Platon spunea că Dumnezeu a creat Universul jucându-se. Universul în care astăzi „visăm” e ,,un joc prim”, dăruit nouă. Poetul Ion Barbu s-a jucat și el, oglindind Universul, recreându-l din cuvinte și a realizat, „Un joc secund mai pur!” – metaforă revelatorie a creației – poeziei. Ca să înțelegi frumusețea și adâncimea poeziei ermetice barbiene îți trebuie o anumită pregătire. Pentru el, poezia e „Nadir latent”, e „cântec”, e „harpă” – sugerând noblețe și vechime. Creația cere jertfă, muncă, dăruire. Subliniază și menirea poetului și a poeziei, diversitatea ei, etc., citez: „Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea,/ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi!”.
„Un vis plin de strălucire”, este expoziția lui LUCIAN HRISAV, oferită de H* ART GALLERY, și intitulată: „În umbră viața-i doar un joc/ In the shadow, life is just a game.”, expoziție deschisă astăzi – 6 Aprilie 2024, la Galeria de Artă „INVITRO”, din Cluj –Napoca. Cele trei imense tablouri, ce poartă amprenta talentului pictorului LUCIAN HRISAV, sunt tot un „joc secund”, aparținând altui domeniu al artei, „joc secund” dar din linie și culoare, „O BAIE DE SCTRĂLUCIRI”, cum le-a numit curatorul DAN POPESCU. La prima privire, cel neavizat poate rămâne contrariat… Depinde și de structura, dar și de starea lui sufletească, de moment.
Dacă încearcă să pătrundă/coboare în subconștientul său, ar scoate la lumină și ar înțelege multitudinea de trăiri și simboluri pe care jocul de linii și nuanțe de culori îl ascund cu subtilitate și ar trăi „BUCURIA ARTEI”. Trei pereți, ca o ramă, fundal, de un verde deschis –verdele speranței –aduce culoarea visului pentru cele trei imense tablouri, toate având aceleași nuanțe, dar diferit așezate prin jocul liniilor/vălurite, ce stabilesc culoarea, ca și clipa, destinul, hazardul pentru drumul omului în viață…, nuanțe amplificate, multiplicate ca și capriciile vremii sau vremurilor, ca și a permanentei lupte de supraviețuire, a luptei între umbră și lumină sau a valurilor mării liniștite sau în furtună…
Poate ar regăsi „jocul propriilor trăiri”, trăiri contradictorii, pendulări ale sufletului între nefericire și extaz, speranță, iluzie și deziluzie, asemenea valurilor mării, mereu în zbuciumul de a ajunge la mal, în permanenta lor înspumată strălucitoare înălțare, căutare, ca, apoi, să se retragă, acceptându-și menirea sisifică, de permanentă pendulare: înaintare și retragere/cădere, asemenea „valurilor vieții”, dar și a „valurilor de generații umane”, amestec de umbră și lumină, tinzând spre infinit…
Mi-am pus întrebarea: De ce numai trei? Încerc să-mi răspund, presupunând: „Nu pentru că erau numai trei pereți, ci, poate, cred eu, că și aici e un simbol – metaforă: intrăm ca și în viață, în lumină și avem de trecut prin timp doar trei mari etape. A patra e ieșirea din timpul limitat și întrarea în veșnicia albastră… Cele trei imagini mă duc cu gândul și la multiplele semnificații ale cifrei 3. Poate sunt și multe alte subtilități…! LUCIAN HRISAV numai el știe…”
Orice creație e și materializarea unui vis, a unui joc cu clipele, oprindu-le în opera de artă, conferindu-le veșnicia… Fiecare creator își alege, în funcție de preferințe, din multiplele și variatele metode, procedee, materiale, pe cele care-i răspund viziunii sale artistice, conferindu-i originalitate. în cazul de față, procedeul folosit este cel de reducție, efectul este de diluție de tip spumato.
Visul lui LUCIAN HRISAV e sclipirea – tumultul vieții. Privind diversitatea liniilor retrăiești binele, frumosul, VIAȚA = lumina – iubirea – sclipirea – o plăsmuire… Dar, prin contorsiunile unor linii/valuri = jocuri de linie și nuanțe, regăsești elementele contrare: binele și răul, frumosul și urâtul, lumina și umbra, etc… Privind „valurile de străluciri și umbre”, din, le-aș numi – „TRIPTIC”, ajungem la concluzia că trăim într-un „Univers lăuntric” în care, ca și în cel ce ne înconjoară, totul este doar „ un joc de culoare, de lumină și umbră”.
„În umbră viața-i un joc” e un joc al luminii cu întunericul, al vieții cu moarte, în care mereu, mereu, neostoite se ivesc zorile…, pentru că „Opera de Artă” e „stălucirea vieții”, e „triumful luminii” în jocul ce e trecere prin timp, operă care-i duce în veșnicie și numele ,,robului artei”. REVERENȚĂ! Mulțumesc pentru o clipă de „SCLIPIRE”! Bucuria artei.
————————————–
Lucia- Elena LOCUSTEANU
Cluj-Napoca
6 Aprilie 2024
