Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent şi multă imaginaţie şi pentru că le place istoria şi sunt hipersensibili la tragediile umane în general şi la acelea din al doilea război mondial în special. Aceşti elevi talentaţi şi umani, mai umani poate decât şi-ar imagina cei pe care nu îi mai mişcă imaginile cutremurătoare ale inimaginabilului Holocaust, au realizat aceste desene şi creaţia în versuri pe care vi le prezentăm dumneavoastră, acelora care cunoaşteţi la fel de bine ca noi ce înseamnă să nu uiţi istoria recentă, cu toate faptele ei abominabile, căci dacă le uităm, s-ar putea să le repetăm.
În istoria Europei, actele din perioada „soluţiei finale” se înscriu ca pagini negre ce ar trebui iertate, dar nu uitate; în istoria României, pogromul de la Iaşi şi deportările ordonate de mareşalul Antonescu se înscriu pe aceeaşi linie, a unor acte de cruzime, de încălcare a drepturilor omului, de crime împotriva umanităţii, de genocid.
Poate părea nepotrivit să ceri unor copii de azi, care trăiesc în condiţii minunate, au tot ce le trebuie pentru a se dezvolta deplin, să înfăţişeze în desenele lor o lume trecută şi oribilă? Probabil că da, însă atunci când ideea vine de la ei, nu e impusă din afară, înseamnă că pe aceşti copii îi determină să se revolte şi să strige în modul lor propriu, artistic, acele grozăvii ale unui timp când istoria delira…
Literatura nu este străină de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supravieţuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizează sufletele tinerilor, nu le înăspresc şi nu le pietrifică. De aceea, neuitând, dar iertând, elevii comemorează în fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovaţi evrei, circa şase milioane, în lagărele naziste proiectate cu rigurozitate şi cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnescă-se în pace toţi aceşti nevinovaţi gazaţi şi arşi în cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Cheşmno, Maly Trostinet, Sobibór!!
