Stau cu gura căscată, se scarpină după ureche şi nu mai ştiu ce să simtă: revoltă, milă, scârbă, invidie?! Bieţii săraci! Unii au muncit o viaţă, zi lumină, noapte, sau în câte trei schimburi, ore suplimentare, navetă lungă pe drumuri pline de praf, în maşini hârbuite, cu zgomot şi emanări ucigătoare de gaz. Plecau cu mâncarea în sufertaşe, strângând fularele în jurul gâtului, tremurând pe sub hainele prea subţiri pentru gerul muşcându-le faţa. Săpau şanţuri, urmăreau aparate de măsură şi control, mânuiau strungul, arau pământul, se adânceau în fundul minelor să scoată aurul la lumină, scurmau pământul, dădeau cu sapa pe arşiţă, cu sudoarea scurgându-li-se până la brâu….Cu toate acestea nu şi-au putut ridica vile făloase, nici nu s-au lăfăit în maşini luxoase, n-au avut timp şi bani să stea cu burta la soare pe plaje exotice. Au urmat turma celor supuşi, s-au revoltat când au fost incitaţi, s-au potolit când au fost minţiţi cu promisiuni şi sloganuri cântate cu trâmbiţe. Acum au o cutie de chibrituri drept casă – dacă o mai au şi nu au vândut-o pentru o bucată de pâine, sau cumpărarea unui loc de muncă pentru copii. S-au ales cu boli incurabile, unii chiar au clacat, s-au rupt de realitate, mănâncă doar în zilele cu soţ, ultimul dumicat îl dă unui câine vagabond – că e şi ăla un suflet nevinovat şi ascultă ştirile de la TV – mereu aceleaşi, numai nenorociri, inundaţii, violuri, accidente rutiere, jafuri, crime, atentate, criză.
Bieţii săraci! Nu mai au idealuri, nici speranţe, dar mai au curiozitatea să afle ce se mai întâmplă în lume şi mai ales în ţară. Prin ştirea-bombă din jurnalul TV, muritorii de foame află cu stupoare, că ţara este plină de bogaţi! Şi se întreabă în simpla lor filozofie, cum n-au crăpat fudulii de-atâta îmbuibare, unde doarme unul care are atâtea paturi în atâtea case, cum se descurcă, cum nu uită unde îşi ţine atâtea chei de uşi?! Cum de au banii şi timpul necesar pentru atâtea locuri de vacanţe vizitate? Cu câte capete au gândit, câte şcoli au putut să urmeze, cu câte braţe au muncit, ca să câştige într-un timp atât de scurt, atât de mult?Cum i-au făcut şi cum de au avut chiar şi pentru dosit, sau de trimis departe în alte ţări-seifuri, neştiute de prieteni şi rude furioase că nu le mai aruncă peste gard şi lor -din când în câd – câte un card substanţial, câte o maşină second-hand, câte o haină de blană demodată, vre-un cartuş cu ţigarete, un whisky, un „Smirnov”, măcar o verighetă, un colier micuţ, sau câteva miare de EURO – bănuţi!
Şi cu privirea nedumerită ca şi mintea, ce şi-o mai caută prin scărpinat după ureche, sau în paharul ce mai poartă urma unui vin decolorat şi acru, îndobitocitul sărac aproape se îneacă în propria-i uimire. Apucă să se-ntrebe cu simplă filizofie: „De unde adună unii atâta bănet şi-atâtea şpăgi?! N-or să se înbolnăvească de prea înavuţire? Mâncând atâta caviar, somon, mistreţi şi căprioare, nu li s-o pune în gât dacă au înghiţit un dumicat prea mare?! Oare, cum este posibil, ca pentru un singur om să fie atâta risipă de avere? N-or fi extratereştri? N-or fi clonaţi din cine ştie care naţii de nesătui şi dezumanizaţi?”
