Desi a cam plouat in California, am avut bucuria unei seri pline de soare, in decorul elegant de pe terasa unei vile din Monrovia, orasel situat in vecinatatea metropolei angeline. Gazdele, Ionela si Victor Kloes, desi plecati de decenii, inca simt cu onestitate, si vorbesc perfect romaneste. Sub egida Societatii Viitorul Roman, un jovial grup de intelectuali de origine romana au avut onoarea de a participa la o prelegere, eveniment din pacate atat de rar in comunitatea noastra. Invitat de onoare a fost Profesorul universitar Ion Toderaşcu, distins reprezentant al lumii academice ieşene, admirat de nenumarate promoţii de studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie, precum şi de cei ai Facultăţii de Drept de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Medievist de prestigiu, Ion Toderaşcu este autorul a multiple articole şi volume de specialitate, premiat de Academia Româna şi Profesor Emerit al Universităţii din Iaşi. Ca intotdeuna, distinsa doamna Anca Adumitroaie a consemnat cu delicatete intelectuala insemnatatea momentului:
Orator de o mare fineţe şi sensibilitate, Profesorul Toderaşcu a captat de la început interesul publicului prin discursul liber, fluid, postura elegantă şi timbrul cald al magiştrilor din vremuri de demult. Subiectul prelegerii Domniei Sale, “Gheorghe I. Brătianu, un savant şi un soldat”, readucea în memoria românilor californieni personalitatea unui “mare istoric, un polihistor, un mare patriot, un mucenic al neamului românesc”, în cuvintele vorbitorului. În 1996, Ion Toderaşcu a reeditat la Iaşi culegerea de conferinţe şi prelegeri “Cuvinte către români”, publicată iniţial la Bucureşti în 1942 şi pe care Gheorghe I. Brătianu o dedicase “ofiţerilor şi soldaţilor români, camarazi din doua războaie, în amintirea celor căzuţi şi în nădejdea viitorului”.
Cu o vădită admiraţie pentru omul şi savantul “de o înaltă ţinută morală” Gheorghe I. Brătianu, conferenţiarul ne-a prezentat o mare personalitate a ştiinţei istorice româneşti şi europene, descendent, la rândul său, al unei ilustre familii, cu un rol decisiv în viaţa României moderne vreme de un secol.
Profesorul Toderaşcu ne-a condus pe urmele lui Gheorghe Brătianu, “soldatul”, “savantul”, “martirul”, “simbolul”. Astfel, atât in viaţă cât şi în operă, Brătianu a fost prototipul iubitorului de patrie până la dăruirea de sine, acel patriot pe care pare a-l fi descris Horaţiu în faimosul vers “Dulce et decorum est pro patria mori”. Profesorul a evocat astfel, cu evidenta emoţie a istoricului, el insuşi un mare iubitor de ţară, suferinţa patriotului Brătianu în “anul de durere” 1940, când graniţele României au fost încălcate prin “dreptul forţei”. Povestea Profesorul că România fusese atunci învinsă “fără să fi luptat”, fiindu-ne răpite, prin dictat, Basarabia şi Bucovina de Nord, Ardealul de Nord şi Cadrilaterul. Soldatul şi patriotul Gheorghe Brătianu a luptat ca ofiţer de artilerie şi în războiul care a urmat, împotriva bolşevismului, pe care îl numea “duşmanul de căpetenie”.
Profesorul Toderaşcu îl descria pe Bratianu ca pe una dintre personalităţile marcante ale Europei acelui timp, “polihistor” a cărui operă a fost dedicată în mare parte cauzei naţionale, originii şi continuităţii românilor în Dacia, constituirii şi unităţii statelor româneşti. Vorbitorul l-a omagiat apoi pe Gheorghe Brătianu, martirul, “un mucenic al neamului românesc”. Descendentul unei pleiade de demnitari liberali, patrioţi şi scriitori de istorie, Brătianu a devenit unul din nenumaraţii membri ai protipendadei intelectuale româneşti victimizaţi de proaspăt-instalatul regim comunist. I s-au retras toate titlurile academice, a fost arestat la domiciliu şi apoi întemniţat, fără proces de condamnare, la închisoarea din Sighet, unde a sfârşit după multă umilinţă şi chin in 1953. Am aflat ca în prezent Gheorghe I. Brătianu isi recâstigase binemeritata poziţie în panoplia marilor păstrători ai românismului, prin recunoaşterea întregii sale opere ştiinţifice şi civice.
Am fost purtati nunatat, intr-o melodioasa si pregnanta limba romana de care ducem lipsa aici, in strainatati, nu numai prin istorie, ci si intr-o emotionala introspectie patriotica. Ca un impuls necesar pentru validarea noastra continua ca cetateni eterni ai patriei mama. Asa cum declara Virgil Adumitroaie, vice-preşedintele Societăţii Viitorul Român, am devenit mai bogaţi sufleteşte şi, poate, mai români. Am constatat încă odata că identitatea noastră, a celor care ne-am integrat acum unei lumi atât de îndepărtate şi diferite spaţial şi spiritual, e conturată esenţial de apartenenţa la adevărul rădăcinilor, al memoriei colective a începuturilor, un veritabil antidot la uitare.
(Foto: Familiile Toderascu si Adumitroaie)