A fost o vreme, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o vreme așadar, când toamna, în România, se numărau bobocii. În România de astăzi, toamna se numără partidele proaspăt apărute pe eșichierul politic. Sau mai bine zis, moșite de diferiți indivizi. Anul acesta nu ne putem plânge că am duce lipsă de așa ceva și să ne scuipăm în sân de norocul ce ne-a potcovit. Am avut, măi tovarăși și prietini, o recoltă bogată de homo politicus la hectar. În primul rând, fiica a’ mare a matrozului chefliu din fruncea statului, s-a gândit că n-ar fi rău să-și deschiză și dumnia sa un stabiliment. Că doar n-o să rămâie mai prejos decât mezina familiei, pițipoanca aia care-și plimbă succesurile pe la Parlamentul Europei. Așa că, zis și făcut. Madame Băsescu Ioana, după bolentin, și-a tras o frumoasă de Mișcare Populară. Partid independent, zice ‘mneaei, independent, independent, dar sa stim și noi, zic alții. Că prea e cusut cu ață albă și seamănă a dracu’ de mult cu ce făcu a’ mică, fo câțiva ani în urmă, când a candidat independent(ă) pe loc de parlamentar(ă) european(ă), dar în spatele ei se ițeau pe delături mușchii lu’ tătâne-su și dede-supturile rozalii ale coanei Leana ot Pleșcoi.
Pe locul doi la ‘ăl mai tare,/ ‘ăl mai tare/ partid din parcare, noul PP, adicătelea, mai pe înțelesul tuturor, Partidul Poporului, în frunte cu mogulul media Dan Diaconescu. Patronul de la OTV, postul ăla de unde, în fiecare seară, scursoarea și murdăria de pe stradă este etalată pe ecranele televizoarelor, post ce ar trebui interzis și adus la judecată pentru vina de a fi contribuit la scăderea IQ-ului românilor cu câteva procente, patronul postului respectiv zic, s-a scărpinat cu limba la pauza dintre dinți și ce credeți că i-a ieșit pe nas ? Panglici colorate, floricele și chiar un iepure alb, adică ce-ar fi și cum ar fi să-i fraierească el pe români, nu numai cu tembelizoru’ dar și de la picioarele tronului prezidențial sau măcar de pe un loc călduț de parlamentar. Acum, să dăm știrbului ce-i al cezarului …sau invers. Trebuie să ai mare tupeu, măi vere, să-ti botezi partidul al poporului, când singura ta legătura cu poporul este scuipatul de semințe în capul lui ( al boborului ) din mașinile tale gherțoane sau din elicopterul ce te zburătăcește să-ți vizitezi rudele, de prin sate ce n-au văzut încă drumuri asfaltate.
De câte ori trebuie să-mi schimb părerea despre un om inteligent îmi pare nespus de rău, pentru că, vorba nu mai știu cui, dacă mintea ar crește pe toate gardurile ar paște-o și boulenii. Aveam o deosebită admirație pentru domnul Mihai Neamțu care, deși școlit prin străinătățuri, n-avea frică în a-și mărturisi credința ortodoxă, într-o vreme când mulți intelectuali de seamă încă își fac cruce cu limba în gura închisă, ascunși prin dulapul din dormitor. Din păcate, Mihai Neamtu a părăsit turnul de fildeș, pentru a coborî în arena cu lei ( pardon, șacali ) a politicii românești. Domnia sa este al treilea concurent care, în toamna asta, și-a pornit căruța politică, denumită pompos Noua Republică. Dacă ținem seama de faptul că domnul Neamțu a trecut pe la grupul ăla francmasonic Noua Europă, condus pe față de Andrei Pleșu dar avându-l în spate pe marele păpușar George Soros, bancherul din umbră al tuturor revoluțiilor din ultimele decenii, Noua Republică a lu’ Neamțu pare vopsită în aceeași culoare ca și vechea republică a lui Băsescu; un portocaliu de-ți ia ochii. Vorba aia: afară-i vopsit gardu’/ înăuntru-i leopardu’.
Și am ajuns astfel la ultimul partid ( last but not least ) moșit în toamna asta, Partidul Popular Maghiar din Transilvania. Ăsta da nume de partid, lung cât un titlu nobiliar din Regatul Milenar a’ lu ‘ Szent Istvan, născut Vajk, mai pe româneste, regele Ștefan cel Sfânt al Ungariei. În rolul principal, de moașă, Laszlo Tokes. În rolul super principal, dar fără să apară pe generic, același mister Soros, cel care-l sponsorizează pe ” sărmanul popă ” încă dinainte de…’89.
