SUFLETUL
În seara asta rece, înnebunesc de dor
Şi te doresc aproape, şi simt că o să mor
Din suflet îţi aştern un moale, cald covor
Eşti singura fiinţa pe care o ador
GÂNDUL
Mi-e sufletul trist, îmi e trupul fierbinte
Mă simt mult prea singur, departe de lume
În gând îmi apari şi o vrajă se simte
Şi toate acestea poartă un nume
FURTUNA
Când pe cer pleacă furtuna
Soarele iese din nori
În suflet îmi eşti într-una
Răsăritul meu din zori
ADIEREA
Eu te-am visat azi-noapte şi crede-mă că simt
Al tău parfum discret, o dulce adiere
Aş vrea să te sărut, aş vrea să te alint
Să îţi depun pe trup o caldă mângâiere
NIMENI
Nimeni nu mă-nţelege şi nu ştie ce simt
În sufletul meu trist e numai chipul tău
E lumea-atât de rea şi toţi acum mă mint
Eu nu-i ascult pe tine te voi iubi mereu
UMBRA
Mă-ntreb acuma cine sunt
Nici eu nu ştiu o umbră pe pământ
Atât de trist, atât de singur, plâng
Avându-te numai pe tine-n gând
SALCIA
O salcie plângătoare am învaţat să fiu
Şi cât am plâns de mult, doar eu am încetat să ştiu
Alături de tine vreau să învaţ din nou iubirea
Să-mpartasim un Sfânt cuvânt ce este Fericirea
INIMA
Inima-mi pustie e tristă şi mult prea înghetata
A ei bătaie tulbure nu pot s-o mai ascult
E doar ca un mic val în marea înspumata
Ce a uitat s-ajungă la ţărm de-atât de mult
SOARTA
O soartă ne-a unit, o soartă ne desparte
Nu e de vină nimeni, nici unul dintre noi
O soartă-aş vrea acum să ne aducă-aproape
Căci sufletul îmi plânge să fim iar Amândoi
DEPĂRTAREA
În vântul ce bate, în ploaia ce cade
Te simt doar pe tine, te-aştept zi de zi
Ţi-aud parcă inima caldă cum bate
Dar tu eşti departe şi nu poţi să vii
LACRIMI
E ploaie sau sunt lacrimi mari de dor
Eu te iubesc aşa cum n-am iubit vreodată
Iar când te voi săruta, va fuge orice nor
Îţi vreau din nou aproape iubirea ta curată
RĂSĂRITUL
Când ziua pare fără de sfârşit
Când noaptea îmi apare dintre nori
Când soarta-şi cere dreptul de plătit
Doar tu eşti răsăritul meu din zori
AŞTEPTAREA
Te-am aşteptat atât de mult, visând numai la tine
Deşi nici nu ştiam că tu exişti
Doar mă-ntrebam mereu ce e cu mine
Când te simţeam că te-oglindesti în ochii mei atât de trişti
TELEFONUL
Mi-e-atât de dor de tine, nu ştiu ce să mai cred
Mă simt atât de singur, mi-e greu şi nu mai pot
Te sun şi nu-mi răspunzi, nu pot să înţeleg
La telefon e-aceeaşi voce seacă de robot
VINO
Parc-a trecut un secol de când nu te-am văzut
Doar ochii tăi senini şi calzi îmi sunt averea
Doar tu eşti pentru mine sfârşit şi început
Hai, vino lângă mine, ca să-mi alungi durerea
ACUM
Acum stau şi plâng şi mi-e gândul departe
E tot ce mai pot şi doar tu-mi eşti în gând
Văd pretutindeni doar frunzele moarte
Şi nu pot vedea răsăritul nicicând
O NOAPTE
O noapte se aşterne, cu puf senin de stele
Şi mă cuprinde somnul cu magic drag şi dor
Şi-mi vin acum în minte doar vremurile-acele
Când te strângeam în braţe, fiinţa ce te-ador
PRINŢESA
Tu, pentru mine eşti prinţesa mea
Să nu mă uiţi nicicând, aş vrea
Şi unul pentru altul să trăim
Şi toată viaţa, mereu, să ne iubim
TE IUBESC
