Îmi iubesc patria şi o port mereu în inimă. S-a implantat adânc în suflet de când întâia dată am văzut lumina mângâietoare, când am respirat lacom prima gură de aer miraculous şi dătător de viaţă. O port în inimă ca pe o floare ce o îngrijesc; în culorile sfinte de tricolor, ca să nu uit că trăiesc „ACASĂ” cu ai mei. Ce n-are frumos ţara mea: România?
Mi-i ţara
Ca un cuib de ciocârlie,
Undeva lângă o apă,
Undeva în câmpie.
Undeva într-o doină,
Undeva într-un vis,
Undeva printre holde
Ca pe palmă întins.
Undeva în Europa…
Ţara străveche de plugari,
Rădăcină a pământului,
Pom din pomi seculari.
Undeva, unde cerul
Curge-n vii şi livezi,
Unde-şi deapănă basmul
Capra cea cu trei iezi.
Unde vine din lupte
Şi acum Făt-Frumos,
Undeva, unde-i vrednic
Al strămoşilor os.
Undeva la răscruce
Şi sub cerul deschis,
Undeva într-o doină
Ţara mea s-a întins.
Natura vie e minunea cea mai miraculoasă din spaţiul nostru. Nu există un tablou mai frumos decât lanul înverzit ce se leagănă în bătaia vântului jucăuş şi neastâmpărat, decât freamătul tainic al cetăţilor verzi – pădurile, decât o livadă în floare ce-ţi moleşeşte sufletul prin măreţia mirosurilor pătrunzătoare, zumzetul melodios al harnicelor albinuţe şi grandoarea veşmântului floral. Pământul României mele captivează cu mirosurile enigmatice şi originale, prin culorile mirifice şi neobişnuite ale veşmintelor vegetaţiei. Minunea aceasta extraordinar de magnifică şi irepetabilă clădeşte temeinic spiritul unui popor înzestrat cu calităţi deosebite: omenia, bunătatea asemeni pâinii calde scoase din cuptor, miros de busuioc verde, sinceritatea şi una din cele mai reprezentative fiind –ospitalitatea, marcă care deosebeşte poporul nostru de celelalte „piese” ale mozaicului numit „LUME”.
Pline de clorofilă sunt dealurile înalte, frumoase pădurile şi dumbrăvile tale, viile spânzurate pe coastele dealurilor bătrâne, limpede şi senin e cerul nemărginit. Puternicii munţi se înalţă trufaşi în tăcerea de piatră adâncă, râurile ce-şi îngână melodios dulcea existenţă, ele ca brâie pestriţe ocolesc câmpurile nesfârşite. Nopţile deosebit de speciale prin abundenţa farmecelor pe care le descoperă încântă auzul şi cele mai adânci simţăminte încolţesc în inimă mai vii ca oricând; ziua dezvăluind ochilor cele mai atrăgătoare tablouri, realizate cu o desăvârşită iscusinţă de mama-natură.
Teritoriul României, deşi are o suprafaţă destul de mică comparativ cu a altor state, spre exemplu Federaţia Rusă, se caracterizează prin elemente de paradis: o diversitate impresionantă de peisaje unice, cu monumente ale naturii deosebit de frumoase şi originale de valoare europeană şi mondială. Împărăţia verde de Zeiţa Frumuseţii ne îndeamnă să credem vorbei înţelepte: „ Mai bine să vezi acest pământ o dată, decât să auzi despre el de o sută de ori”. De aceea de multe ori ţara noastră este numită: „muzeu sub cerul liber”. România mea este ţară la răscruce de vânturi, spre soare-răsare dincolo de imensul ocean.
Pământul străbun – codrii milenari‚ fântânile cu apă dulce potolind setea aprinsă a călătorului; holdele nemărginite de grâu galblen şi copt încărcat de povara bunătăţii noastre, îngâna o doină în mângâierea vântului neliniştit, asta-i una din comorile, aurul nostru, râurile cu apa limpede şi înceată că vorba moldoveanului, brăzdează faţa dogorită de arşiţa valorilor a bătrânei patrii; gorunii ce străjuiesc vitejeşte cu un adânc devotament la marginea periilor dese — pădurile, lacurile – ochi albaştrii ai ţării şi heleşteiele cu mult peşte valoros şi gustos, fiind unul din cele mai apreciate produse din gastronomia fără egal al locurilor, movilele şi dealurile au nume semnificative alese cu multă pricepere şi dibăcie de străbuni, văile şi luncile mănoase îngrăşate de untura pământului — humusul, florile de câmp gingaşe în culori de curcubeu şi ameţitor de parfumate, străbat cele mai adânci străfunduri ale sufletului uman, nesemănate de nimeni, doar iubite de toţi, podgoriile renumite cu soiuri alese, memorabilile prisăci cu stupurile şi roiurile de albine înzestrate cu darul de a munci cu un neistovit avânt, calitate care a preluat-o cu mult succes poporul român.
Natură este cea mai indispensabilă, valoroasă şi grandioasă comoară prin care omul a fost desăvârşit de Dumnezeu. Iubita patrie – România, este asemeni unui imens palat ce cuprinde minunate taine stropite cu vraja magiei în necuprinsul infinit al farmecului, sfâşietor de suflete flămânde de noutatea şi gradul de intrigare al aventurii în lumea frumosului reunite cu puritatea, candoarea clipelor de neuitat, a extazului la nivel maxim. Tot ceea ce ne înconjoară ascunde în sine o simbioză dintre mistic şi euforie, rafinament şi inocenţă, originalitate şi dorinţa de a explora. Aceste locuri plămădite din roci originale sunt în stare să trezească o altă latură a călătorului, cea de a afla istoria locală şi de a se delecta cu subtilitatea împrejurimilor uluitor de încântătoare.
