Vali fuse si se duse! Vine Dragobetele!
Care Vali? Pai ala care-l importaram de la americani( si nu numai de la ei), pe numele sau de botez, Sfantul Valentin. Acum este randul lui Dragobete, “fratele vitreg” a lui Vali, sa va stropeasca cu vaporii dragostei si sa va incetoseze mintea cu sindromul iubrii.
De cand a intrat Sfantul Vali pe piata romaneasca, Dragobetele lupta din rasputeri pentru un comeback si incearca sa-i arate Sfantului Vali , ca el e jupan in spatiul mioritic, deoarece are vechime in campul muncii!
Ficiorul Babei Dochia, Dragobetele fiind un fel de Eros al romanilor sau, daca vreti, un Cupidon al grecilor, isi revendica drepturile de distribuitor sef al dragostei in spatiul mioritic. Sunt mai multe ipostaze etimologice vis-a-vis de originea numelui Dragobete, una dintre ele sustinand ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti = a fi drag.
O alta, sustine ca Dragobete ar proveni din cuvintele dacice “trago” – tap si “pede” – picioare, care in timp s-au transformat in “drago” si “bete”, tapul simbolizand vitalitate, libidou si puterea de a procrea.
Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie avand o “vechime” in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si păstrate cu precădere în nord-estul ,sudul-estul şi sud-vestul României.
Dragobetele isi revendica suprematia in spatiul mioritic ca fiind adevaratul Eros/Cupidon de Romania in disputa cu acest “venetic”, Valentin, un sfant declarat al romano-catolicilor, care a trait in secolul al III-lea si care a decedat pe data de 14 februarie.
Se zice ca Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau frumos in ţoale de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in gasca organizata prin lunci, campii si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara.
“Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.”( Wikepedia)
Probabil asa se facea acuma vreo 50-100 de ani, pentru ca acum fetele si baietii se duc, mai nou, la mall la shopping sau la un club de fite unde se sparg in figuri si licori bahice cu nume afrodisiace… cam asa se sarbatoreste un Dragobete pe la noi, un Dragobete al secolului XXI, made in Romania.
C-o fi Vali, c-o fi ficiorul madamei Dochia…who cares…aceeasi Marie cu alta palarie…oamenii trebuie sa se scobeasca de 2 ori in buzunare, de doua ori pe an, ca sa-si dovedeasca iubirea, si pe 14 si pe 24 februarie. Cei mai castigati sunt, bineinteles, comerciantii, care isi freaca labutele fericiti si-l saluta cu respect si pe Vali si pe Dragobete, pentru ca le fac vanzare dubla. Ei nu discrimineaza si ii accepta pe ambi mesangeri ai dragostei cu bratele si buzunarele deschise. Deh, dragostea costa…
In opina mea, nu cred ca avem nevoie de o zi speciala pentu folosirea cuvantului “Te iubesc”! Cred ca aceste nobile sentimente nu pot fi “arondate” in jurul unei singure zile si nu pot fi ignorare in restul anului. Totusi, nu vad nimic rau in a avea o zi speciala dedicata indragostitilor si celor care iubesc. O privesc ca pe un bonus, ca pe o cireasa de pe tort, daca vreti, ca un micro revelion al iubirii si romantismului, avandu-l ca MC(Maestru de ceremonie) pe Dragobete, mesangerul de drept al dragostei in spatiul carpato-pontico-danubian.
I pup you all, mai Dragobetilor si sa va (drago)betiviti frumos cu licoarea dragostei vesnice!