Te iubesc ca şi când ar fi ultima noapte de iubire
Te doresc ca şi când ar urma ca să mor
Te sărut tu eşti singura mea fericire
Te alint mă gândesc ne-ncetat şi mi-e dor
ÎNGERUL
De când te am pe tine, mi-e sufletu-mplinit
E ca un râu ce curge încet şi liniştit
A fost atâta vreme închis şi-nvolburat
Eşti îngerul pe care mereu l-am aşteptat
SĂRUTUL
Deşi nu eşti aici, deşi tu eşti departe
Sărutul tău pe buze îl simt şi îl doresc
În vise mă-ncalzesti şi-mi eşti aşa aproape
Că-n marea de iubire încep să mă topesc
PRIVIREA
Nu-mi trebuie-altcineva, mi-e gândul doar la tine
Privirea ta mi-e dragă, surâsul tău-senin
Mi-a fost atâta vreme în suflet jar, venin
Te vreau în viaţa mea mereu, numai pe tine
OCHII
Când sufletu-i stins de un dor ne-mplinit
Când inima-mi plânge de-un chin nesfârşit
Când totu-i pustiu, cenuşiu, vag şi trist
Doar doi ochi frumoşi mă mai fac să exist
ALINAREA
Când soarele se duce la culcare
Îi ia locul surioara lui mai mică, luna
Când mă gândesc la tine am o alinare
Şi sincer la tine mă gândesc într-una
FERICIREA
Pe cerul vieţii mele o stea străluceşte
Când sufletul mi-e rece, mereu mi-l încalzeşte
Când mă topesc de dor, mereu mă răcoreşte
Sunt fericit când ştiu că ea la mine se gândeşte
PRIVESC
Privesc la stele privesc la cer la noapte
La necuvântătoare la ape limpezi la nerostite şoapte
Şi mă-nfior la gândul că nimeni-n viaţa mea
Nu mi-a mai dat căldura şi dăruirea ta
ÎMPREUNĂ
Vom trece peste toate, timp, zile, ani, distanţa
Te voi iubi mereu, sub soare sau sub lună
Căci tu eşti pentru mine iubire şi speranţa
Vom trece peste toate, iubind doar împreuna
DACĂ
Dac-ar fi să mor şi să ajung în rai
Nu mi-ar plăcea dacă n-ai fi cu mine
Dac-aş muri şi aşa ajunge-n iad
L-aş omorâ pe dracu’
Aş evada şi aş veni la tine
TU
Nu vreau nimic să-mi dăruieşti
|Cel mai frumos cadou eşti tu
Nu vreau decât să mă iubeşti
Şi chipul tău de înger mereu să-l pot privi
În fiecare noapte în fiecare zi
IUBIREA MEA
Nimeni nu ştie cine bate la uşa sufletului meu
Cu cine-n suflet plâng râd la cine mă gândesc mereu
Cine îmi frânge şi îmi înalţa inima
Şi cine va fi mereu viaţa mea
E simplu eşti tu iubirea mea
CÂND MĂ GÂNDESC LA TINE
Când mă gândesc la tine, în zi sau miez de noapte
Şi mă gândesc de-a pururi, cu-acelaşi tainic dor
Mi te cuprind în vise şi te-ncalzesc cu şoapte
Îţi simt îmbraţişarea, mi te doresc aproape
Căci te iubesc din inimă din suflet te ador
STEAUA
De-aş fi pe cerul nopţii o stea căzătoare
Te-aş privi prin fereastră cum dormi somnul lin
Ţi-aş trimite pe-o rază o dulce sărutare
Aş muri fericit, aruncându-mă-n mare
Şi n-aş ştii de dureri, de necaz sau de chin…
PLOAIA
Ploua la ceas de seară cu picături imense
Cu picuri ca de lacrimi, ce suspinau uşor
Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre
Şoptind apoi cu-un susur o tainică poveste
Ce se ţesea aievea, cu vorbe dulci, de dor
CALEA
Arată-mi calea spre inima ta
Şi doar pe ea o voi urma
Nicicând mă voi abate de la ea
Te voi iubi mereu şi te voi adora
Iubita mea
UMBRE
Când umbrele nopţii apar,
Regrete pustii mă-nconjoară
Mă dor şi mă macină-amar
