Mulţumesc pentru invitaţia de a participa la acest eveniment editorial de excepţie. Am oarecare emoţii pentru că, de obicei, eu nu am prea vorbit la lanări de carte despre volume de poezie, am vorbit despre tot felul de lucruri, mai puţin despre cărţi de poezie. Am primit cu oarecare emoţie această carte pentru că, în general, ca unul care, de vreo 40 de ani, consacru foarte mult timp citirii poeziilor de pretutindeni, din intreaga lume, adică, ajunsesem să fiu oarecum influenţat şi de o serie de ziceri ale unora şi altora cu privire la ideea, falsă că poezia traversează o perioadă de criză, o criză de idei, o criză estetică, o criză de artă poetică ş.a.m.d. Şi îmi imaginam, influenţat de astfel de ziceri, stereotipe, ale unora şi ale altora că, de fapt, şi poezia românească traversează o asemenea criză. După ce am parcurs paginile acestui volumaş, de circa 60 de pagini, cu poeziile semnate de doamna Emilia Tudose, am ajuns la concluzia că nici vorba să existe o criză a poeziei, nici o criză a instrumentelor artei poetice, nici o criză tematică, nici o criză de idei, ci, dimpotrivă, domnia sa ne demonstrează că, chiar dacă scrie intr-o formă clasică, nu clasicizantă, poezia domniei sale degajă multă prospeţime, este extrem de vie, este interesantă, este de foarte multe ori surprinzătoare prin modul prin care domnia sa reuşeşte ca teme atât şi atât de mult bătute şi abordate de literatura română in ultima sută de ani să le facă să fie de interes şi pentru cititorul de astăzi. Fie că este vorba de sentimente de o profunzime şi de-o sinceritate cu totul deosebite, fie că este vorba de o tematică filozofică în care îşi pune probleme existenţiale, poeta dovedeşte o abilitate deosebită, facându-l pe cititor să parcurgă până la ultimul semn de punctuaţie acest text pe care domnia sa i-l oferă cu o generozitate care îi face cinste. Poezia domnei Emilia Tudose se poate circumscrie, aşa cum a spus domnul Patca anterior, unei tematici romantice în sensul că fiecare pagină a acestei carti este plină de iubire, musteşte de-o iubire, o iubire cu o adresa exactă, domnia sa iubeşte amintirea momentelor plăcute pe care le-a trăit alături de Mircea Tudose, soţul domniei sale, iubeşte clipele pe care le-a trăit in locurile unde a văzut lumina zilei, iubeşte mediul în care a trăit şi trăieşte, iubeste tot ce mişcă in acest context uman. Are sensibilitate, aşa cum am spus, dar are şi un spirit oarecum de dispută, poeta nu este o fiinţa care să cedeze, să renunţe foarte uşor, dacă este cazul se ia de piept chiar şi cu Dumnezeu, iertaţi-mi formula mai puţin elegantă în care o spun, domnia sa nu cedează, nu acceptă nici un fel de conpromisuri, de nici un fel, şi are de multe ori impresia că până şi Dumnezeu ar intoarce privirea, căci spune dânsa aici aşa: ‘Te-am aşezat in mine mânuitor de carme/ Căci te iubesc cu ardoare, tu fii stăpânul meu/ Dar n-aştepta vreo dată să adun numai farâme/privirea şi-ar întoarce şi însuşi Dumnezeu’.
Iată, aşadar, femeia care obişnuieşte să dea din picior şi să îşi exprime, cu o tărie greu de bănuit puterea de control asupra propriilor sentimente si asupra propriului destin. Cartea de poezie ‘Armuri de vis’ este o carte atipică pentru perioada în care trăim, în care asistăm, zi de zi, la experimente de toate felurile, cele mai multe, din păcate, infructuoase, în care se incearcă să se extragă ultima esenţă posibilă din cuvânt, până la anularea propriu zisă a ideii de poezie, doamna Emilia Tudose vine şi ne demonstrează că forma la care a recurs pentru a-şi reda sentimentele şi exprima trăirile este cea mai potrivită. De asemenea, m-a şocat foarte mult uşurinţa cu care găseşte rime din cele mai neaşteptate, de multe ori ai impresia că va claca, ca nu-i va ieşi rima după ce vezi primele două versuri, dar constaţi, până la urmă, cu câtă usurinta si cu câtă pricepere găseşte formele care să facă versurile să rimeze în cele mai neaşteptate moduri. Din aceeaşi poezie, ‘La margini de lumină’, aş vrea să vă citez doar o strofă, ca să vă daţi seama cu câtă abilitate, cu câtă pricepere, cu câtă artă se mişcă autoarea în acest spaţiu al poeziei cu rimă : ‘Iubire, tu, iubire la margini de lumină/Te mlădii precum iarba sub brazdă la art,/Nici ea n-ar vrea să moară, cu focu-i din tulpină,/Ca ea îndur destinu-mi de visuri scuturat’.
Ai dovada, după ce citeşti această carte de poezie, că autoarea este o fiinţă sensibilă şi fragilă. Este şi sensibilă şi fragilă, dar este şi un caracter foarte puternic, chiar dacă, faţă de răutăţile acestei lumi, înţelege să imbrace doar ‘Armuri de vis’ ea nu se va da niciodată bătută, nu va ceda niciodată în faţa acestor jocuri ale sorţii.
Fiecare dintre poeziile acestei cărţi le-ai putea citi cu foarte mare plăcere, le-ai putea cita, căci autoarea ne propune un univers nu foarte amplu în ceea ce priveşte deschiderile tematice, dar extrem de bine construit, extrem de atent lucrat, fiecare dintre versuri, extrem de bine dăltuite cuvintele de aşa manieră încât ideile pe care le exprimă să aibă claritate de cristal şi să exprime în forma cea mai potrivită sentimentele profunde pe care le-a nutrit autoarea atunci când a lucrat pentru realizarea lor. Ar mai fi de menţionat faptul că autoarea nu este roaba doar a sentimentelor de iubire, ea îşi permite să iasă şi în mediul inconjurător, ea îşi permite să deschida ochii larg şi să vadă, să observe, spre exemplu, acelaşi cerşetor, care, de ani de zile, cerşeşte pe o bancă, vede cenuşiul existenţei cotidiene, dar ea vede, de asemenea, şi frumuseţea aparte a unui colţ din natură şi nu trece neatentă pe lângă astfel de locuri sau clipece dau un sens profund, inegalabil, vieţii de zi cu zi. Deci, iată că, deşi imbibată de iubire, de dragoste, ea este atentă la o paletă extrem de largă tematic, se mişcă, cu uşurinţă şi lejeritate, atât în sfera iubirii, cât şi în ceea ce priveşte contactul ei cu lumea din jur. A imbrăcat ‘Armuri de vis’, aşa cum am spus pentru că domnia sa crede că una dintre salvarile posibile din situatia dificilă în care ne aflăm rămâne, în ultimă instanţă, visul. Doar prin vis vom reuşi să scăpăm de cenuşiul cotidian.
Felicit şi pe ilustratorul de carte, artistul Lazăr Morcan, pentru sensibilitatea găsirii celor mai potrivite exprimări plastice pentru versurile poetei, care completează cât se poate de fericit acest volum pe care îl ţii cu plăcere în mână şi îl lecturezi cu şi mai mare plăcere. Felicitări autoarei, felicitări editurii şi nu in ultimul rand felicitări gazdelor noastre, care au avut inspiraţia ca încă o lansare de carte a domnei Emilia Tudose să se desfăşoare în această cetate a culturii clujene, în acest veritabil templu al cărţii. Vă mulţumesc pentru atenţie.
