Când am ajuns în Canada şi sub ochii mei s-au desfăşurat prima dată tradiţiile de Halloween, mi s-au părut nişte ciudăţenii din care n-am înţeles mare lucru, deşi mi-au plăcut. Abia după ce m-am informat mai bine mi s-au aşezat în minte înţelesuri mai clare. Halloween-ul, această sărbătoare din 31 octombrie atât de populară continentul nord-american, dar şi cu răspândire în alte părţi ale lumii, este o sărbătoare atipică şi controversată. Deşi e barbară prin manifestări, totuşi e celebrată de creştini, deşi se manifestă cu mare vigoare pe pământ american, e celtică, deci cu rădăcini europene, iar în esenţa ei, deşi este un horror, e primită cu bucurie.
Pentru că este o sărbătoare în care imaginaţia fierbe şi dă în clocot şi fantezia n-are limite, în zilele noastre este preluată de tot mai multe popoare. De câţiva ani a pătruns şi în România unde tot mai des se organizează diverse spectacole şi petreceri pe tema Halloween-ului, aşa cum obiceiurile de Valentine’s Day au pătruns şi la noi sub forma lor mai modernă şi comercializată, deşi avem tradiţia Dragobetelui. Chiar dacă „Noaptea Sfântului Andrei” (30 noiembrie) este echivalentul românesc al Halloween-ului, totuşi am preluat câte ceva din tradiţiile acestuia şi am făcut cunoştinţă şi cu o seamă de superstiţii şi povestiri legate de această zi. In multe ţări, în seara zilei de Halloween şi cateodată şi în seara premergătoare acesteia se organizează diverse parade şi carnavaluri prin care este serbat Halloween-ul.
Inceputurile lui se pierd, pur şi simplu, în timp. Nimeni nu mai ştie când şi în ce împrejurări au apărut misterioasele credinţe în spiritele lumii de dincolo care odată pe an, cereau o noapte numai a lor. Celţii credeau că în această noapte, toate porţile care separă morţii de cei vii erau deschise şi spiritele celor morţi se întorceau pe pământ. Pentru că nu toate spiritele erau prietenoase, se organizau petreceri zgomotoase şi se îmbrăcau în costume cât mai înspăimântatoare pentru îndepărtarea acestor spirite nefaste. După ce sărbătoarea se sfârşea, jarul de la focurile sacre era folosit pentru a aprinde focul în casele care astfel erau protejate de rău pe parcursul iernii.
Numele de Halloween vine de la expresia „all hallows’ eve”, din limba engleza, ceea ce reprezintă numele unei sărbători creştine numita a tuturor sfinţilor „ajunul zilei tuturor sfinţilor”. Denumirea a fost prescurtată în „Hallowe’en” şi apoi in Halloween.
Obiceiul cel mai răspândit şi mai îndrăgit al acestei sărbători, dar pe care românii nu l-au preluat, este colindul copiilor din această noapte îmbrăcaţi în cele mai ciudate sau înfricoşătoare costume, în vrăjitori, mumii, schelete, stafii sau alte personaje sinistre. Ei colindă pe la case, din uşă în uşă, punând întrebarea „Trick or treat?”, ceea ce s-ar traduce „Păcăleală sau trataţie?”. Această frază se interpreteaza ca o ameninţare că de nu vor primi dulciuri, atunci i se va face o farsă persoanei căreia i s-a colindat. În ziua aceasta, elevii vin la şcoală îmbrăcaţi cu costumele de Halloween. M-a amuzat o scenă văzută la şcoala fiicei mele. S-a nimerit să fiu acolo la începutul orelor. Elevii întârziaţi, aşa cum este regulamentul şcolar, trebuie să primească un bilet de la secretara şcolii ca să poată intra la ore. In acea zi erau mai mulţi elevi întârziaţi care aşteptau la rând să primească biletul. Mi-a părut rău că nu am avut un aparat de fotografiat să prind imaginea cu un iepuraş sfios, un motan negru, un cocoş cu fulgii zdrenţuiţi, o prinţesă, un măgar etc. Ţi-era mai mare dragul să-i priveşti cum stăteau în şir indian lângă perete, cu figuri spăşite pentru întârziere.
Halloween-ul nu e doar o sărbătoare a copiilor. In ultima vreme, din ce în ce mai apreciată de adulţi, Halloween-ul îi stârneşte şi pe acestia la petrecere aşa cum se întâmplă cu bucurie şi în familia noastră. Adulţii îşi confectionează sau cumpără costumaţii cît mai fanteziste, la care adaugă şi o mască fioroasă. Cuprinşi de spiritul ludic organizează distracţii, fie la discotecă, fie la o petrecere cu premieri pentru costume, ori acasă cu diverse surprize şi cu câte un bun film horror. Işi decorează interioarele şi mai ales exterioarele caselor cu elemente ale toamnei, dovleci, coceni de porumb, sperietori de ciori. Unii fac un adevarat cimitir cu cruci în faţa casei. Când a murit prinţesa Diana, am văzut şi numele ei pe o cruce. Anul acesta poate va apare numele lui Gaddafi.
