Nu privesc peste umăr,la vremurile apuse,cu mânie sau cu nostalgie. Doar atât ,ca un exerciţiu de memorie să ne amintim despre oameni,fapte şi întâmplări din trecutul ţării. Nu ştim ce configuraţie astrală a făcut din 1961 un an îndoliat pentru literature română ,dar este în obligaţia noastră să ne reamintim de oamenii de litere care au dispărut în urmă cu 5 decenii şi să le aducem un binemeritat omagiu.
Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961, București) a fost poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. După un stagiu de un an petrecut ca prof. suplinitor la Giurgiu (1925), ajunge asistentul lui Gh. Ţiţeica (1926) sub conducerea căruia îşi ia doctoratul (1929) cu o teză despre “Reprezentarea canonică a adunării funcţiilor ipereliptice”.
După 1930, activitatea ştiinţifică ocupă un loc central în preocupările sale, materializându-se într-un mare număr de lucrări, apreciate de specialişti ca având o deosebită originalitate. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Caracterizat adesea drept obscur în poezie, Ion Barbu este de fapt un poet solar, iar ermetismul versurilor sale reprezintă o încercare neegalată până azi, de esenţializare extremă a liricii. „Dificila libertate” a poeziei sale este astfel lecţia poetică exemplară a unuia dintre cei mai mari scriitori români.
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Autoritățile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivașcu.
Scriitorul, filosoful si profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii românesti contemporane. Iniţial expresionistă,lirica sa este deschisă miracolelor şi cultivă vitalismul dionisiac. Studiile filosofice le-a făcut la Universitatea din Viena, unde a obţinut şi titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (1920).Între 1926 si 1939 a îndeplinit diferite funcţii în diplomaţie (Varşovia, Praga, Viena, Berna, Lisabona).A fost numit profesor la Universitatea din Cluj la o catedra creată în mod special pentru el (Filosofia culturii). Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-șef (1951–1954) și director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele și preferă să se ocupe de traduceri. A trecut la cele veșnice pe 6 mai 1961, în Cluj.
Radu Cioculescu (n. 20 februarie 1901 – d. 6 ianuarie 1961), muzicolog, eseist, scriitor (primul traducător al lui M. Proust în limba română). Născut la Turnu-Severin, Radu Cioculescu este fratele mai mare al criticului Șerban Cioculescu. În Primul Război mondial a fost cercetaș.
După război, se înscrie la Facultatea de Chimie, unde se distinge printr-o solidă capacitate științifică. Întrerupe cariera științifică dedicându-se studiului muzicii la Viena. Subdirector al Operei bucureștene, în 1934, este numit director adjunct al Filarmonicii din Capitală. Între timp, se ocupă de publicistică și critică muzicală.
Radu Cioculescu a murit în închisoarea de maximă securitate de la Dej, în 1961.
Aron Cotruș (n. 2 ianuarie 1891, Hașag, lângă Sibiu – d. 1 noiembrie 1961 La Mirada, California) a fost diplomat și scriitor român. A făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist “Românul” (Arad) și “Gazeta Transilvaniei” (Brașov), dar a avut și colaborări cu reviste de cultură: “Gândirea”, “Vremea”, “Libertatea” (Orăștie), “Iconar” (Cernăuți), etc.
În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lîngă Legația României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în țară a devenit ziarist în Arad, membru al Societății Scriitorilor Români și director la biblioteca “Sămănatorul”.
A lucrat ca atașat de presă la Roma, Varșovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid și Lisabona. A fost directorul publicației “Frăția de cruce” între anii 1940 și 1941.
După prăbușirea regimului antonescian se exilează ca refugiat politic în Spania și devine președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare “Carpații”, apărută în Madrid.
În anul 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrșitul vieții, pe 1 noiembrie 1961. Rămășitele sale pământești se află în cimitirul Crucea Sfântă, din Cleveland, sub o simplă placă de piatră.
S-a bucurat de mare popularitate și respect, în lumea exilului românesc, fiind recunoscut ca un poet talentat și un mare luptător legionar anticomunist
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română. S-a născut în familia unui țăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chișinău.
