Vă mai aduceți aminte de Maria Nagy? În anii ’70 își făcea debutul pe scena românească o cântăreață sexy , cu o față ca de papușă, cu doi ochi mari, un zâmbet larg fermecător, un breton a la Mireille Mathieu și cu o voce izbitor de asemănătoare cu cea a lui Bonnie Tyler! Maria Nagy și-a sărbătorit, pe data de 16 septembrie, ziua ei de naștere, ocazie cu care am sunat-o personal să-i urez din toată inima un „La multi ani !” Cu acest prilej, am mai stat și la o șuetă, ca între doi buni prieteni, iar în urma discuției mele cu Maria, am mai aflat câteva lucruri noi și interesante despre ea și am zis să le împărtășesc și cu voi- cititorii! Maria mi-a mărturisit că a rămas profund impresionată, până la lacrimi (dupa spusele ei), de mesajele de felicitare care au curs în cantități industriale, pe Facebook, și nu numai, dovada că , încă publicul românesc nu a uitat-o și încă o mai iubește , deși , și ea, ca și mulți alți artiști români din vechea generație, sunt uitați, undeva, într-un colț prăfuit de vreme si cu greu mai sunt scoși de la naftalină și readuși în fața publicului iubitor de muzică bună.
Viorel Vintila: Săru’mâna și LA MULȚI ANI, draga Maria, ce mai faci și pe unde mai ești?
Maria Nagy: Multumesc mult, eu sunt bine, sunt foarte fericită și ma simt cu un an mai în vârstă. Am primit zeci de urări și de mesaje, încă plouă cu mesaje pline de gânduri minunate. Am fost tare emoționată când am văzut câtă lume a fost alături de mine și a sărbătorit împreună cu mine. Le mulțumesc din inimă tutoror celor care nu m-au uitat, pentru cuvintele de dragoste și sentimentele sincere adresate …și sincer îți spun am fost emoționata până la lacrimi.
„Fiecare apariție la TV era o luptă, trebuia să bântui pe coridoarele televiziunii, ca vreun redactor muzical să mă bage în seamă…”
VV: În România ai avut o carieră de mare succes, un statut de vedetă adevărată, între anii 1978-1983… În 1984, ai dispărut de pe scena românească. De ce? Ce s-a întâmplat?
Maria Nagy: Da, așa este…într-adevă, eram foarte cunoscută (și aici vorbesc despre publicul meu , în turnee) cred că am fost o cântăreață de succes, însă eu nu m-am considerat niciodată o mare cântăreață ( modestia o caracterizeză-n.a), dar eu am crezut foarte mult în talentul meu, eram sigură de sentimentele mele puternice care mă legau de muzică și de public, eram conștientă că locul cel mai fericit și sigur din lume pentru mine era scena. Scena reprezintă momentul adevărului, acolo nu te înșeli, nimeni nu te înșeală, nu poți minți si nimeni nu te poate minți. De pe scena transmiți publicului tot ce simți și când te uiți în ochii lor și vezi cum vibrează împreuana cu sufletul tau, este un sentiment sublim, te simți împlinit ca un adevărat artist și poți spune că „ ai trecut rampa”, cum se spune în lumea artiștilor. Eu nu am abandonat carierea mea și publicul din România, dar mă simțeam obosită, sufletul îmi devenise trist.
„…îmi era greu să înțeleg „de ce?”, la timpul respectiv”
Fiecare apariție la TV era o luptă, trebuia să bântui pe coridoarele televiziunii, ca vreun redactor muzical să mă bage în seamă…eu niciodată nu am fost trecută pe lista la emisiuni de mare anvergură, cum ar fi Programul de Revelion…filmam și eu, dar intram, cu mare noroc…îmi era greu să înțeleg „de ce?”, la timpul respectiv. Să fi fost faptul că eram considerată omul lui Adrian Păunescu, cel care m-a lansat? Sau că stilul meu era prea avangard? Sau că eram prea sexy? Sau că eram unguroaică? NU am primit răspunsuri la aceste întrebări, dar în ciuda succesului meu pe care îl aveam în turnee alătturi de mari artiști români, nu am înțeles niciodată și nici nu mai vreau să aflu acum, de ce această reticiență față de mine, în a mă promova pe „sticlă”! În anul 1983, eram colaboratoare la Teatrul C.Tănase din București, când am primit un telefon de la Directorul Teatrului, care m-a întrebat dacă vreau să plec în Cairo cu Arșinel, Cristina Stamate, Trupa de balet condusă de Cornel Patrichi, Persa, pentru o perioadă de 30 de zile. Ajunși acolo, contractul ne-a fost prelungit cu înca 30 de zile, în urma succesului avut. În România începuse perioada cruntă a dictatorului Ceaușescu, barurile se închideau la ora 21, străzile în beznă, program TV de 2 ore, fără turnee, hoteluri fără încălzire și apa caldă…așa că în momentul în care am primit un contract cu Sheraton- Cairo Towers, am zis instantaneu, DA! Am zis că va fi bine pentru ca să-mi vindec sufletul plin de tristete și că, dacă lipsesc o perioadă scurtă, publicul nu mă va uita și pot reveni cu succes, la terminarea contractului….din pacate nu a fost să fie așa…
VV: Mai ții minte cu ce melodie ai debutat in România? În ce an ai apărut prima dată pe scena românească? Care au fost primele tale melodii înregistrate?
