A devenit ceva obișnuit ca președintele României, domnul Traian Băsescu, să nu se mai prezinte în fața cetățenilor ce l-au votat, nici măcar la marile sărbători. Așa s-a întâmplat și câteva zile în urmă, când n-a găsit curajul necesar să fie de față la Ziua Marinei, deși domnia sa ar fi trebuit să fie primul acolo, ținând cont de faptul că a fost căpitan de cursă lungă. Dar deh!, e mai simplu să faci față unor valuri dezlănțuite pe mări și oceane decât valurilor mulțimii flămânde și furioase. În schimb, președintele matroz n-are nici o reținere în a se prezenta aproape zilnic pe sticla televizorului, pentru a-i trage de urechi pe toți cei care nu sunt de acord cu viziunea sa politică, știut fiind că nu-l paște nici o primejdie din partea reporterilor televiziunii fostă cândva liberă, aceștia fiind gata oricând, la datorie, să-i lingă tălpile prezedențiale și chiar mai sus, până la buric și îndărăt. Vorba aia, mai bine o limbă undeva, decât un scuipat în față.
Dacă Ochilă a lipsit de pe faleza de la Constanța, în schimb n-o să credeți cine s-a vânturat pe acolo, tocmai în ziua festivă? Nimeni altul decât luceafărul huilei, mister Miron Cozma în persoană. În loc să fie ținut la răcoare, așa cum merita pentru crimele din Piața Universității, și nu singur ci împreună cu acoliții săi: Iliescu, Roman și chiar Băsescu, minerul numărul unu al țării își plimba coama pe la mare/soare/fetele cu lungi picioare…Și nu s-a găsit nici măcar unul dintre cei bătuți cu două decenii în urmă, să-l întrebe de sănătate, așa cum ii întreba el pe cei din Piață, care-i păreau suspecți și aveau alură de intelectuali. Se pare că au plecat toți din țara în care criminali ajung în Parlament sau se plimbă liberi pe faleze însorite.
Trebuie să vă mărturisesc că aveam o profundă admirație pentru Pascal Brukner. Filosof, scriitor, gânditor de excepție (credeam eu, mea culpa!), acesta a ajuns și în România să-și lanseze o nouă carte. Exact în perioada în care un nebun făcea prăpăd printr-o țară nordică. Ocazie pentru gânditorul francez de a lansa câteva afirmații de genul: brute blonde, înclinația către hitlerism a celor din țările nordice și altele de genul acesta. Bine, bine, dom’ filosof, dar ce facem cu corectitudinea aia politică? În Somalia sunt uciși zeci de oameni și aproximativ trei mii de femei sunt violate pe zi și nimeni nu a folosit expresia de brute negre (ha! să vedem dacă are cineva curajul s-o facă vreodată). Ce mai scandal internațional s-ar declanșa și ar ploua cu acuzații de rasism. Cât despre opțiunea nordicilor spre hitlerism, acuza mi se pare total deplasată venind din partea unui cetățean al unei țări în care se plimbă liberă, de mai mult de o jumatate de secol …fantoma comunismului.
Moartea unei cântărețe britanice, Amy Winehouse, ne-a demonstrat încă odată, de parcă mai era nevoie, în ce falsitate de valori trăim. Toate canalele de știri, ziare, tabloide, rețele de socializare, au fost pline până la refuz, nu numai cu ea, dar până și bodiguarzii ei și-au avut partea lor de faimă, ca să nu mai vorbim de vecini, de lăptar și de măcelarul din colțul străzii une locuia individa. În aceeași perioadă de timp, se săvârșea din viață, în Argentina, unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii, Ernesto Sabato. Știrea despre moartea lui a apărut doar în cateva ziare, dar și acolo într-un colț de pagină, rătăcită între un domestic violence și starea vremii. Nimic la televiziune, radio sau ….facebook. E ca și cum, în evul mediu, s-a fi dat mai multă atenție unui menestrel mort la curtea unui duce burgund decât morții lui Petrarca. Sau a lui Dante Aligheri.
Acum, după ce am fost puțintel răi, e timpul să alunecăm ușor și pe panta…incorectitudinii politice. Centrul de Combatere a Antisemitismului s-a luat de onor Academia Română pentru că nu a accentuat, în noul DEX, latura antisemită a cuvântului jidan, termen folosit în continuare de români vis-a-vis de conaționalii lor de altă ….religie. Nu este acum timpul și locul să analizăm semantica termenului respectiv, dar nu se poate să nu observăm un amestec tot mai accentuat în …..ciorba noastră românească. De fiecare dată când nu vorbim sau nu ne comportăm așa cum vor ăia de se cred stăpânii lumii, suntem trași de urechi și puși la colț. În schimb, din partea lor, când vine vorba de români, nu mai știu cum să ne taxeze: leneși, hoți, violatori, criminali și osânda capitală, țigani. Nu rromi, nu!, aceștia sunt superiori românilor prin însăși numele lor politically correct. Rommii sunt niște îngerași luați în brațe de întreaga comunitate europeană. Vina pentru comportamentul lor mai “puțin” civilizat o purtăm noi, care n-am vrut să ne ocupam de ei, să-i educăm, sa le dăm mâncare din mâncarea noastră si să-i lăsăm în casele noastre. De aia își iau singuri tot ce au nevoie, iar noi n-avem dreptul nici să crâcnim. Atâta ne-ar mai trebui, să deschidem gura să ne plângem, că una, două, ne și pomenim cu eticheta pe frunte. Rasistule ! Antisemitule ! Fascistule ! și ceea care le bate pe toate: Legionarule!
Poate ar fi timpul să avem și noi, românii, un Centru de Combatere a Antiromanismului. Cine mai îndrăznește să vorbească urât față de noi, gata, la groapa cu lei.
Din una într-alta, nu putem încheia aceste rânduri fără să amintim de una bună, care parcă întărește cele scrise mai sus. Într-un sat din Oltenia, un TIR s-a răsturnat pe marginea unui șanț. Până să ajungă acolo poliția chemată prin mobil de către șoferul speriat, zeci de țigani din localitatea respectivă s-au năpustit asupra camionului ca asupra unei prăzi de război. În cateva minune tot ce se afla în el a fost furat. Acum, vă rog să vă imaginați că treceți prin zonă, în vacanță cu familia, în mașina personală și se întâmplă să rămâneți în pană. Puteți să spuneți că v-ați născut într-o zodie norocoasă dacă rămaneți doar în chiloți. Tare mi-e teamă însă, că n-o să vă mai rămână nici caroseria mașinii, plus nevasta violată, copiii batuți sau chiar răpiți, siliți să cerșească sau să se prostitueze. Rămâne de pomină strigătul înfricoșat al șoferului de autocamion, în fața camerelor de luat vederi: Sper să nu mai ajung niciodată prin județul ăsta !
Pe loc repaus, tovarăși! (Dar cu arma la picior).