În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele „Cronica” și „Spicul”, care apar în perioada 1915-1918. A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum.
După 1944, este prezent în viața literară sau politică, este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională și primește Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954.
Mircea Gesticone(1902-1961),prozator,autor al romanului”Războiul micului Tristan”(1937),incursiune în imaginarul adolescentin,realizată pe canaveaua unei intrigi de literatură poliţistă.
Alexandru Kirițescu (1888, Pitești – 1961, Bucuresti). A fost un scriitor român interbelic care face parte din aceeași generație cu Victor Eftimiu și Mihail Sorbul.Scriitor multilateral , el atacă problematica vieții sociale contemporane lui în “trilogia burgheză”. Cea mai importantă piesă a sa a fost “Gaițele”( 1932),atingând linia de culme a virulenței satirice moștenite de la Ion Luca Caragiale. In anii celui de-al doilea razboi mondial a scris Dictatorul .
Dupa 1945 va face parte din colectivul de lectură al Teatrului Naţional din Bucureşti. A fost o muncă plină de responsabilitate deoarece montările ce s-au făcut au trebuit să ţină cont atât de faptul că Teatrului Naţional din Bucureşti a fost grav avariat în august 1944 în urma bombardamentelor precum şi de dorinţa autorităţilor de a monta doar operele unor anumiţi autori.
George Mărgărit (27 ianuarie 1923, Tomeşti, judeţul Iaşi – 29 august 1961, Bârnova, judeţul Iaşi) este poet şi publicist. După absolvire este o scurtă perioadă asistentul lui G. Călinescu, care îl menţionează în compendiul Istoria literaturii române, în paragraful dedicat revistei „Jurnalul literar”, al cărei colaborator Mărgărit a fost: „înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiţie fantastică şi expresie amănunţit plastică”.Singurul volum al lui Mărgărit” Vulturii amiezii” (1971), apare postum.
Claudia Millian (n. 21 februarie 1887 , București – d. 21 septembrie 1961) a fost o poetă simbolistă română. În 1914 se căsătorește cu poetul simbolist Ion Minulescu. A fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Sub pseudonimul Dinu Șerban, a publicat opt piese de teatru. Este înmormântată alături de soțul său la Cimitirul Bellu.
Cezar Petrescu (n. 1 decembrie 1892, Cotnari, Iași – d. 9 martie 1961, București) a fost un romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, Alături de Lucian Blaga, A. Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista “Gândirea” în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul și Curentul în 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938- suprimate în 1940. Se afirmă ca romancier cu romanul “Întunecare” (1927-1928).
Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă “Comedie umană”, o Cronică românească a veacului XX. Este unul din cei mai de seamă gazetari din prima jumătate a veacului..
Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului – colaborare cu M. Nivicov.A fost membru al Academiei Române, din 1955.
Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume – romane , nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică.
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Paşcani – d. 19 octombrie 1961, Bucureşti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român.
Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcţii sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta. În anul 1955, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961.
Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin – d. 4 iunie 1961 București) a fost scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare română. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.
A creat Catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.
Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă și drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ținut și cursuri de sociologie la Înalta Școală de Asistență Socială, militând penru emanciparea și educarea femeilor.
Opera și activitatea i-au fost reapreciate postum.
Alexandru Tudor-Miu (n. 25 februarie 1901, Brazi, d. 24 iulie 1961, Câmpina) este un scriitor român care a cochetat cu avangardismul. Versurile lui Tudor traversează mai multe registre: unul eliptic, altul retoric, altul oniric, dar cel mai frecvent şi cu reusita cea mai importantă este cel erotic:
Incepand cu anii 30 ai veacului trecut,în viaţa culturală. a Câmpinei, în fruntea unui grup de tineri avangardişti,se aflau doi poeţi Geo Bogza şi Alexandru Tudor-Miu.
Primul a avut un drum ascendent ,recunoscandu-i-se meritele literare prin admiterea în Academie, iar cel de-al doilea, mai puţin cunoscut, dar cu un elan poetic, atat de promiţător, îşi intrempe drumul neaşteptat , în 25 iulie 1961 (moare la Spitalul din Campina, în urma unei operaţii nereuşite).
