Nu-i un strigăt de dojană,
nu-i strigăt formal, de rutină,
ci-i strigăt de durere,
e-un strigăt disperat de alamă
ce ne poate feri de-orice nenorocire!
Cât ai luptat, Măreață Americă!
Și cât te-ai jertfit!
Cât te-ai zbătut și-ai sângerat
să fii egală cu Libertatea,
să fii tu însăți Libertatea,
stăpânind marea Insulă a Libertății lumii,
fluturând din Ocean în Ocean, cu mândrie,
dungile bicolore roș-albe,
ale flamurei tale luminată de vesele stele,
înmânând prietenilor ramura de măslini
și-arătând dușmanilor snopul de săgeți!
Așa ai ajuns tu, suind peste veacuri,
puternică, liberă, temută de vrăjmași,
iubită de sute de milioane de fii
și urâtă de cei ce adoră întunericul,
voind oricând să te sugrume.
Dintr ‘aceștia, unii trăiesc chiar sub scutul libertății tale,
iar alții – de-afară – se apropie tiptil, tiptil, de tine,
pândindu-ți cu răbdare slăbiciunile,
ca lupii ‘mbrăcați în blană de oaie
și gata oricând să te sfâșie…
Trezește-te, America, și privește bine în jurul tău:
aceștia ți-s prietenii – aceștia-s dușmanii tăi!
Îi recunoști? Îi poți distinge? – că nu-i simplu!
Iar cei răi sunt acum mai mulți, mai șireți, mai prefăcuți,
mai deciși și mai veninoși, știindu-și bine rolul,
căci sunt mai hotărâți ca oricând să mi te doboare
printr-o scârboasă conjurație a secolelor.
Crede-mă pe cuvânt că nu-i de glumit,
doar ți-au spus-o uneori chiar ei, verde-n față,
că vor să te prăpădească-n curând.
Printre-atâtea minciuni,
ei strecoară și acest fioros adevăr…
Pe-acesta tu crede-l!
Raza marxistă a unor stele roșii orientale îi luminează pe toți
și-i grupează-n turme oarbe bezmetice, fără niciun Dumnezeu,
cultivându-le ura, răscolindu-le pofte și gregare instincte.
Profitând de clemența libertăților tale,
ei îți cutreieră drumurile fără bariere,
îți forțează granițele chemând milioanele de turme primitive,
recrutând pe toți cei declasați, amețiți de droguri,
dornici de jafuri, de violuri și ucideri ori leneși căscați și naivi,
pe toți derbedeii, bețivii și pe cei ce n-au muncit niciodată,
gloată adusă de sataniști să-i voteze
pe cei ce conduc lumea din umbră
promițându-le că pot să ajungă și ei milionari
și yankei parveniți cu feciori de bani gata,
păcălindu-i și amețindu-i cu tentante funcții viitoare,
cu lozinci căldicele, cu libertăți trupești fără bariere
și învățându-i să ridice pumni „revoluționari”
spre tribunele falșilor zei,
adulându-i până fac spume la gură, urlând entuziasmați
și slujindu-i cu josnicie pe trădătorii democrației reale,
convingându-i să le apere fiecare frunză verde.
Acești trădători miliardari nici nu știu să facă altceva
decât să rumege gumă ca vitele,
să scoată la tine pistolul
și să-ți strige bestial în față
că vor libertate pentru toate instinctele lor,
că nu le ajunge libertatea ta, America.
Jegurile acestea pretind că sunt democrația însăși,
că ei sunt… poporul!
Dar care popor? ce fel de democrație, mamă America?
Ei sunt miliardarii cărora
munți de mâncare le cad drept în gură,
aproape pe gratis.
De pe mulți din ei curg șuncile pline osânză grețoasă…
Ei nu muncesc niciodată și nu se tem de nimeni,
căci mânuiesc legile și forțele juridice slugarnice ca pe un volan.
Atenție la această pleavă toxică – America!
Învață să-i cunoști, căci, la timpul oportun, va trebui să-i zdrobești!
Deseori chiar politicieni parfumați, cu nume sonore,
suficient de aplaudați și cunoscuți,
ori milionari nătângi ce-ndoapă trădătorii cu bani
asmuțându-i să-și pregătească atacul final,
perorează slugarnic, fără jenă:
„Da, prieteni, aveți dreptate…
Noi vă dăm crezare… Sigur,
înțelegem setea voastră de emancipare absolută…
Aveți dreptate. Iată, de aceea,
noi vom vota pentru emancipare,
și vom opune veto-ul nostru
celor ce vor să vă sufoce cu cinci minute de prăfuite rugăciuni.
S-a dus vremea aceea când aveam timp de meditații,
de cultivare a sufletului, a rațiunii… La ce bun?