Onorați tovarăși, v-ați prins cum stă treaba cu inflația asta de partide, apărute ca ciupercile după ploaie ? Don Ochilă de la Cotroceni vrea să-și păstreze cu orice preț scaunul prezidențial și cel mai simplu, pentru deruta adversarului, ( adică a poporului român ) este mișcarea haotică a păpușilor din comedia politică. Divide et Impera, spuneau jumătate din strămoșii noștri, latinii, și bine o mai ziceau. Toți cei amintiți mai sus, chestia e la mintea cocosului, sunt înhămați la căruța ( dricu’ mai bine zis ) lu’ don Trăienică pentru alegerile de anul viitor. Dacă primele trei partide vor dispărea la nici o lună după noua victorie băsesciană, din păcate partidul preotului revoluționar, politician și parlamentar european va face mult rău poporului român. Și asta pentru că, spre deosebire de celelalte partide care luptă pentru a obține câte un ciolan de ros, PPMT luptă pentru a smulge o halcă din trupul țării, din România Mare. Toți cei care au permis apariția acestui partid anti-românesc trebuie să fie judecați fără întârziere și fără milă pentru trădare de patrie. Și o sugestie pentru poliția și procuratura română care doarme în pantaloni, la datorie: la primul miting al partidului, participanții pot fi arestați pentru folosirea unui limbaj obscen, în momentul când vor striga cu totii, în cor PPMT ( pe pe me te ), care nu este altceva decât abrevierea unei neaoșă înjurătură românească.
Încă odată România a ajuns pe prima pagină a ziarelor din lumea întreagă. Baschetbalistul american Chauncey Hardy, venit să joace pentru echipa din Galați, a fost omorât în urma unei altercații petrecute într-un bar din orașul respectiv. Numai că, știrea apăruta în ziarele lumii, cuprindea o uriașă dezinformare. Nu românii l-au omorât pe Hardy ci țiganii, membrii unei grupări interlope. Pentru străini, romanians ( românii ) sau romas ( romii – țiganii ) par a fi unul și același lucru. Iată unde ne-a adus acceptarea tacită a termenului political correct de rom: la confuzia român = țigan. E timpul să ne apărăm cel puțin numele, dacă integritatea teritorială nu mai suntem în stare să o prezervăm, cu toți trădătorii aflați la conducerea țării. Bulgarii, sătui de agresivitatea țiganilor, au ieșit în stradă, cerând guvernului de la Sofia să adopte măsuri împotriva lor. Pe când vor mărșălui românii pe străzile orașelor, unde astăzi se aud din toți decibelii mașinilor bengoase doar maneliști soioși, pe când așadar, vor ieși românii să-și ceară inapoi propria țară ? Atâta timp cât mafioții de la conducere își caută aliați printre minoritari împotriva poporului român, slabe șanse să se schimbe ceva. Doar dacă…
Fără îndoială, Steve Jobs, gurul computerelor, plecat de curând în lumea umbrelor, va rămâne în amintirea milioanelor de fani drept un geniu. Și într-adevar, a fost un geniu. Dar de aici și până la a fi prezentat publicului drept un iconic figure ( adică o icoană, nici mai mult, nici mai putin ), e totuși o cale lungă. Pentru o societate complet dezumanizată, care luptă să scoată icoanele din școli, din viața publică și chiar din viața privată, termenul de iconic pare mai mult decat hilar. Dar nu despre asta vroiam să scriu ci despre inflația de știri referitoare la Steve Jobs, în raport cu altele, după părerea mea la fel de importante. În săptămâna în care acestamurea în California, în altă parte a lumii, la Stockholm, se anunțau câștigătorii premiilor Nobel. Nici o știre, așa, rătăcită, nu și-a găsit loc pe ecranele televizoarelor. Câți știu, de exemplu, cine este câștigătorul de anul acesta la secțiunea literatură ? Veți spune că nu se va mai auzi nimic în viitor despre Tomas Transtromer, în timp ce numele lui Steve Jobs va fi pe buzele tuturor. Poate că da, poate că nu. Scara de valori se schimbă, nu numai de-a lungul secolelor, dar și de la o generație la alta. Poate urmașii noștri vor renunța să mai fie oameni- roboți, racordați 24 de ore pe zi la computere, iphone-uri, facebook, twitter, microwawe, Starbucks sau televizor și vor redescoperi umanitatea adevărată. Până atunci,
Pe loc repaus, tovarăși !
