„MASTER CORALE” – CAROLINA DE NORD

0
3
ncmc-homepage-02

ncmc-homepage-02O zi specială – marți 13 decembrie 2011, ora 19:30, la Centrul Artelor Performante din orașul Raleigh – Carolina de Nord, „Master Corale”( Corala din Carolina de Nord), prescurtat  NCMC, a susținut Concertul intitulat JOY OF THE SEASON. O corală devenită performantă de peste 60 de ani, cu un cor format din 170 de voci ale Corului simfonic și 22 de voci ale Corului profesionist de cameră. Directorul muzical Alfred E. Sturgis – în această funcție din anul 1993 -, este și dirijorul acestei Corale, colaborând în mod regulat cu orchestre simfonice, companii de operă, balet și producții artistice pentru diferite turnee. Corala este o formație deosebită, cu un palmares impresionant și cu numeroase concerte susținute de-a lungul timpului.

Într-un studiu făcut de Universitatea de Arte „George Enescu” din România, asupra corurilor americane, se menționează că aproape 28, 5 milioane adulți și copii sunt membri ai grupurile corale în SUA, observându-se faptul, că participarea este mult mai activă decât în cadrul oricărei alte forme ale artei. Unul sau mai mulţi adulţi din 15,6% au făcut parte din cel puţin un cor şi din numărul total, aproximativ 45% din mai multe coruri. Studiul estimează de asemenea numărul corurilor în SUA ca fiind de 250.000, cântecul coral începând chiar în şcoli. Aproximativ 70% din cei ce cântă azi într-o formaţie, afirmă faptul că au cântat într-un cor când erau în şcoala elementară sau medie. Peste jumătate din corişti admit că au crescut într-o casă unde un membru al familiei cânta în mod regulat în cor. Aceste date statistice arată felul și rolul educaţiei, precum şi implicarea familiilor în artă, arată cărămizile din care se zidește viața acelor copii și adulți, ajutându-i la formarea  şi  consolidarea  abilităţilor  sociale,  la implicarea în viaţa comunităţii.

Lucrările corale americane sunt deosebit de variate şi bogate, la aceasta contribuind din plin şi diversitatea surselor de inspiraţie. Într-un text al coloniilor din Sud, nedatat, este scris: „Abia pot să-mi stăpânesc plăcerea pe care o simt când îi văd pe negrii cu psalmii şi cărţile de imnuri, cântând şi ajutându-i pe ceilalţi, începători, să-şi găsească locul, apoi cum toţi izbucnesc într-un torent de armonie divină, capabil să-i conducă în rai pe toţi enoriaşii”.

Concertul din ziua respectivă a inclus Corala, corul de Cameră alcătuit din minunate voci – soprane, altiste, tenori și bași, precum și Grupul de suflători ai instrumentelor de alamă: Timothy Hudson și Dennis de Jong – 2 trompete,  Robert Campbell – corn, David Wulfeck – trombon, Matt Ransom – tubă și John R. Beck – instrument de percuție. De asemeni ne-a încântat cu prezența modestă și interpretarea de excepție a acompaniamentului muzical, pianista Susan Mc. Claskey Lohnr.

Frumuseţea repertoriului abordat, rafinamentul interpretării, charisma şi umorul dirijorului apărut din spatele sălii, în chip de Moș Crăciun, cu căciulă și barbă, strigând „Marry Cristmas!”, a făcut ca publicul din sala plină, public  iubitor  al artei autentice de cea mai înaltă calitate, să se simtă apropiat celor de pe scenă, să guste împreună clipele de magie ale apropiatei Sărbători a Crăciunului. Scena era ornată cu crengi de brad, copac care-și păstrează culoarea verde de-a lungul anului, ea simbolizând speranța veșnică a omenirii. Toate acele bradului arată spre cer, simbolizând gândurile omului care se întorc mereu înspre înalturi… De câte ori ne rugăm, ridicăm ochii spre cer… De unde altundeva ne poate veni ajutorul?

Programul Concertului s-a desfășurat în două părți. Prima parte a debutat cu întreg ansamblu coral care a cântat „Merry Cristmas, Marry Cristmas” scrisă de John Williams (compozitor, pianist american n. în 1932) și Leslie Bricusse (compozitor și dramaturg englez n.1931), a continuat cu piesa „ Carolers’ Noel” interpretată de Corul de cameră, „The Christmas Song” interpretată de suflători, „Masters in This Hall” – de Corala și suflătorii instrumentelor de alamă, apoi două piese cântate de instrumentiști, două de Corul de cameră și s-a încheiat cu „Christus Natus est”, cântat de Corală și instrumentiști. Piesele au fost interpretate în limba lor originară. Așa am putut auzi: „Personent hodie”: Personent hodie/ voces puerulae,/ laudantes iucunde/ qui nobis est natus,/ summo Deo datus,/ et de virgineo ventre procreatus… Sau „Le sommeil de l’enfant Jesus”: Entre le boeuf et l’âne gris,/ Dort, dort, dort le petit fils. Și refrenul: Mille anges divins/ Mille séraphins,/ Volent à l’entour de ce Dieu d’amour…

În a doua parte a concertului am ascultat alte piese interpretate alternativ de formațiile muzicale, dar și împreună, la care s-a adăugat spre final și Corul de copii. Nu a lipsit din repertoriu nici zburdalnicul colind „Jingle Bells”. Ultimele două piese ne-au emoționat în mod deosebit. Piesa „Joy to the World” a compozitorului și pianistului american Joseph Willcox Jenkind (n.1928) a integrat și pianul, ale cărui corzi au sunat, în scurtele pauze ale Coralei, prin apăsarea sensibilă și delicată a degetelor pianistei, precum sunetul unui gingaș clopoțel, să ne amintească venirea Sfintei Sărbători a Crăciunului.

Și piesa finală  „Hallelujah”(Aleluia) a lui Händel, pur și simplu ne-a înălțat spiritualicește.

Nu pot să nu mă opresc și să nu scriu câteva cuvinte despre acest mare compozitor. Contemporan cu Johan Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel s-a născut în Germania în anul 1685 și a murit în 1759. A scris psalmi vocali-simfonici, eschivându-se cu timpul de sub înrâurirea stilului italian de operă. În ultimele decenii ale vieții a cultivat genul oratoriului (Saul,  Messia, Iuda Macabeul etc.). A fost un improvizator strălucit, executând îndrăzneț și liber, plin de fantezie și patetism, unele părți ale pieselor, care alternează cu delicate ornamentații, cu pagini sugestive.

Despre felul în care a compus corul „Aleluia”, Händel a spus: „Dacă am fost în corpul meu sau în afara corpului meu când l – am scris, nu ştiu. Numai Dumnezeu știe.”

Când a început, tot ansamblul, să cânte piesa religioasă „Aleluia”, auditorii s-au sculat în picioare, omagiind în acest mod Sărbătoarea Crăciunului, aducând totodată omagiu acestor artiști minunați, acestor formațiuni care au reușit să ne producă emoții puternice, clipe de înălțare, o atmosferă luminoasă, acel sentiment uman exprimat prin rugăciune – dragostea de a aduce slavă și mulțumire lui Dumnezeu, prin limbajul universal și atât de minunat  care este MUZICA.