România mea este o grădină imensă îngrijită şi păstrată frumos prin munca covârşitoare a milioanelor de fraţi şi surori ale mele. O ţară se mândreşte cu poporul ei. Unul deosebit, care ştie să muncească cu mult sârg şi ardoare, dar să învârtească şi horele. Încă din primele timpuri ale existenţei sale, poporul român a dat la iveală un întreg tezaur artistic în care îşi exprimă în forme vii şi originale, bucuria de a trăi şi setea de libertate.
Limba noastră fiind numai cântec, face ca verbul să străbată spaţiile eterului pur, transfigurându-se în eternă doină a dorurilor unei naţiuni. Doina întruchipează icoana de aur a graiului matern, picătură de argint în auz, înfiorare de tremur, salbă de mărgăritare, cântare a cântărilor. Cuvântul de diamant al limbii române se răsfrânge în nesfârşitele-i oglinzi a acelui suflet al divinităţii. Ţara dispune de biblioteci mari, cu un număr impresionant de cărţi cu literatură autohtonă, cât şi universală, ele mai sunt numite de locuitori, cititori fideli „farmacia sufletului”. Cel mai măgulitor refugiu este lectură, căci românul se naşte poet — asemeni luceafărului veşnic luminând cu raze de creaţie: Eminescu!
Cultura neamului meu este una vastă şi cu origini străvechi. Impresionează prin originalitate, vechime şi ingeniozitate. Anume cultura este elementul care face să se deosebească ţările şi popoarele între ele. Totodată constituie şi factorul forţe care atrage un număr cât mai mare de turişti. România la acest capitol are cu ce se mândri. Urme ale vechii civilizaţii sunt îmbinate armonios cu elemente de modern, stimulând atenţia printr-o combinaţie extrem de reuşită. Oraşele atrag mulţimile ca un magnet prin elemente la prima vedere simple, dar atât de necesare: gastronomie, ireproşabilă, construcţii ce stârnesc interesul, bunăvoinţa şi ospitalitatea oamenilor, căldura sufletească pe care o emană. „La sat s-a născut veşnicia” spunea marele Alecsandri eu însa spun:
„Şi ploaia parcă-i alta
Prin vie şi livadă,
Şi peste casa noastră
Cu-n geam deschis la stradă!”
Această atmosferă e una din basmele lui Creangă, străpungând inima cu acul sensibilităţii în cele mai nebănuite locuri. Totul e atât de spectaculos, încât nu poate fi redat în întregime cu ajutorul nici uneia dintre arte. Fiecare secundă trăită în aşa ambianţă se înscrie în memorie ca cele mai frumoase şi pline de splendoarea amintirii, senzaţii de nedescris. Portul naţional, cântece care ating cele mai susceptibile corzi ale personalităţii, jocuri care emană în jurul lor bună-dispoziţie şi veselie, imaginile sunt de-a dreptul copleşitoare.
Bisericile şi mănăstirile sunt capodopere ale unor oameni extraordinar de iscusiţi. Ele sunt o mărturie istorică, dar şi actuală a talentului pe care îl posedă oamenii din această ţară. Credinţa în cel de sus ne face să fim aşa cum suntem: buni, cinstiţi, primitori, cu sufletele deschise şi dornici de a lua tot ce e bun şi curat în inimele noastre de la cei din preajmă. Bunătatea este o stea ce răsare în sufletele proprii încă de la naştere, răspâdeşte în jurul nostru o aură pozitivă, transmisibilă de la om la om. După ce ai fost pe acest plai natal, vocea lui te strigă să vii ca să-l revezi…
România este una din cele mai preţioase „perle” ale Europei pentru că e A MEA, a neamului nostru. Arsenalul imens de valori, tradiţii captivante; imagini şi privelişti cutremurător de candid; oameni speciali — cu sufletele încăcate de generozitate; frunzele de dor, îngână de sute de ani doina ce îţi cheamă vocea internă la purificare; orientare spre valori ale neamului omenesc; gastronomie de o raritate excepţională. Cultura seculară îşi păstrează vitalitatea necesară; limba dulce, mult aduce, şi factorul cel din urmă, dar cel mai important – „NATURA”. Este una deosebită, transformând aceste locuri special într-un “Picior de plai… O gură de rai”… Este nu numai frumoasă, dar şi bogată Patria mea… Toate, toate sunt ale tale Românie! Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii, de ne-a dat o ţară plină de graţie, care să fie unicul loc de pe lume unde sufletul şi trupul să se simtă Acasă.
România visurilor mele eşti locul unde munţii îşi înalţă Templu de tăcere, văile răsună armonios în murmurul stropilor gingaşi de ploaie şi râurile domolite duc speranţele românului în lumea largă în neant. În zbuciumul continuu al Mării Negre unde s-au vărsat lacrimile străbunilor mei ce au trăit pe plaiurile Mioriţei, aşa sădindu-mi în suflet admirabila sămânţă a sentimentelor de dragoste pentru România…