A-ți petrece clipa – asta-i rațiunea!
Clipa e timp… Timpul însumează bani, iar banii sunt TOTUL!
Ce atâtea tradiții inutile? Ce atâtea prejudecăți?
Călcați în picioare orice îngrădire morală!
Vreți mai multă libertate? OK! Se face!
De azi să întreprindă fiecare tot ce-l taie capul
– asta-i adevărata libertate! – luptați s-o aveți!
Libertatea de a merge în mâini,
libertatea de a trage cu pușca
în oricine nu gândește ca voi, aceasta-i o dorință sfântă,
cum sfântă-i iubirea liberă pe străzi, indiferent de sexe.
Până și câinii se bucură de acest din urmă drept!
Noi de ce nu?!
Nu vă luați după cei cu psihoza războiului în ei,
căci nu vrea să ne atace nimeni! La ce să ne-narmăm degeaba!
Bani aruncați în vânt! Cine-a văzut vreun dușman străin pe-aici?!
Adevărații dușmani sunt cei ce vă exploatează libertățile intime
și se opun zburdălniciilor voastre tinerești,
instinctului vostru natural.
Sunteți tineri, profitați, deci, de tinerețea trecătoare:
veseliți-vă. tăvăliți-vă!
Și-atunci trăiască viața! Jos rachetele noastre nucleare
ce v-amenință distracțiile! E treaba lor dacă alții le au.
E treaba lor!
Atenție, America, la aceste voci demente, derutante, răgușite,
care, conștiente sau nu, vor să-ți transforme Libertatea sfântă
în anarhie pieritoare, apoi totul în cenușă – cu tine cu tot!…
De-ajuns cu duhul blândeții! Moarte naivității criminale derutante!
Prea ușor scapă ticăloșii ăștia cu-n OK cleios!
Zdrobește-le gura băloasă!
Stârpește-i pe loc pe-acești impostori infami! Sunt forțe satanice.
Trezește-te, America! Și trezește-te acum, nu mâine!
Dușmanii tăi dinlăuntru sunt mai înarmați ca oricând,
și-s slugile dușmanilor mari dinafară.
Sunt periculoși nu doar prin arme ascunse, prin forțe coercitive,
dar și prin sofisme lucioase, prin teorii toxice credibile naivilor,
căci de ce să nu spunem adevărul?
Însă cei mai mulți din americanii simpli
îi cred pe ticăloșii care-i disprețuiesc;
ei sunt victime îngrijorător de credule și naive,
iar satrapii ce vor să-i piardă pe ei și pe tine, mamă America,
sunt mai setoși de sânge ca oricând,
chiar dacă-ți zâmbesc uneori cu șireată blândețe.
Dar uite cum le sticlesc ochii,
salivând de poftă la toate avuțiile tale, la aurul tău…
De-ajuns cu duhul blândeții, mamă America! Până aici!
Trezește-ți sutele de milioane de suflete
răspândite de la un țărm la altul și luminează-i pe toți
spunându-le trei cuvinte ce-i pot propulsa: ACUM ORI NICIODATĂ!
Nu-i timp de pierdut când auzi cum inamicii tăi își ascut junghierele.
Nu-i timp de pierdut când o mână uriașă transoceanică
îți pregătește din umbră o baie de sânge luminată de urgii nucleare,
din Antile și Caraibe până-n Pacific,
de sub ghețarii Alaskăi până sub nisipurile din New Mexico…
Nu-i timp de pierdut când îți impun pragurile fără bariere
și când te intoxică cu fumul drogurilor
produs de gloatele ce năvălesc în tine sfidându-ți fruntariile
sau când forfotesc în tine spionii
ca viermii într-un cadavru ce se descompune.
Nu-i timp de pierdut când pe preeriile tale se antrenează teroriștii
să te țintească-n inimă și să-ți dinamiteze Statuia Libertății,
să-ți doboare navele cu pasageri nevinovați
sau să-ți explodeze rachetele cu astronauți în ele.
Nu-i timp de pierdut când clopotele bisericilor din Managua
acoperă vaietele copiilor și-ale bătrânilor bătuți și închiși.
Ei ți-au fost răpiți din tine, iar strigătele lor jalnice
implorând ajutor, se auzeau chiar și după ce au fost uciși…
Nu-ți astupa urechile, mamă America, ci ascultă,
putând ca toate crimele să se repete zi de zi…
Dacă tu stai indiferentă, cu brațele-ți puternice încrucișate,
atunci Washington, Lincoln și Walt Whitman se răsucesc în groapă,
iar umbrele lor luminoase
strigă alarmate alături de un mare Președinte:
Trezește-te, America! Fă ochii mari, nu dormi! Criminalii jubilează!
