Una dintre cărţile pe care fiecare cititor împătimit ar trebui să o aibă în bibliotecă este romanul „Ţiganii, aurul şi diamantele” (Samson Iancu, Ed. Singur, Târgovişte, 2011). Subiectul, întâlnit şi la alţi autori, este cel al înstrăinării, al părăsirii ţării după 1989. Un şir lung şi uneori tragic de evenimente pe care Samson Iancu le trăieşte personal, vine să dubleze o amărăciune sesizată pe tot parcursul capitolelor: „Suport în tăcere elixirul otrăvitor al Occidentului!”, citim în deschiderea capitolului 28. Aşa cum remarcă, în prefaţa volumului, Gabriel Ţugulea, Samson Iancu este „un bun observator şi în plus, ştie să redea ceea ce vede!”.
Aventura plecării din ţară este, după toate aparenţele, una dintre cele mai originale, poate şi datorită faptului că, pe tot parcursul cărţii, apar cuvinte şi expresii ţigăneşti plasate spontan, ca şi cum dialogurile ar decurge liber, neîncorsetate de notaţii artificiale.
Plecat din Craiova după revoluţia din 1989 şi ajuns, după multe peripeţii, la Paris (unde şi-a deschis un magazin de bijuterii), iată că Samson Iancu reeditează primul său roman autobiografic, afirmând: „Nu mă sperie furtuna, uraganul, şerpii veninoşi, criminalii ascunşi prin munţi şi case părăsite…”. Această încredere nu poate veni decât dintr-o fascinantă experienţă de viaţă care, aşa cum specifică autorul la final, va da naştere următorului volum, aflat în pregătire.
De-a lungul periplului său european, Samson Iancu s-a izbit de necruţătoarele prejudecăţi care stau la baza rasismului şi intoleranţei, toate izvorâte din teamă şi ignoranţă contemporană. Depăşind aceste obstacole, Samson Iancu este unul care a vrut să evidenţieze ignoranţa şi teama.
Volumul a apărut exact cum l-a scris autorul, fără modificări şi corecturi, tocmai pentru că astfel s-au păstrat autenticitatea şi farmecul scrisului, abordându-se stilul direct, frust, fără sclipiciuri inutile. Vi-l recomand cu toată căldura. Pentru comenzi, contactaţi editura la e-mail: dorudancus@yahoo.com