Vor muri când va fi să dispar
Sau doar împreuna să fim iar
DE-AŞ MURI
De aş muri nu mi-ar păsa
Căci tu rămâi viaţa mea
Tu eşti o rază de lumină
Frumoasă, caldă şi senină
Trecutul este doar ruină
VIAŢA MEA
De soarele s-ar stinge
De marea va seca
Te voi iubi mereu
Chiar de mă vei uita
Şi nici atunci nu va pieri iubirea mea
Eşti tot ce am mai scump
Eşti toată viaţa mea
DURERE
Mă doare c-ai plecat, pe tine nu te doare
Căci soarta şi destinul, n-am înţeles nicicând
Căci tu ai vrut cariera, o searbădă licoare
Te-am întrebat în vise mai eşti sau nu în gând
Şi nu mi-ai dat răspuns la nici o întrebare
Ai preferat să taci şi-ai şters iubirea mare
Si tot ce-a fost frumos şi m-ai lăsat plângând
CĂUTAREA
Întotdeauna-am căutat
Un sufleţel sincer, curat
De când pe tine te-am găsit
Sunt foarte, foarte fericit
Am aşteptat să te-ntalnesc
Şi doar la tine mă gândesc
—————————
GROMAN Cristian, poet, născut în Târgovişte (17 septembrie 1977). A urmat cursurile Şcolii de muzică şi arte plastice – secţia pian clasic din Târgovişte timp de 8 ani (unde a susţinut mai multe concerte). A absolvit Liceul Teoretic „Constantin Carabela”, profilul matematică-fizică după care a urmat cursurile Universităţii „Valahia” din Târgovişte, Facultatea de Inginerie Electrică, specializarea electromecanică, pe care a terminat-o în anul 2002. Datorită perioadei foarte dificile prin care trecea ţara (majoritatea fabricilor se închiseseră sau erau în plin proces de disponibilizare), nu şi-a găsit de lucru în domeniu. A lucrat pe litoral, în staţiunea Mamaia, ca ospătar. A revenit la Târgovişte şi s-a angajat la o fabrică, într-un laminor ce producea cornier, unde a lucrat ca şi muncitor necalificat, electrician, mecanic, sudor, manevrant, etc. timp de trei ani. Apoi a emigrat în Italia, unde a trăit şi muncit alţi trei ani, în Somma Vesuviana, o mică comunitate de pe lângă vulcanul Vezuviu, nu departe de oraşul Napoli. După această perioadă a ales să plece în Regatul Unit al Marii Britanii, în Londra, unde trăieşte şi munceşte şi acum, în cadrul companiei Phs Greenleaf.
Colaborează cu diverse grupuri şi publicaţii online cum ar fi „Expresia Ideii” şi „Confluenţe Româneşti”. Face parte din autorii incluşi în volumul doi „Expresia Ideii- povestea continuă”. În anul care a trecut a început să posteze pe Facebook gândurile sale scrise, sub formă de note, apoi a început să realizeze clipuri video, pe care le postează pe Youtoube. La unele dintre ele colaborează cu George Şerban. A publicat primul volum de versuri, intitulat „Gânduri”, la Editura Singur din Târgovişte, pentru are a primit o nominalizare la Premiile USR pentru anul 2011.
Mi-au plâcut foarte mult nanopoemele lui Cristian Groman. Scurte, cu substanţă, construite simplu, în rânduri de 4. 5 şi 6. Cu ele poetul despică firul „dragostei”, prezentând cititorului o lirică sensibilă, inedită. Inclusiv succesiunea titlurilor reprezintă o poezie de iubire… Cuvinte pe care le spui omului drag: „VINO-ACUM-O NOAPTE-PRINŢESĂ-TE IUBESC…” (George Roca, Rexlibris Media Group)
