JURNAL LONDONEZ (3)

0
4
august-in-flacari-wb

august-in-flacari-wbAugust în flăcări!

Dragii mei, cred că sunteţi deja obişnuiţi cu relatările mele de pe meleagurile britanice. De data asta am să sar peste continuitatea junalului meu şi am să vă relatez ce se întâmplă aici la Londra în aceste zile fierbinţi de august 2011! După cum bine ştiţi din mass-media, Londra şi câteva oraşe mai mari ale Marii Britanii, au trecut printr-o perioadă dificilă datorită revoltelor de stradă.

Guilty, or not guity? This is the question!

Totul a început în noaptea de joi 4 august, când un bărbat de culoare, presupus traficant de droguri din Tottenham – alţi spun că ar fi fost şofer de taxi şi tată a patru copii – ar fi tras asupra unui poliţist pe care l-a rănit (dar care acum este în afara oricărui pericol), iar colegii poliţistului au mers pe urmele presupusului traficant de droguri şi într-un schimb de focuri l-au împuşcat mortal.

Sâmbătă seara, în dată de 6 august, a avut loc tot în zona Tottenham un marş de protest în semn de solidaritate cu bărbatul decedat, care a degenerat mai târziu într-un haos total. Tineri de diferite varste au început să incendieze fabrici, case, maşini, autobuze, ba chiar să vandalizeze şi să jefuiască tot ce puteau, de la magazine cu electronice şi electrocasnice, până la farmacii, case de pariuri, ş.a.m.d. O  mare lovitură a primit şi industria muzicală deoarece depozitul Sony Music a fost afectat de incendiu, unde au ars nenumărate CD-uri şi DVD-uri.

Vandalii şi telefoanele BlackBerry

Toate aceste revolte au avut loc în zone precum Tottenham, Hackney, Croydon, Clapham Junction, Oxford Circus (care e chiar în centru în cunoscuta zonă turistică). Din păcate cu fiecare noapte vandalii erau din ce în ce mai bine organizaţi, motiv pentru care poliţia a fost condamnată de locuitori şi turişti totodată că sunt lenţi şi nu răspund  aşa cum trebuie la ceea ce se întâmplă! Asta datorită telefoanelor mobile de tipul BlackBerry care oferă o alternativă liberă pentru trimiterea sms-urilor şi a modalităţii de a trimite mesaje la mai mulţi destinatari odată! Deasemenea totul este cifrat, spre deosebire de site-ul Twitter care a fost folosit ca metodă de comunicare de protestatari în Iran şi Egipt. Aşa că, ulterior, după ce poliţia a realizat cum se organizează, au suspendat în unele zone internetul şi unele servicii de telefonie pentru posesorii de telefoane BlackBerry. Citez câteva mesaje care circulau printre protestări: „Everyone from all sides of London meet up at the heart of London (central) OXFORD CIRCUS!! Bare SHOPS are gonna get smashed up so come get some” şi continuau „If you see a brother… SALUT! if you see a fed… SHOOT!”… Adică: „Toată lumea, din  toate părţile Londrei, să ne întâlnim în inima Londrei în centru, la Oxford Circus”  „Magazinele neprotejate, vor fi distruse, aşa că veniţi de luaţi!”, „Dacă vedeţi un frate,  salutaţi-l! Dacă vedeţi un poliţist, împuşcaţi-l!”

Frica de represalii

Ba mai mult decât atât, firma canadiană Research in Motion (RIM), cea care produce aceste telefoane BlackBerry, a fost ameninţată cu represalii în cazul în care marţi ar lansa mesaje BBM la autoritaile britanice. Astfel au apărut mesaje de ameninţare de genul: „Dacă ajutaţi poliţia, oferindu-le jurnale private, locaţii GPS, informaţii despre clienţi şi accesul acestora la mesageria BlackBerry, veţi regreta!”, apare într-un anunţ postat pe site-ul firmei canadiene. Şi chiar au continuat într-un alt mesaj de ameninţare trimis firmei canadiene, că au reuşit cu ajutorul unor hack-eri să obţină o bază de date despre angajaţii firmei Research in Motion Canada, pe care o vor face publică şi o vor transmite mai departe protestatarilor. Mesajul se încheie în felul următor: „Do you really want a bunch of angry youths on your employees’ doorsteps? Think about it!”, adică pe româneşte: „Chiar vă doriţi o mulţime de tineri furioşi, pe pragul uşilor angajaţilor voştri? Gândiţi-vă la asta!”

