Sunt mândru că sunt român şi că neamul meu a trăit de multe veacuri pe aceste plaiuri minunate. Sunt un pui din stejarul Romei, avându-i fraţi pe italieni, pe francezi, pe spanioli… etc. Nicicând nu pot uita că ne tragem din „Traian cel drept” şi din „Decebal cel harnic”, doi bărbaţi care au un rol deosebit în istoria ţarii noastre, dar şi a Europei. Pe aceste plaiuri de legendă, strămoşii şi-au păscut turmele şi au cântat bucuria şi amarul din nai sau din caval. Aici au înroşit cu sângele lor pământul şi apa Dunării şi a celorlalte râuri, pentru a-şi apăra ţara de duşmani.
Când privesc harta României, simt un sentiment aparte. Nu mare mi-a fost mirarea când am auzit prima dată că România are forma unui buchet de flori. Am privit harta cu multă atenţie, apoi, am descoperit că verdele câmpiilor sunt frunzele florilor, Dobrogea reprezintă tulpinile, care, de peste două mii de ani, stau într-o vază: Marea Neagră, că dealurile colorate cu galben şi munţii cu maro reprezintă florile din buchetul nepieritor. Dunărea, ca o panglică azurie, strânge buchetul după ce a împletit în ea alte panglici: Oltul, Mureşul, Siretul, Prutul.
Dar din acest buchet mai fac parte şi alte flori deosebite: oraşele şi satele cu oamenii aceştia frumoşi şi harnici, dornici de prietenie cu toate popoarele din Europa, dar necruţători când cineva încearcă să adauge „buruieni” în buchetul nepieritor.
Chiar dacă astăzi putem circula nestingheriţi prin ţările care fac parte din Uniunea Europeană nu uităm pământul strămoşesc. Primim cu pâine şi cu sare neamurile europene, respectăm regulile şi legile care sunt în vigoare, nu facem discriminare între popoarele uniunii, însă nu acceptăm să fim văzuţi altfel decât suntem. De aceea, încercăm prin activităţile noastre să arătăm Europei, dar şi lumii, valorile culturale şi materiale ale poporului român. Avem personalităţi care sunt cunoscute: Eugen Ionesco, Paul Goma, George Enescu, Aurel Vlaicu, Brâncuşi şi mulţi alţii…
Chiar dacă mai sunt printre noi oameni care nu ne fac cinste, totuşi, acest număr minor nu ne reprezintă. Nu ţiganii care au mâncat lebedele la Viena sunt exponenţii etniei rromilor, ci, marele violonist Ion Voicu; nu cei care ucid în Italia sau Spania, nu cei care cerşesc în Franţa sunt români adevăraţi. Să nu-i uităm pe militarii care au luptat alături de soldaţii U.E. în războiul din Bosnia, Irak, Afganistan. Nu-i uităm pe tinerii soldaţi ce au căzut acum, în mileniul al III-lea, pentru liniştea ţărilor aflate în război. E drept că mulţi sunt „căpşunari”, dar din banii greu munciţi s-au ridicat case frumoase, iar calculatorul a apărut în multe locuinţe. Nu-i uşor să fii copil şi să stai departe de părinţi. Banii şi darurile trimise din Italia sau Spania nu sunt suficiente pentru un copil. El îi vrea pe mama şi tata.
Veniţi voi, popoarele Europei, aici în ţara mea, cea despre care se spune că e „Grădina Maicii Domnului”. De veţi urca în vârful Munţilor Făgăraş, veţi putea atinge cerul cu mâna. Vizitaţi Moldova unde salba de mănăstiri vă va arăta despre istoria neamului nostru! Mergeţi în Ardeal şi veţi vedea că românii, maghiarii, saşii, secuii, trăiesc în bună înţelegere. Treceţi şi prin Bărăgan, vara, când lanurile aurii aşteaptă secerişul! Vizitaţi apoi Delta Dunării – cel mai tânăr pământ al ţării şi al Europei. Peisajul unic vă va arăta că Raiul e aici… pe Pământ! Veniţi pe litoralul Mării Negre. Aici, soarele strălucitor vă va încălzi, apa mării vă va răcori, iar nămolul de la Techirghiol vă va vindeca.
Pentru a pleca înapoi acasă sau în alte ţări, vă sfătuiesc, dragi prieteni, să circulaţi cu vaporul pe mare. Constanţa,”Poarta albastră” a ţării vă este deschisă. Cât despre mine ce pot să vă spun? Vreau să străbat toate meleagurile ţării şi când ultima floare şi ultima frunză o voi vedea, voi spune că-mi cunosc ţara pe de rost, ca pe o poezie. Voi dori să merg şi în alte ţări, dar, gândul îmi va fi mereu aici, căci, aici e ACASĂ!
