Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și să cunoască adevărul. Or, cunoașterea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra unghiulară a creștinismului, după cum suntem încredințați în Evanghelia după Ioan 8/32: „Adevărul vă va face slobozi”!
Acuma, sigur că budismul Zen este departe de statutul universalist al creștinismului, prin aceea că „nu și-a însușit nimic din ceea ce caracterizează o religie în sensul firesc al cuvîntului” (Octavian Simu în Civilizația japoneză tradițională, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984): nu are nicio zeitate, nu încurajează niciun cult, nu recunoaște nemurirea sufletului și nu crede în supraviețuirea de după moarte.
Dar dincolo de faptul că Zen-ul a influențat într-un mod copios toate artele (pictura, literatura, dramaturgia), a contribuit la nașterea sau revitalizarea unor arte tradiționale și a edificat un stil propriu în felul nipon de exprimare artistică, el (ne spune Taisen Deshimaru în cartea Zen adevărat, Editura Axis Mundi, 1993) „poate aduce lumină și forță umanității” prin aceea că, urmând calea de mijloc, se dovedește capabil să îmbrățișeze contradicțiile și să realizeze echilibrul în chestiunea cea mai delicată a prezentului, precum tensiunea dintre Statele Unite și Coreea de Nord: Sacrificarea păcii pentru apărarea libertății sau, dimpotrivă, sacrificarea libertății pentru apărarea păcii!
N.B.: Asta a fost în vremea lui Taisen Deshimaru (în urmă cu câteva decenii), iar cele spuse de el sunt valabile și în prezentul nostru, puternic și nemilos marcat de lungile războaie din Ucraina și Orientul Apropiat…
Da, ne asigură maestrul japonez, căci spiritul nostru conține universul (acest sentiment al unității universale reprezintă „baza dragostei în buddhism”), așa că veritabila revoluție trebuie îndreptată spre interiorul nostru, de unde negreșit vor rezulta pacea și libertatea. Taisen Deshimaru este întru totul convins că, numai punându-ne în armonie cu universul, adică „observând liniștea” și „mergând dincolo de dincolo”, vom izbuti „să trăim liberi o viață armonioasă și fericită”.
Atâta doar că civilizații, iar când spun civilizați îi am în vedere în primul rând pe păpușarii mondiali, sunt – ne spune maestrul – „departe de adevăr, de real, sinceritate, spontaneitate și cinste”, întrucât „trăiesc familiar în minciună și ficțiune și se lasă rătăciți de modele efemere”.
Aceasta fiind starea de lucruri în politica planetară (mii de miliarde de dolari cheltuiți anual pentru înarmarea până în dinți) și în relațiile interumane, unde se înregistrează un cutremurător spor la necinste, lăcomie, ipocrizie și cruzime, câți dintre factorii decizionali la nivel național și supranațional sunt cu adevărat îngrijorați că de la al doilea război mondial n-a trecut nici măcar o zi fără conflicte militare, că anual mor de foame milioane de oameni, că obezitatea, cancerul și accidentele de circulație fac mai multe victime decât plăgile de odinioară, că epidemii precum malaria și tuberculoza revin în forță și că legalizarea în tot mai multe state apusene a împerecherilor împotriva firii nu-s spre lauda, ci spre rușinea omului modern?!…
Motive (desigur, mai sunt și altele) pentru care toți pământenii cu discernământ ar trebui să treacă la reechilibrarea lor lăuntrică și, în acest chip, la înfăptuirea revoluției spirituale de care vorbeam mai sus. Iar românii chiar în regim de urgență să o facă, cunoscut fiind faptul că marasmul lor economico-social se datorează în primul rând nesfârșitei crize moral-spirituale în care se complac și abia pe urmă celorlalte răutăți.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
