În ultimul timp, ne-am obișnuit să judecăm, să condamnăm, să dăm sentințe. Sigur, în unele situații așa și trebuie, greașala, răutatea, abuzul, violența sub toate formele trebuie “jurizate”. Dar, dacă ne oprim doar la acest aspect, noi, cei conștienți de acest fenomen care se manifestă lângă noi și, fără teama de a greși, aș spune și la nivel mondial, greșim flagrant și dăm șansă escaladării acestui flagel. Acest fenomen are anumite cause, se manifestă într-un anumit context, încurajat de anumiți factori. De asemenea, pentru manifestările violente sunt responsabili, de la omul simplu, familie, școală, biserică, organizații guvernamentale și nonguvernamentale până la conducătorii de stat și de guvern. Se impune o riguroasă analiză la nivel individual, familial, comunitar, statal și internațional.
Nu mă voi opri asupa acestor lucruri, ci voi puncta câteva opinii personale cu privire la violență. Nu poți avea o națiune de “oi” supuse, ci trebuie să ai una care să scânteieze în toate direcțiile. Avea dreptate Andrei Pleșu când spunea că trăim într-o lume a superficialităților și a eroilor mediocri. Ce vrem să încurajăm: individualismul sau conformismul? Când vorbim despre violență, cred că imaginația copilului trebuie întinsă în amândouă direcțiile.
Omul devine pe zi ce trece tot mai denaturalizat, rupt de mediul înconjurător, virtualizat, deconectat de realitate trăind într-o lume artificială. Stima și respectul de sine este sărăcit, diminuat. Tot tineretul “știe tot”, toți sunt deștepti sau fac pe deștepții, însă cred că din când în când cineva trebuie să-i mai și aducă la realitate. Eu, ca să mă opresc din a-i lovi pe alții am primit niște palme de la tata pe care le voi ține minte toată viața. Am aflat că doare, am devenit mai îngăduitor și apreciativ față de cei din jur.
E comic cum toți fac pe deștepții și e normal să fie așa pentru că înainte de toate suntem animale și e “el”, instinctul animalic care te face să crezi că tu ești “buricul” pământului și că știi totul. Când fiul meu a ajuns din România în Australia avea 12 ani. Era un băiat cuminte, rușinos, respectuos și gata să sară să dea o mână de ajutor, însă după trei ani, așa de bine s-a integrat în sistemul capitalist încât într-o zi când l-am rugat să mă ajute să spăl mașina mi-a cerut cinci dolari drept plată pentru că așa l-au învățat profesorii la școala australiană că nimic nu e gratuit în viață. Am încercat să-i explic faptul că în familie e diferit și că toți contribuim și ne ajutăm între noi, “că și eu te-am îngrijit de mic, ți-am schimbat scutecele fără să-ți cer plată.” “Asta-i treaba ta!”, mi-a răspuns el. “Ți-a plăcut să iubești, plătești!”. Atunci mi-am adus aminte de vorbele lui Țuțea: “Capitalismul îi transformă pe oameni în lupi ca să se mănânce între ei”. Asta e concurența, însă mie nu mi se pare cinstit să-l scoți pe om în evidență distrugându-i partenerul. Omul trebuie să iasă în evidență singur, ridicându-se mai sus decât celălalt, prin excelența sa. Mulți dintre politicienii de azi demolează în loc să vină cu lucruri noi. Mulți dintre conducătorii de azi sunt exemple proaste pentru cei de mâine. Distrugându-ți opoziția exerciți un act de violență și copiii noștri îl văd și, unii, din păcate îl preiau automat, fără să înțeleagă sensul. Dacă privești cu atenție, îl vezi pe elevul răutăcios și îngâmfat care intimida și trecea peste orișice bun simț, numai ca să devină șeful clasei sau al gangului din curtea școlii – violentul de ieri. Politicenii adevărați crează icoane care dăinuiesc: exemple Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Brătienii …
Violența în școala australiană este rezultatul copierii adulților din mediul în care cresc, a tehnologiei folosite în filmul de violență, teatru, spectacole și în jocurile electronice. Elevii organizează și înscenează tot felul de acte de violență și defăimare pe care le descarcă apoi pe YouTube ca să devină populari, ca să-și distrugă adversarii, ducând la sinucideri – în multe cazuri. Australia are cel mai mare număr de tineri care se sinucid pe an.
