Dezastru şi la bacalaureat şi în învăţămînt. Lacrimi, jale şi cele mai mici note din istoria învăţămîntului românesc. Informaţiile uluitoare de la bacul ruşinii au făcut înconjurul lumii. Sistemul de învăţămînt a fost lăsat corigent. Era programată distrugerea. Prea multă reformă, prea puţină educaţie, prea multă libertate elevilor, profesorii prea umiliţi şi prost plătiţi, prea dezinteresaţi. Şi unii şi alţii aruncă pisica moartă în curtea celuilalt. Şapte miniştri au hrănit sistemul cu etnobotanice şi tutun, reuşind să-i facă vînt cîte puţin în hău. Mai nou, li se indică tinerilor berea cu cînepă. Din occident au venit toate atacurile chirurgicale în şcoli: propaganda unui stil de viaţă libertin, pedofilia, violenţa, consumul de droguri, prostituţia. Liceanul de modă nouă nu mai pune mîna pe carte. E interesat numai de distracţii, despre ce şi cum se poartă, ce touch-screen e la modă. Fără copiuţe şi cu ochiul din perete ţintă asupra, odraslele burghezilor şi săracii cu duhul din naştere au picat examenul maturităţii. Nici cu unii profesori nu mi-e ruşine, prinşi cu copiuţe la examenele de titularizare şi cu nota 1 la evaluare. S-au dus generaţiile de profesori de altădată, cu respect pentru ştiinţa de carte. Cei de azi dau fuga la masterate şi doctorate, învăţămîntul românesc e înţesat de dublu şi triplu licenţiaţi, de doctori şi masteranzi, niciuna dintre specializările parafate nefiind însuşită ca lumea. În cel puţin zece licee niciun candidat nu a trecut bacul. La aşa profesori, aşa elevi. Mulţi profesorii se simt mai bine la catedra de acasă, plătiţi de către elevi la meditaţii. Înjurăturile la adresa ministrului se aud în cor. Elevii corigenţi nu vor mai pleca în vacanţă, tocmai acum cînd bulgarii vin cu oferte turistice tentante: adică au şi jaful inclus în preţ. Televiziunile informează că niciun român nu s-a întors acasă cu toate bunurile în traistă, başca cu maşina personală. Şi totuşi, singurul care a reuşit să stăvilească frauda şi furtul a fost acest ministru, care tot timpul a inspirat neîncredere. Nu s-a mai putut copia şi cam acesta este nivelul. În anii precedenţi figurau toţi şpăgarii în dreptul notei 10. Adio mită în învăţămînt, adio profesori universitari dînd licenţa în chiloţi cu studentele. Devenit agent electoral, bacul s-a amînat. Şi împărţirea României s-a amînat pînă la toamnă. Tot am avut noi parte de o toamnă tîrzie în toiul verii. Săptămîna trecută, în munţii noştri a nins suficient cît să construim oameni de zăpadă, precum faimosul DSK, eliberat recent din strîmtoare şi reprimit pe tabla de şah a politicii.
Deşi preşedintele nostru a încercat tot soiul de trucuri ca să-şi pună semnătura pe noua hartă a României, nici măcar coarda partizanatului etnic nu s-a întins prea tare. Celebrul primar de la cinci „care este” cu „goagle” mereu pe buze, a fost înlăturat de la conducerea filialei de partid a capitalei, pentru că n-a ştiut să conjuge verbul „a fi” în realitate. Partidele au nevoie de oameni culţi, se motivează în comunicat. Aşadar, douăzeci de ani de eşec pe toate planurile. Românii au traversat toate formele de criză pînă la fatala criză de sens de astăzi. Ducă-se în vacanţă capitalismul acesta mizerabil! Cu Euro cu tot! Vreo cinci sute de ani de-aici încolo. Să mai vină cînd îl voi mai aduce eu în spate! China a sărbătorit nouă decenii de la înfiinţarea partidului comunist prin inaugurarea celui mai lung pod din lume – 42 km, cinci mii două sute de piloni şi peste un miliard de euro. Raportăm şi noi cu mîndrie inaugurarea, săptămîna trecută, a două staţii de metrou începute în vremea lui Ceauşescu, construite, atenţie!, în şapte ani de democratos. Şi tot chinezii au dovedit că Murfatlarul românesc e un nume cu lipici. Ne-au furat marca şi au fabricat un produs de lipit crăpăturile economiei de piaţă. Eu sînt tot mai convinsă că mult-doritul capitalism nu-i decît o formulă magică de îmbogăţire a cămătarilor şi de sărăcire a majorităţii. Cu aproape o lună în urmă spuneam într-unul din editorial că pentru Europa ar fi potrivită reîntoarcerea la ECU, a cărui bază era „coşul de valute al ţărilor europene”. La puţin timp după afirmaţia mea, Capitalul publică opinia economistului francez Charles Gave, a cărei firmă de cercetare GaveKal este cunoscută de către unele cercuri ale fondurilor speculative de investiţii: „Euro va înceta să mai existe în mai puţin de un an de acum înainte. Absolut tot sistemul a fost complet disfuncţional de la început”, a declarat Charles Gave, întrebat ce părere are despre desfiinţarea monedei euro. Absolut de acord. Capitalismul a permis cămătarilor reciclaţi în „bancheri” cu aparenţă de respectabilitate şi responsabilitate să manipuleze întreaga economie mondială, să creeze crize, să alimenteze conflicte, să pornească războaie, doar pentru a-şi spori profiturile şi a smulge ultimul ban din buzunarele popoarelor. Milioane de oameni trăiesc de azi pe mîine. Ei muncesc pînă la epuizare şi îndobitocire, seduşi de „visul american”, numai pentru a le putea plăti acestor cămătari ratele şi dobînzile.
La final, mă întrebam aşa copilăreşte, dacă premierul israelian a venit la noi ca să discute despre brînza de casă, precum scrie presa românească, sau îşi doreşte oile şi vacile autohtone cu păşuni, cîmpii şi cu izvoare cu tot.