(Lianei)
Ochii tăi tainic univers,
Ca două flori de albastrele,
Obraji-ţi proaspeţi – doi bujori,
În păr ţi-am împletit viorele.
Pe la urechi ţi-am atârnat
Buchete mici de lăcrămioare
Şi maci pe buze eu ţi-am pus,
Eterna dulce sărutare.
Pe sânii-ţi proaspeţi de fecioară
Am pus doi crini, sub braţ zorele,
Pe pântece inimi din frezii
Însăgetate cu lalele.
Mai jos întins-am o garoafă
Iar pe genunchi, pusu-ţi-am roze,|
La glezne albe flori de nufăr,
şi între degete, mimoze!
Pe alba pernă pus-am cale
Şi mândre flori de paradis…
Păreai o zână minunată
Parcă venită dintr-un vis.
Aşa impodobită-n flori,
Eşti cea mai splendidă mireasă
Privindu-te eu te ador
Iubito, dulcea mea crăiasă!
