Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și oribil, pe alții ni-i scoate în cale păcătoasa asta de viață.
Dar dacă pe primii ai posibilitatea să-i ignori (fie sărind peste cele mai penibile pasaje din presa scrisă, fie ferindu-ți privirea de imaginile etichetate de știriști ca fiind „cu impact emoțional”), nu la fel stau lucrurile pe trotuar sau pe trecerea de pietoni, unde gorilele mai mult sau mai puțin tuciurii te înjură și sunt gata-gata să te rupă-n bătaie pentru că ai curajul să protestezi după ce nu te-ai lăsat strivit de mașinile lor bengoase, ori în predilectele cotloane publice ale aflării în treabă, unde indolența și sfidarea birocraților, la fel ca exasperarea și neputința solicitanților, a atins maxima înflorire cu neprecupețitul ajutor dat de informatică.
Da, căci și pentru unii și pentru alții este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare performante pe fiecare birou, evidențele s-au înrăutățit, iar serviciile către populație urmează calea bătătorită a tărăgănării și așteptării, până ce proverbiala răbdare românească ajunge să se convertească în resemnare: „Ca la noi la nimenea”; sau: „Ce naiba poți să faci? S-a schimbat nițel forma, dar fondul balcanic a rămas același”…
În atari condiții imoral-birocratice, mai poate să mire pe cineva faptul că, bunăoară, toate evidențele și statisticile românești postdecembriste sunt mai puțin demne de încredere decât prognozele meteo pe termen lung? Păi dacă încă nu se cunoște cu exactitate numărul locuitorilor din România zilelor noastre (este de presupus că nu se dorește așa ceva de către sforarii politici și uneltele lor poreclite statisticieni!), atunci e lesne de priceput cam ce harababură domnește în statisticile oficiale ce privesc situația pe categorii de vârstă și profesiuni, numărul de școlarizați și de analfabeți (inclusiv aceia cu patalamale), numărul de bolnavi pe tipuri de boli, suprafața pădurilor rămase ca prin minune și cea a terenurilor înstrăinate, consumul pe cap de locuitor la energie, apă și alimentele de bază, numărul de creșe, grădinițe, școli, spitale și așezăminte culturale funcționale, precum și mulțimea acelora care sunt lăsate în paragină, numărul în continuă creștere al lăcașurilor de cult și al șomerilor înregistrați (cu toții dintre laici), că de toți ceilalți are știre doar Atotputernicul etc., etc.
O să mi se răspundă că, în pas cu sporirea trebuințelor sociale, evidențele s-au înmulțit și diversificat (pașapoarte, autoturisme, turiști, importuri, exporturi) și că toate astea se corectează din mers. Foarte bine, zic eu, dar aceste tinichele legate de coada modernismului, cu ce-l ajută pe bietul român strivit de nevoi, taxe și umilințe?
N.B.: Aflu de pe internet cum neoamenii cu putere de decizie planetară (în principal ipocriții americani și sculele lor de la O.N.U.) caută de zor soluții pentru reducerea populației globului cu…90%! Asemenea soluții există. Totul e ca păpușarii mondiali să le pună în funcțiune la turația lor maximă: conflicte militare, foamete prelungită, îmbolnăvirea pe capete cu alimente și băuturi intens chimizate, uciderea oamenilor sănătoși cu vaccinuri obligatorii și a bolnavilor cu medicamente contrafăcute etc. Citind atari grozăvii, îndată te întrebi dacă unele epidemii nu sunt provocate precum crizele economico-financiare și dacă atacurile teroriste nu sunt dorite, poate chiar încuviințate taman de aceia care, după consumarea lor, varsă lacrimi de crocodil. Nu cred că prin mijloacele lor ultraperfecționate de supraveghere și prin agenții lor infiltrați peste tot, inumanii cârmuitori ai planetei nu au știre din timp de asemenea intenții și nu posedă mijloacele prompte pentru neutralizarea lor…
Sighetu Marmației, George PETROVAI
