Când am fost proaspăt căsătorit am auzit o poveste adevărată cu două familii care locuiau în acelaşi oraş cu mine la Bocşa,o familie în cartierul Româna,unde locuiam şi eu iar cealaltă familie la Montana.Pentru mine mai târziu acest exemplu a fost de urmat şi mai ales am avut de învăţat pentru copiii mei… Bărbaţii lucrau împreună la Întreprinderea de Construcţii Metalice unde de altfel în acea perioadă lucram şi eu cu soţia.
Cele două familii aveau fiecare un băiat.La un moment dat cele două familii s-au hotărât,mai ales bărbaţii ca băieţii lor să studieze un instrument.
După un timp de căutări au găsit fiecare aproape de locuinţa lor câte un profesor pentru băieţi.
În Româna era profesorul Gheorghe Vucu,s-a auzit că a studiat la Paris,avea două facultăţi făcute în vremuri bune.Profesorul Vucu dădea ore de vioară.
Cei din Montana l-au găsit pe Radu,conducătorul formaţiei renumite de lăutari ce cântau aproape la toate petrecerile din oraş.
El şi trupa sa au cântat şi la nunta noastră,a mea şi a soţiei.Toată lumea a fost mulţumită.
Băieţii au început să înveţe studiul la vioară.
Timpul a trecut că cei doi bărbaţi,colegi de serviciu au şi uitat de pasiunea lor pusă în spinarea copiilor lor.
Într-o zi în biroul lor s-a vorbit despre muzică şi aşa cei doi taţi şi-au adus aminte să vorbească despre băieţii lor.
S-au întrebat reciproc cum avansează studiul viorii.Cel din cartierul Româna a spus că fiul său ştie notele şi sunetele scoase de vioara sunt clare.Deocamdata este la exercitii.
Cel din Montana a spus că fiul său ştie să interpreteze câteva melodiii.
Celui din Româna nu i-a venit să creadă.Aşa că în după masa aceleaşi zile toata familia au făcut o vizită celor din Montana.
După câteva minute băiatul gazdă şi-a adus vioara şi a interpretat câteva melodii.Părinţii lui erau tare mândri,pe când oaspeţii se uitatu şi ascultau nedumeriţi.Nu ştiau ce să creadă,fiul lor le-a arătat doar mânuirea arcuşului şi câteva exerciţii simple.
A doua zi bărbatul din Româna s-a dus la profesorul Vucu şi supărat a relatat situaţia petrecută cu o zi înainte.
Profesorul a râs şi calm i-a răspuns tatălui că totul e bine şi că băiatul are talent.Bărbatul era iritat şi n-a înţeles.
Atunci Gheorghe Vucu a spus că băiatul colegului învaţă să devină muzicant pe când fiul său e pe drumul să devină muzician.
Din păcate nici unul din băieţi n-au continuat ,,moftul” părinţilor şi au avut până la urmă alte meserii.
Există însă întotdeauna şi un revers al medaliei.Am călătorit în trenul Timişoara spre Reşiţa după ce i-am lăsat pe fiiica mea Casiana şi fiul meu Claudio în apartamentul fratelui meu Eugen din Timişoara,copii mei fiind elevi ai liceului de Muzică ,,Ion Vidu” din capitala Banatului.
În compartiment erau câteva persoane şi la un moment dat cineva a deschis discuţia despre muzică.Atunci un tânăr a spus că el a terminat liceul unde copiii mei învăţau,a terminat şi conservatorul şi cântă cu o formaţie.Cântă unde sunt chemaţi şi unde este rost de câştig,nu contează genul de muzică interpretat doar să le placă ,,poporului” şi să ,,pice” bani.
Tot in ideea asta cei care interpretează manele. Majoritatea dintre ei cânta corect,au o voce placută şi totuşi muzica interpretată de ei n-are nici un sens pentru români,nu ne reprezintă ca popor.Poporului însă în majoritate le place …Sau ,,artişti” de un sezon,mă refer la fetele ce-şi arată lenjeria intimă însă la capitolul voce sunt prin …,,cucuruz” ,adică prin porumb !!!
De aici se pot trage multe concluzii…mai ales în preajma alegerilor…