Paradele şi carnavalurile de Halloween, un alt obicei pe care românii nu l-au luat, stârnesc şi ele admiraţia şi voia bună. Ele imită personaje cât mai suprarealiste şi înfricoşătoare, fantome, mumii, vampiri, vrăjitoare, demoni, iar culorile predominante ale sărbătorii de Halloween sunt portocaliul şi negrul, culori asociate dovleacului şi morţii. Defilând pe străzi, ei împart dulciuri copiilor veniţi să-i privească.
Peste tot îţi încântă privirea şi dovlecii goliţi de conţinut, ciopliţi în forme înspăimântătoare şi cu o lumânare aprinsă în interior, agăţaţi pe porţi, pe garduri, în pomi sau purtaţi în mână pe străzi tot cu scopul de a pune pe fugă spiritele malefice. Acest bostan sculptat, numit „Felinarul lui Jack” îşi are povestea lui. Se spune că irlandezul Jack îl păcălise pe Satana să se urce în vârful unui măr, după care acesta sculptase în coaja copacului simbolul crucii, astfel împiedicându-l pe diavol să mai poată cobori din pom. Conform tradiţiei, dupa ce Jack a murit, acesta nu a fost primit în rai datorită metodelor sale diavoleşti, dar nu i s-a permis nici intrarea în iad deoarece l-a păcălit pe diavol. Astfel Jack a rămas să cutreiere fără încetare pământul, până când se spune că Satana înduioşat, i-a dăruit lui Jack o bucată de jar pentru a-şi lumina drumul în timpul nopţii. Jack a amplasat jarul primit în interiorul unui dovleac pe căruia tocmai îl mâncase continutul… şi astfel s-a ajuns la dovleacul de Halloween din zilele noastre.
Noi ca români strămutaţi pe meleaguri americane ne-am apropiat cu interes şi cu plăcere de aceste tradiţii ale ţării de adopţie şi ne-am prins şi noi în vârtejul Halloween-ului. El ne ajută la lărgirea orizontului şi a înţelegerii existenţei umane. Tainele nepătrunse şi întunericul necunoscutului de dincolo de graniţa vieţii au darul să ne aducă şi nouă în această seară lumina şi căldura unor trăiri deosdebite. E o distracţie plăcută şi, sătui de atâta muncă în restul zilelor, o asemenea distracţie este primită cu bucurie. Această noapte ne aminteşte nouă, românilor, de colindul copiilor din ajunul Crăciunului. Ca şi copiii români, copiii americani şi canadieni, vin cu traista de gât la fiecare uşă cu ochii plini de bucuria acestei sărbători rostind “trick or treat”. Forfota lor pe la uşi este aducătoare de zâmbete pe feţele maturilor care le întind cu drag dulciuri, fructe sau alte bunătăţi. Iţi vin la uşă îngeri dragălaşi, prinţese zâmbitoare, fluturaşi delicaţi, alături de urşi, lilieci, căci fantezia este inepuizabilă. Nu cred că am văzut doi copii costumaţi la fel. Unii se mai împiedică în covorul gros al frunzelor de toamna, se rostogolesc şi pleacă zorit să primească bunăţile pe care le vor ronţăi cu socoteală în zilele următoare. Alţii vin sfioşi la uşa, abia cutează să scoată un sunet, alţii sunt mai năzbatioşi, nici nu ştii pe care să îi admiri mai intâi. Dupa vreo două-trei ore de colindat se retrag cei mai mici, iar cei mai mari şi adolescenţii iau în primire colindul caselor. Nu de puţine ori îţi trag câte o sperietură, deşi ştii că te poţi aştepta la aşa ceva, dar de care apoi te bucuri. Nepoata mea, Mara-Elena, acum studentă în Ottawa, în fiecare an merge împreună cu colegii şi-l „ameninţă” pe Prim-Ministrul Canadei cu “Trick or Treat”.
Aşa dar, de Halloween punem şi noi fantezia în mişcare şi ne împodobim casa, îmbrăcăm pelerina de magician şi călătorim imaginar pe mătură de vrăjitoare zburând în lumea spiritelor, chiar dacă nu este sărbătoarea noastră din copilărie, dar îi dăm atenţia cuvenită fiindcă ne aduce o desfătare deosebită.