Nu dormi, trezește-te! Suntem în pericol…
Oprește-i pe cei ce te insultă și petrec nebunește din aurul tău furat!
Nu-i timp de inutile demonstrații costisitoare și de petreceri fără frâu
la care tu, privindu-le, pari neputincioasă!
Nu se poate să nu-i vezi și să nu-i oprești!
Retrage-te din jubileurile lor stupide. Blochează-le dănțuielele!
Situația e prea gravă! Viața e prea scurtă pentru a amâna totul…
A sosit, mamă America, timpul unei noi re-uniri,
timpul unei noi revoluții, a unei totale refaceri, vremea unor mari schimbări în bine!
A sosit momentul vital al Renașterii tale,
când trebuie să-i ajuți direct pe cei ce-ți cer ajutor…
Cine nu-i ajută va fi următoarea victimă.
Să lăsăm găunoasele lozinci fals-democrate,
să lăsăm animozitățile mărunte de partide,
să aruncăm la gunoi mănușile moi, catifelate,
atuncă când e vorba de „a fi sau a nu fi.”
Trezește-te, America, înainte de a deveni o „Amerika”!
Oprește-ți puțin reclamele abundenței tale la TV
sau prin alte mijloace amăgitoare și fă-ți vocea radiourilor mai mică.
Oprește-te puțin din ritmul muncii dârze, mecanizate galopant
sau din iureșul sporturilor olimpice și-al festivităților multicolore…
Oprește-ți puțin computerele și video-casetele
cu filme hollywoodiene vesele sau triste.
Stai să asculți o clipă plânsul sfâșietor
al celor care așteaptă minuni reale DE LA TINE…
Oare n-auzi tu glasul strămoșilor tăi
și glasul lucid al celor ce-ajuns-au deja în robie materială și sufletească, plânsul celor desnădăjduiți că Insula Libertății,
cea mai bogată din lume,
a decăzut și decade rapid de la un an la altul,
fiind întrecută de vrăjmașii ei?
Chiar nu-i auzi?
Copiii tăi suferă amenințați de mari pericole,
privind cu speranțe pierdute spre tine,
regretându-și trecutul prosper…
La fel bătrânii, foștii soldați eroi, mulți invalizi. Pentru ce-au luptat?
Oare îi vezi? Oare nu-i auzi?
Ce faci tu pentru speranțele lor slăbite?
Cum îi încurajezi să-și revină? Cum?
Cu simple vorbe goale și cu binecuvântări formale, nu-i ajuți!
Ei totuși te iubesc, mamă America, având speranțe mari,
încredere totală în forța ta, în renașterea ta,
spunându-ți cu dragoste și respect:
TREZEȘTE-TE, MAMĂ!
TREZEȘTE-TE, AMERICA!
Cu drag și respect, eu mă alătur lor, încurajându-te:
„Acum ori niciodată – America, trezește-te!
În numele americanilor de toate culorile
care te iubesc la nebunie,
trezește-te la realitatea crudă din jur, căci iată, copiii tăi te vor ajuta!
În numele Terrei care te privește ca pe-o ultimă speranță,
trezește-te, America!
În numele Libertății cucerite cu sângele tău
și mai presus de toate, în Numele lui Dumnezeu
care mereu te-a ocrotit chiar și-atunci când mulți L-au părăsit,
trezește-te, America!
Deșteaptă-te din dulcea amorțire
și pornește chiar acum spre misiunea ta primordială,
dezlegând ce-i de dezlegat, făurind ce ai de făurit, până la final,
căci, totuși, în mod sigur, mai ai în tine o forță uriașă, magică,
o forță latentă ne-epuizată și de neînfrânt… Folosește-o!
Cum, nu știai? Acum ori niciodată, America!
Mai ai această forță! Folosește-o și revină-ți!
Bizuie-te pe noi, cei mulți și neclintiți – poporul tău măreț
de zeci și zeci de milioane;
bizuie-te pe alte miliarde din afară care, cu siguranță, te admiră
așteptând un singur gest curajos de-al tău,
căci și tu ai ajutat omenirea la nevoie!
Îi vezi? Cheamă-i și te vor ajuta! Sună-ți sirenele amuțite!
Reactivează-le!
Alarmă, America! Alarmă!…
Trezește-te plină de curaj și de optimism!
Fă astăzi, fă acum primul pas spre ținta finală
– cel mai mare pas – și fii iarăși Tu însăți!
Fii puternică, îndrăznește renăscând mai măreață și mai puternică decât oricând!
Îndrăznește! Pornește!
Tot înainte! Acum…
Pe veci!
Amin!
—————-
* Un poem-manifest scris în anul 1987 și reprodus în revista „Micro Magazin” din New York, luna sept. 1987, pag. 28, ediția 2, cu multe predicții realiste împlinite astăzi.
