În urmă cu peste o decadă, fiind în Germania unde m-am întâlnit cu reprezentanti ai diasporei românesti, am avut prilejul să-l cunosc pe Dr. Martin Frei. Impresiont de pluritatea activitãtii sale profesionale ca medic, poet si eseist, l-am rugat să-mi încredinteze una din poeziile sale pentru a fi publicate în Statele Unite.
De atunci, evolutia activităţii sale a cunoscut o ascensiune dramaticã. La gama largã de preocupări s-a adaugat încă una căreia în ultimii ani Dr. Frei i-a dedicat o mare parte a timpului său: pictura.
În dorinta de a prezenta publicului din SUA, personalitatea actualului pictor, m-am adresat din nou Dr. Frei pentru a-l ruga să-mi răspundã la câteva întrebãri.
A.B.: Dnule Dr. Martin Frei, vă rog să vă prezentaţi personal celor dornici să vă cunoască activitatea creatoare în domeniul artei cu care cuceriţi Europa.
M.F.: M-am născut la Galaţi; dupã terminarea liceului, am urmat Facultatea de medicinã din Bucuresti. Dupã circa 7 ani de stagiu la ţară, am dobîndit un post de cercetător în clinică, în Bucureşti.
Treptat lărgindu-se sfera activităţii medicale în cercetare şi activitate didactică, mi s-a atribuit în cadrul Spitalului Clinic Fundeni responsabilitatea unui mic centru de nephrologie (diagnostic şi tratament al hypertensiunii arteriale şi a bolilor de rinichi), înzestrat cu modeste posibilităţi de hemodializă.
În anul 1975 am părăsit România şi m-am stabilit în Germania occidentalã.
După 2 ani, după absolvirea examenelor de echivalare, mi s-a încredinţat conducerea unei clinici de Nephrologie cu o importantă înzestrare tehnică şi de personal; activitatea de cercetare ştiintificş şi didactică ca şi de transplant renal fiind coordonată de Universitatea din Marburg. Această activitate mi-a confirmat calificarea atît pe plan naţional german, cît şi internaţional.
A.B.: În activitatea Dvs. cînd a fost momentul în care aţi simţit dorinţa de a vă exprima prin rimă, formã şi culoare ?
M.F.: Spre vîrsta de pensionare, impulsuri literare cu care m-am confruntat încă din perioada studenţiei, se făceau mai des resimţite şi pe lîngă mici povestiri în proză, amintirea afirmaţiei lui Ovidiu: et quod dicere versus erat (şi tot ce încercam să spun era vers), s-au adunat mici poezii. Treptat, numărul micilor, poate la început naive poeme, s-a înmulţit şi astfel s-a impus, aproape de la sine, o selectare.
Un prim succes a unei poezii intitulatã Mugurii, a fost publicatã într-o revistã de Limbã românã în SUA si a atras atenţia editurii ARGO din Bonn, condusã de poetul de excepţie, regretatul, Alexandru Lungu. Poemele pe care le trimiteam editurii, treptat s-au înmulţit şi concomitent, critica a recunoscut o densificare a valorii lor lirice.
Separate de un interval de un an au apărut trei plachete de poezie, modest apreciate în ţară şi pozitiv – stimulativ criticate în revistele de Limbă română din Germania şi SUA.
Eseistica tematizată de realitãţile politice a periodei parcurse s-a concretizat prin mai multe conferinţe şi publicaţii ale ARA (Academia Româno Americanã) şi o lucrare publicatã în România : „De La Utopia Socialistã la National Socialism”
Paralel am început să-mi caut modalităţi de exprimare în arta plasticã.
Debutul marcat de folosirea Aquarelelor s-a verificat a-mi fi impropriu şi ca atare am renunţat fără multe ezitări.
Folosirea modalităţilor de alb-negru în conturarea formelor în mişcare au fost
dintr-un început încurajatoare; în acest sens, ultima plachetã de poezie a apărut cu ilustraţia proprie şi s-a bucurat de un succes satisfăcător.
Valoarea formelor colorate, mi-au relevat existenta unui nebănuit potenţial, care a dat setei mele de exprimare grafică noi şi interesante accente.
Un prin număr de peste 50 de tablouri produse într-un interval de un an, s-a bucurat de successul expozitional al tablourilor selectate la Bonn. Concomitent publicarea unui album intitulat „Fascinatia Culorii” s-a bucurat deopotrivă de un neaşteptat succes.
