În condiţiile unei inflaţii editoriale de ziare, reviste sau text tipărit, după pustiul şi seceta dinainte de Revoluţia din decembrie 1989, când apoi mass-media a luat-o razna, s-a produs un fenomen ciudat de priorităţi publicistice. Prin anii ’90 ai secolului trecut, după eliberarea din chingile unei ideologii închistate, presa românească s-a scuturat de restricţiile şi cenzura impusă ziarelor sau revistelor centrale ori judeţene, organe de propagandă ale forurilor totalitare, care controlau orice ştire şi-şi axau editorialele pe omagiile şi cuvântările cuplului prezidenţial şi pe „indicaţiili” organelor de partid şi de stat.
În zilele noastre, după 20 de ani de libertăţi de tot felul, eşuate într-o democraţie cu totul originală şi prost înţeleasă, după ani de dor de presă liberă, ne-am bucurat de „respiro”-ul şi libertatea cuvântului dar, cu timpul, lăsaţi prea… liberi, mulţi dintre neaveniţii din presa românească au ajuns să compromită ideea de jurnalism şi avem acum presa de scandal din ziarele centrale, din televiziunile „comerciale” cu reportajele şi emisiunile de un prost gust provocator, agresive şi vulgare, groteşti până la imoralitate dirijată pervers.
O situaţie mai altfel, ceva mai specială, au avut-o revistele de cultură – literară, muzicală, teatrală sau plastică – chiar înainte de Revoluţie, deşi şi acolo s-au resimţit ecouri negative ale Proletcultismului, mai ales după 1947. Dar, ce calitate aveau totuşi revistele „Contemporanul”, „România Literară”, „Luceafărul”, din zona centrală, sau revistele de cultură din provincie, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Ramuri”, care, spre surpinderea tuturor, şi-au diminuat valoarea şi aderenţa, calitatea şi audienţa la publicul larg cititor… tocmai după Revoluţie?!! Desigur, toate aceste reviste de notorietate nu şi-au încetat apariţia, dar n-au mai avut acelaşi impact pozitiv şi elitist-cultural, deoarece au fost concurate de invazia de reviste care, prin număr mare şi lipsă acută de exigenţă şi valoare, au compromis ideea de revistă de cultură.
Cu tot răul, s-a ales şi ceva bun şi folositor, de prestigiu pentru areale culturale şi geografice; s-a ajuns, după 20 de ani de libertate a presei şi de intenţii benefice în zona culturii literare, muzicale, plastice, coregrafice, de folclor, la un plafon de echilibru şi de echitabilă reprezentare. Centrele culturale tradiţionale, Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova, Sibiu, şi-au păstrat publicaţiile de prestigiu, dar s-a petrecut un reviriment şi în… provinciile „uitate de Dumnezeu”, când, prin osârdia unor oameni de cultură inimoşi, talentaţi şi bine intenţionaţi, s-a mişcat ceva şi în… „locurile unde nu se întâmpla nimic”! Cu sprijinul unor sponsori generoşi sau a contribuţiei financiare din partea unor instituţii politico-administrative, Primării, Consilii judeţene, Uniuni şi Asociaţii Culturale centrale sau locale, au fost editate noi reviste de Cultură, într-un avânt fără precedent şi cu urmări dintre cele mai pozitive, benefice pentru viaţa artistică a zonei respective.
Dacă ar fi să mă refer doar la câteva judeţe şi localităţi apropiate de mine şi de preocupările mele în domeniu, aş aminti că, la Brăila, apar revistele „Obiectiv – Cultural” şi „Zeit”, pe Internet; la Galaţi, apar pe puţin trei reviste de Cultură – „Dunărea de Jos”, „Antares” şi „”Porto-Franco” -; la Focşani, două sau trei, din care se detaşează prestigioasa revistă „”Oglinda Literară”, alături de alte şi alte reviste la Ploieşti, Bacău, Târgovişte, Alexandria, Tr. Măgurele, Câmpina, Reşiţa etc., etc.
Revista de cultură, civilizaţie şi atitudine “Oglinda Literară”, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şi a Editurilor din România (APLER) şi din Associazione della Stampa Estera din Italia, membru fondator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE), este editată de Asociaţia Culturală “Duiliu Zamfirescu” din Focşani, cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea.
„Oglinda Literară” este „copilul de suflet” al scriitorului şi omului de cultură Gheorghe Andrei Neagu, iniţiatorul, fondatorul şi coordonatorul revistei, care girează în calitate de redactor-şef apariţia lunară a acestui veritabil brand cultural pentru această parte de ţară, secondat de o redacţie competentă şi îndrăzneaţă şi de către doi colaboratori de marcă, Gabriel Funica, redactor-şef adjunct, şi poetesa Ştefania Oproescu, secretar literar.
Revista „Oglinda Literară” împlineşte anul acesta zece ani de apariţii lunare în condiţii grafice de excepţie, cu o notă personală inconfundabilă, începând de la coperta inspirată şi elegantă şi continuând cu sistemul original de numerotare a paginilor (…de la pag. 1, în numărul de debut al revistei, şi până la pag. 7448, în numărul 119, anul X, noiembrie 2011, la ceas aniversar…), cu sumarul, rubricile permanente şi calitatea articolelor publicate, ori profesionalismul autorilor de eseuri, critică literară, poezie şi proză, literatură de întâmpinare…
„Oglinda Literară” se constituie într-o veritabilă şi credibilă oglindă a vieţii culturale româneşti, în componenta sa cea mai perenă, literatura, cu nimic mai prejos decât revistele de tradiţie, „România Literară”, „Convorbiri Literare” etc., poate şi pentru că în paginile acestei prestigioase reviste semnează articole pertinente şi îndrăzneţe profesioniştii artei cuvântului Laurian Stănchescu, George Anca, Gheorghe Istrate, Liviu Comşia, Florentin Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Liviu Pendefunda, Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Angela Baciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Armanda Filipine, Laurenţiu Măgureanu, Matei Romeo Pitulan, George Roca, Magdalena Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei, sau colaboratorii din toată ţara, precum Aureliu Goci, Bogdan Ulmu, Dan Brudaşcu, Eugen Evu, Emilian Marcu, Ionel Necula, Mircea Coloşenco, Nicolae Manolescu, Victor Sterom, Yu Lan Hua şi, cu voia dvs., vorba domnului Ion Iliescu, ultimul pe listă… subsemnatul!