Maria Nagy: Am debutat la emisiunea în Limba Maghiară, pe TVR1, în anul 1976 cu Grupul Folk Group 5 din Miercurea Ciuc cu melodia „ Bună dimineața pământ” și melodia „Tinerii”. În anul 1978 am debutat la Cenaclul Flacăra. De asemenea, în emisiunea lui Tudor Vornicu, am înregistrat melodiile „ Vis de noapte”, „ De când tu ai plecat” și „Numai dragoste”, având ca redactor muzical pe Lidia Boieriu (Oprea) și textier pe George Oprea.
„Regret faptul că în România aș mai fi avut multe de spus…”
VV: Ai regrete că ai părăsit România? Cum ai regăsit România cand te-ai reîntors după anii ’90?
Maria Nagy: Da și Nu! Era greu în aceea perioadă să supraviețuiesc fără Televiziune și fără turnee. Dacă aveam condiții favorabile și demne atunci, cu siguranță nu aș fi plecat. Îmi aduc aminte că venisem in România în timpul Ramadamului și m-am întâlnit cu Corina Chiriac care mi-a spus: „Vai Maria, să știi că ai mare noroc că tu ai contracte și poți pleca…uită-te la mine, eu niciodată nu am fost nicăieri”. Pe scurt, financiar nu regret, dar regret faptul că in Romania aș mai fi avut multe de spus, dacă mi s-ar fi dat posibilitatea. Am iubit publicul românesc și mă simțeam iubită! Poate m-am născut prea repede și nu la locul potrivit!
VV: Ai mai încercat să revii în muzica românească la reîntoarcerea ta în țară? De ce crezi că nu ai reușit să te impui din nou?
M.N: Nu prea am încercat cu adevărat să revin în țară după Revoluție, deoarece înca aveam posibilitatea să mă întorc la Cairo. Dar am trecut prin Televiziune și am fost invitată de Liviu Tudor Samuilă și Ileana Pop, în direct, unde am dat un interviu și am cântat. Emisiuea a avut un mare succes …era 1991. Se schimbaseră multe…cei care pe mine mă ajutau să apar la TV, nu mai erau și am înțeles că îmi va fi foarte greu să fiu preferata redactorilor muzicali de atunci și m-am făcut din nou bocceluța și am plecat în Cairo, deși sufletul meu ar fi vrut să rămân în țară.
“Fetița mea are o ureche muzicală senzațională cu care eu nu mă pot lăuda…”
V.V: Unde te afli acum? Știu că ai o fetița, îți moștenește talentul muzical?
M.N: Acum sunt stabilită iîn Ungaria, din 1998, unde traiesc alături de soțul meu Ludwig și fetița mea Julia, în vârstă de 14 ani. Julia a moștenit din talentul meu și are o ureche muzicală senzațională cu care eu nu mă pot lăuda. Este elevă în clasa a VIII-a la un liceu particular de limba engleza și, după- masa, merge la școala de muzică, secția pian. Are o voce cu un un timbru dramatic și sunt tare mândră de ea…se pare că totuși ea ar vrea o carieră în medicină…rămâne de văzut.
„Sper să scot un eventual Best of… dacă se va ivi vreo posibilitate…”
V.V: Cu ce te ocupi acum? Crezi că va fi posibilă să revii precum pasărea Phoenix pe scenă muzicală și în inimile românașilor?
M.N : Sunt dedicata TOTAL fetiței mele și soțului meu… Am niște invitații de la Doru Ionescu, de la TVR, de la Andrei Partoș (Radio) și de la Sorin Teodoriu-Club…cam atât..Alte televiziuni nu cunosc și nici nu am relații ca să bat la ușa lor…Oricum, eu sunt deja în studio și înregistrez câteva piese pentru orice eventualitate(dacă cumva, într-o zi va suna telefonul…). Din păcate nu am niciun disc înregistrat în România, dar sper sa scot eventual un „BEST OF”, dacă se va ivi vreo posibilitate.
V.V: Ce planuri de viitor ai? Un gând pentru cei care te-au iubit, ți-au apreciat muzica și încă te mai iubesc, te-aș ruga…
M.N: Planuri? Sper, într- o eventuală reîntâlnire cu publicul românesc, în special cu cei din generația mea, pentru că nu cred că mai am timpul necesar să cuceresc și tineretul. Pentru cei care mă cunosc le pot spune că înca am puterea și energia sufletească să „trec rampa” și aș vrea să o și demonstrez, dacă mi se va oferi posibilitatea. I WILL BE BACK! Sănătate, multe bucurii în suflet și să ne vedem cu bine cât mai curând!
