obligată să îmi părăsesc locurile atât de dragi mie. Aş dori să mă perfecţionez în domeniul… medicină-cardiochirurgie şi voi încerca să fiu cea mai bună în meserie pentru a putea apoi să îi ajut pe ceilalţi.
Cred cu tărie că şi cei de lângă mine vor fi mulţumiţi sufleteşte că nu am risipit ceea ce m-au învăţat şi valorificând totul le-am dus numele mai departe. Cred că cel mai important sentiment pe care îl am faţă de ţara mea este ca o iubesc.