A.B.: Urmărindu-vă creaţia în domeniul picturii din ultimima decadă pot spune fără nici o ezitare că am fost fascinat de formele şi policromia culorilor pe care le folosiţi. Care sunt elemente de inspiraţie a tematicii abordate în varietatea de picturi pe care le relizaţi ? Aveţi vre-o tematicã preferatã ? Dacã aţi fi solicitat să vă definiţi singur stilul creatiei Dvs. care ar fi acesta?
M.F.: Obiectivul stilistic şi de inspiraţie, se plasează între nonfigurativ şi abstract. Această atitudine conceptuală, din fericire, nu era şi nici nu este îngrăditã de ziduri betonate. Grafica mea, fără a neglija valoarea estetică din planul comunicării, foloseşte subtil o critică a unor elemente sociale aberante. Grafica mea prezintă structuri ce amintesc de corpul omenesc, cărora le lipseşte capul. În locul capului am introdus niste pălării care prin atractivitatea formelor lor colorate, dau imaginei valoarea unei fine ironii. În prezentarea imaginilor figurative determinate de nevoia unei armonii coloristice, folosesc imaginea unor păsări cu un penaj atractiv colorat.
Tot pe plan figurativ, pentru a promova plastic elementul satiric sau ironic folosesc prezentarea unor forme de viaţă ce pot aminti mici brotaci care fără membre sugereazã mişcarea; aceasta este mai mult mimicã şi mai rar pantomimicã. Diferenţa dintre păsări ca expresie a trăirii într-o libertate absolută şi aceste ultime structuri plastice, este dată consecvent de admiraţia mea pentru creaturile zburătoare ale azurului ceresc.
A.B.: Istoria artelor cunoaşte zeci de şcoli şi curente cărora li s-au ataşat prin genul creaţiei lor majoritatea pictorilor. Desigur mulţi dintre ei au fãcut excepţie şi prin genul picturii au devenit deschizători de noi drumuri, de noi curente şi au rămas deosebiţi faţă de ceilalţi. Care ar fi segmentul artiştilor plastici cărora consideraţi că v-aţi alinia şi care aţi considera că v-ar putea reprezenta în general stilul Dvs. propriu?
M.F.: La această întrebare vă răspund prin analiza critică făcută de pictorul si sculptorul Radu Anton Maier, care este şi se reafirmă ca o instanţă de prestigiu internaţional al artei plastice, şi care spunea:
„Dificultatea de a-l introduce pe Martin Frei într-un curent sau o mişcare artistică atrage după sine o întreagă reţea de concluzii. Frei nu este „încărcat” cu balastul unei „şcoli”, nu poartă sigiliul unui „maestru” şi în consecinţă este greu de comparat. Culoare, este pentru Martin Frei nu numai un instrument, cu care artistul îşi creeazã lumea pe care ne-o propune, ci o dimensiune, în care aceste „lumi” sunt situate; deoarece coordonata-soclu a acestor „lumi” ale lui Frei este fără îndoialã Culoarea. Forma, ca atare,- care ar trebui (după canoanele clasice) săfie vehiculanta încărcăturii de culoare – este, la Frei, de fapt subordonata universului cromatic pe care ni-l propune artistul.
A.B.: Domnule Frei, vă rog să-mi spuneti şi prin mine celor interesaţi în activitatea Dvs. ce aveti pe agenda dvs. de lucru pînă la sfârşitul acestui an ?
M.F. : Pregătesc o expoziţie la Muenchen cu noile mele tablouri ce se va deschide în luna noiembrie 2011. Încă nu am o dată exactă, întrucît agentul meu se preocupã de negocierea sãlii şi a datei deschiderii vernisajului.
A.B.: Mulţumindu-vã pentru timpul pe care mi l-aţi acordat, vă urez mult succes pe mai departe în această activitate deosebit de frumoasă pe care o desfăşuraţi şi sunt convins că mulţi dintre cititorii acestui interviu vor fi interesaţi de a vedea lucrările Dvs. Vă rog să-mi indicati website-ul unde oricine ar putea vedea creaţiile Dvs.
M.F. : Şi eu vă mulţumesc pentru atenţia pe care mi-o acordaţi şi urez tuturor celor interesaţi o vizionare plăcutã.
Websit-ul meu: http://www.martin-frei.de