Ce ar mai putea să creadă bieţii muritori de rând, care au teamă şi să trăiască şi să moară, căci pentru restul familiei ar fi la fel de grea povară!Unii sunt încă prea tineri şi prea descumpăniţi, au învăţat cu anii în facultăţi de stat. Au diplome de merit, obţinute mâncând cartea pe pâine în loc de alte bucate naturale, cu ochi înfometaţi furând de prin vitrine doar gustul de ciocolată, sau mirosul de la pâinea caldă şi au acuma drept răsplată doar: şomajul, grija ratei neplătite în bancă pentru casă, gaura din talpa veche a unor adidaşi scâlciaţi şi disperarea că nu mai sunt bani pentru copil, nici cât să-i dea o cană plină cu lapte şi un covrig pe zi…
Chiar nu aveţi măsura ruşinii, bogătaşi? Cu cârdăşia legiuitorilor înscăunaţi prin fraudare aţi ciugulit prea mult din urna pentru zei? Puşi paznici pentru hoţi aţi stat cu mâna prea întinsă şi aţi plesnit cu toată forţa nesimţirii, legea ţării peste bot, ca pe un câine vagabond! Unde eşti tu, ŢEPEŞ Doamne, să-i aduni pe toţi: de la mogulii înălţaţi pe tron, aşteptându-şi plocoanele din biruri, harnic strânse de vameşii-ciocoii noi şi să faci un schimb de posturi cu săracii-goi!?! Să-şi prăjească şi ei neuronii, socotind cum se poate trăi doar dintr-un salariu lunar (media pe economie) al unui medic stagiar, inginer, tehnician, programator, învăţător, şofer, dulgher sau arhitect, funcţionar ori muncitor, având în cârcă măcar doi copii, părinţi bolnavi, rude mai sărace decât ei, un maldăr de facturi de achitat şi tot din acelaşi salariu elasticizat să le rămână bani pentru vacanţe în staţiuni selecte, hoteluri de 5 stele, shoping în străinătate, croaziere de lux! Apoi,din tot ce-au adunat prin şpaga fiecărei ture vămuite, să facă în fiecare casă de sărmani, donaţii! Măcar aşa, Mana Cerească ar ajunge şi la săraci.
Curată utopie, veţi spune! Am fi o ţară cu oameni hrăniţi zilnic sănătos, raţional! Şi dacă şpaga n-ar mai exista şi taxa ar fi legal plătită la vamă, poate am avea bani la investiţii, nu ne-am mai împrumuta din fonduri mondiale, ar fi locuri de muncă, mult mai puţini şomeri, am fi o populaţie normală, fără mutanţi, clonaţi, spăgari! Probabil, în noul context, oropsiţii de astăzi -proştii cinstiţi – ar privi cu milă efortul bogătaşilor de a-şi spăla din păcat prin omenie şi ar exclama – culmea ironiei: „Săracii, bogaţii vameşi!
Dar, din nenorocire, şpăgari îmbuibaţi nu se găsesc doar în tagma lor…ei sunt doar un exemplu mult prea usturător! Iar oamenii cinstiţi, cu mintea clară au idealurile sfârtecate şi se zbat cu valul, ca să nu-şi zdrobească sârguinţa în grohotişul dintre maluri…
Vin sărbătorile – SFINTA NAŞTERE a celui jertfit pentru umanitate! Nu vă înbuibaţi, şi nu uitaţi de cei flămânzi şi goi! Suntem în ţara asta bogată şi frumoasă, mai mult de jumătate, oropsiţi prin legi şi nedreptate! Făceţi-vă mare CRUCE pentru iertare şi mai lăsaţi printre degetele pline de inele cu nestemate, să cadă din bucate şi pe masa celor în drept să se hrănească. Roadele acestei glii străbune nu sunt doar pentru voi şi nici pentru cerşetorii cu conturi grase, sau cu mii de EURO ascunşi sub pernele soioase.
ROMÂNI DE PRETUTINDENI, LA MULŢI ANI!
SFINTELE SĂRBĂTORI ŞI NOUL AN, să vă aducă sănătate, numai bucurii şi bunăstare, linişte în suflete şi armonie-n casă, bucate din belşug pe masă, copii, nepoţi isteţi, frumoşi ! Mulţi ani pentru întreaga omenire, pe care să-i petrecem înpreună, fără CRIZE, doar în bună PACE!
