Era prin luna martie când mă dusesem la bunica să îmi iau la revedere de la ea pentru cine ştie câte luni, când într-un moment de solitudine am pus mâna pe o carte care urma să mă conducă indirect spre o înţeleciune pe care nu credeam că o voi putea atinge vreodată. Era o carte cu pagini îngălbenite, un fel de almanah cu numele unor autori străini ai secolului 20 şi răsfoind-o m-am oprit la numele autoarei Pearl Buck. Nu auzisem de Pearl Buck înainte şi am ales să citesc despre ea pentru că era una dintre puţinele autoare menţionate în almanahul acela, majoritatea scriitorilor prezentaţi fiind bărbaţi, pentru că a fost prima femeie americancă-autoare căreia i se acordat premiul Pulitzer în anul 1938 şi pentru că se pare că americanii nu o acceptat prea uşor idea că Pearl Buck a câştigat mult râvnitul premiu, pentru că autoarea trăise prea multă vreme în afara Statelor Unite. După ce am citit aceste date biografice controversate mi-am dorit să o descopăr pe Pearl Buck şi acum să împărtăşesc experienţa.
În ziua când mi-am făcut permis la bibliotecă m-am dus direct să o caut pe Pearl Buck. Auzisem de romanul trilogie The Good Earth şi am fost dezamăgită că nu era pe raft. În schimb, am găsit Pavillion of Women. Am citit sinopsa de pe copertă şi interesul mi-a fost rapid trezit: doamna WU, o femeie superbă aparţinând unui clan bogat din China se hotărăşte ca de ziua ei de naştere, atunci când împlineşte 40 ani să îi aducă soţului o amantă tânără, pentru ca ea să fie scutită de orice îndatorire fizică faţă de soţ de-atunci înainte. Şocant, mi-am zis! Chiar şi pentru cultura chineză….ce femeie ar face acest lucru cu non-şalanţă şi fără să se simtă traumatizată?
Am început să citesc romanul un pic oripilată de idee dar cu fiecare pagină am reuşit să încep să înţeleg personajul din ce în ce mai mult şi în final să o aprob în totalitate. Am înţeles încă o dată că toţi dintre noi avem nevoie de libertate iar în cazul lui Madame Wu această libertate a însemnat redobândirea trupului ei, nu numai prin faptul că nu mai era nevoită să îşi satisfacă bărbatul ci mai ales prin faptul că renunţând la viaţa sexuală, îşi oferea luxul de a nu mai fi purtatoare de copii până la o vârstă când maternitate devenea grotescă. La polul opus Pearl Buck o aşează pe doamna Kang, care este dependentă emoţional de bărbatul ei şi este gata să îşi rişte viaţa făcând copii non-stop şi trăind mereu cu teama că este înşelată de domnul Kang. La vârsta de 40 ani, Madame Wu este mai stralucitoare, elegată şi detaşată ca oricând şi totuşi alege acest moment să se retragă într-un apartament separat de al bărbatului ei. Imediat după această decizie, începe să îşi ofere libertatea de a citi cărţi pe care în tinereţe nici măcar nu avusese voie să le atingă. Madame Wu este suficient de şireată să aleagă ea amanta soţului ei, o femeie tânară, o fată de la ţară, orfană şi needucată care nu va avea pretenţii. Soţul ei este iniţial nedumerit şi şocat de decizia luată de Madame Wu, care arată prin gestul ei o generozitate greu de înţeles pentru toţi membrii clanului şi al întregii comunităţi. Madame Wu însă ştie perfect că fata cumpărată “ca o bucată de carne” pentru a deveni a doua soţie nu va încerca să îi ia locul doamnei Wu care îşi păstrează nestingherită rangul. Domnul Wu va ceda uşor ofertei şi întelege treptat că soţia lui a luat o decizie ireversibilă.
În miezul acestor întâmplări apare fratele Andre, un preot străin, care este angajat ca tutore pentru unul dintre băieţii doamnei Wu şi de care Madame Wu se va îndragosti în secret. Dragostea pentru fratele Andre duce la revelaţia că doamna Wu nu şi-a iubit cu adevărat soţul niciodată şi că în toţi anii de căsătorie aceasta fusese doar o soţie fidelă şi supusă îndatoririlor familiare fără a fi cunoscut de fapt dragostea.
Pearl Buck excelează în descrierea ambianţei orientale şi este o excelentă psiholoagă: personajele sunt vibrante şi se încadrează în tipologii umane care trec de bariere culturale şi ai impresia că femeile din pavilion nu sunt chinezoaice din secolul trecut ci prietene sau cunoştintele tale apropiate. Romanul este scris în 1946 dar prin geniul lui Pearl Buck va rămâne atemporal şi orice femeieinteligentă îl va îndrăgi pentru că este cu adevărat o promisiune literară că dragostea poate avea diferite chipuri şi poate veni când nu te aştepţi şi când poate nici măcar nu o cauţi.