Cum de altfel rasa umană e obişnuită să caute vinovaţii când se întâmplă ceva rău, ca să poată mai târziu arătă cu degetul, aşa se întâmplă şi aici acum. Unii spun că mass-media ar fi pe de o parte vinovată pentru incitarea la violenţă şi răspândirea ei, alţii  pe de altă parte, condamnă, după cum am mai spus, lipsa implicării autorităţilor abilitate în asigurarea siguranţei cetăţenilor.

Cine e de vină?

Alţii cred că vinovată de ceea ce s-a întâmplat la Londra, Birmingham, Leeds, Liverpool, Manchaster şi Bristol este recesiunea şi implicit clasa politică, cea care nu a reuşit să restaureze echilibrul în această societate de consum. Astfel că tinerii nu au nimic de pierdut dacă se revoltă, pentru că au parte de un viitor incert şi fără speranţă. Este clar însă că Tonttenham este zona unde nivelul şomajului este cel mai mare din Londra. În altă tabăra insa se conturează puternic ideea cum că revoltele sunt consecinţa directă a imigraţiei în masă şi… colonizarea patriei lor de către milioane de imigranţi din ţările lumii a treia.

În concluzie însă, poate ar fi bine să nu se caute ţapii ispăşitori ci mai degrabă să pornească de la premisa că această societate are lacune serioase în ceea ce priveşte democraţia prost înţeleasă  de genul „fac ce vreau” (valabil şi pentru România”). Acestea sunt faptele, care vorbesc de la sine. Cred însă că lipsa educaţiei, a culturii, a respectului, a simţului civic, lipsa empatiei, a implicării, lipsa virtuţii, a cinstei şi a multor alte valori, au adus încet-încet societatea într-un oarecare colaps. Iar ce mi-a atras atenţia este aceasta propoziţie găsită într-un ziar: „These out-of-control young people are after all of our own making!” (Aceşti tineri scăpaţi de sub control sunt la urma urmei, produsul nostru!”

Se reinstalează calmul (englezesc?)

Închei aici mica mea analiză politică, socială şi chiar economică – ceea ce m-a făcut să mă simt din nou ca pe vremea când eram la facultate şi făceam referate – pentru a vă spune că în Londra e deja a doua zi de linişte pe străzi, cel puţin în timpul zilei, că noaptea nu se mai aud vuiete şi scandal, că nu mai arde… Poliţia nu mai patrulează (de ieri în zona unde stau eu), ceea ce înseamnă că e semn bun, sper… deşi iniţial au anunţat că vor rămâne pe străzi preventiv încă două-trei zile. Dar, cum am indraznit să ies în oraş astazi – pentru că aşa am fost sfătuiţi atunci când revolta a început… să nu ieşim din casă dacă nu este necesar (aşa că eu am respectat cu stricteţe recomandările!!!) – am sesizat că în unele zone de interes ridicat, poliţia încă patrulează pentru a oferi siguranţă şi linişte populaţiei.

Aş dori să închei într-o notă pozitivă acest material… Pentru că furtuna a trecut, acum trebuie să privim cu încredere spre viitor, dar nu înainte de a cita două maxime scurte şi frumoase care ar trebuie să fie ghidul nostru în viaţă: „Valoarea unui om se măsoară prin binele făcut semenilor” (Mahomed) şi „Nimic nu-mi poate aduce o mulţumire mai mare decât credinţa că datoria mea este să contribui, pe măsura puterilor mele, la scăderea nivelului de ignoranţa, de degradare şi de mizerie de pe faţa acestui pământ minunat” (George Eliot).

Un român erou…

Şi o ştire de ultimă oră! La Londra, luni noaptea, un român a salvat dintr-un incendiu o femeie de origine poloneza, strigându-i să sară în braţele sale de pe pervazul în flacări a unei clădiri incendiate de rebeli în cartierul Croydon! Femeia a fost salvată şi este nevătămată! Numele eroului: Adrian Manu! Mai fac şi românii fapte bune! Ce ziceţi domnilor englezi? Poza, care a devenit emblematică, a circulat în toate mijloacele mass-media! Este edificatoare… Unii zic că este demnă de premiul Pulitzer! O ataşez şi eu.