Aproape 3000 de fete din numărul total de 16.000 de elevi sunt exmatriculate anual în școala australiană – 90% dintre ei pentru 1-5 zile. Pe timpul exmatriculării ei ajung prin piețe și molluri, fac diverse lucruri necugetate și ajung la spital, poliție sau la psihiatri ca să le scoată toxinele cu care le-au fost otrăvite creierele.
Minciuna care ne este pompată zilnic în cap de societatea lacomă în care trăim, duce la distrugerea națiunii. Veți spune că este o afirmație prea grea, prea brutală. Eu cred că nu. În general oamenii și, în special tinerii, sunt fascinați de minciună și cu cât e mai mare minciuna cu atât este adorată mai mult. Îi iubim pe politicenii care ne mint bine, pentru că minciuna e veselă. Cine vrea adevărul? Adevărul e PLICTISITOR. Astfel, tinerii acceptă și își însușesc acest stil de viață de timpuriu, își formează anumite convingeri care cu greu se pot schimba. În consecință, noile generații trăiesc în eroare existențială și transmit celor care vin după ei aceleași repere eronate, false valori. Și astfel poate fi distrusă identitatea unui neam care va pluti în derivă pe cursul istoriei.
Societatea e bolnavă și trebuie vindecată și pentru asta trebuie să învățăm să indentificăm simptomele din timp. Vina e a noastră nu a celor pe care vrem mereu s-o aruncăm. Noi monopolizăm totul din lăcomie, ne place să controlăm și pentru asta avem nevoie de bani. Banul este ochiul dracului, o știm cu toții, este lupta pentru supremație, pentru a avea mai mult. Nu mai avem încredere unii în alții, dăm mită, spălăm bani murdari, distrugem reputația și caracterul, nu mai iertăm, nu mai iubim aproapele devenind astfel monștrii, mașini, uităm de sufletele morților, de existența lor în viața noastră.
Știți ce-i ține pe chinezi uniți de mii de ani? Nu e nici o ideologie. E istoria lor! Trecutul și istoria sunt foarte importante pentru reușita noastră. Nu poți să obții glorie fără durere. Să nu-i uităm pe cei pierduți, să nu uităm sacrul din viața noastră, sacru fără de care viața nu are nici o însemnătate. Să rămânem conectați cu pământul nostru, altfel ajungem “vegetabile”.
Societatea încearcă să vindece toate aceste boli prin medicamente nu prin educație. Sănătatea e o luptă care cere echilibru. Să te educi, să evoluezi, să ajungi cineva, să fii un exemplu bun și pentru alții, astea au fost aspirațiile generației mele. Evoluția e un concept de zbatere. Copiii trebuie să învețe să gândească pentru ei, pentru că nu se mai pot baza pe guvernare. Guvernele sunt din ce în ce tot mai ipocrite, mai nepăsătoare. Pentru cei din guvern nu contează câți mor, nu contează cât costă ci contează ca ei să rămână în tabăra învingătorilor și să nu fie persecutați niciodată pentru greșelile lor.
Viața din jurul copiilor noștri e foarte intensă, trebuie să trăiască intens. Nu poți avea doar fericire.Trebuie să le trăiești pe amândouă, durere și fericire. Familie, iubire, copii, o căsuță la țară, un cântec, un vis sunt milioane de căi. Fericirea nu are însemnătate fără suferință. Viața e un amestec complex între bucurie și durere, amândouă sunt cu dichis. Nu poți să te apropii prea mult de foc că te aprinzi…, totul în moderație. Deci, fiecare trebuie să accepte că viata e zbucium și întodeauna a fost. Evoluția e bazată pe zbucium și amestec. În Grecia antică, omul credea că trebuie să fie eroic ca să fie fericit și poate că aveau dreptate. Bărbatul și femeia de azi sunt în căutare de fapte eroice în fiecare zi. Pe vremea mea era lupta de a cunoaște și apăra adevărul, de a te sacrifice pentru o cauză dreaptă, de a inspira și pe alții în credința ta și astfel copiii vor crește cu un bun sens și simțământ al identitații lor și a ceea ce vor dori să fie. Să aibă puterea de a-și vedea ținta și nevoia ei, puterea de a citi dedesupturile, de a gândi independent și a discerne.
Memoria e foarte importantă acum: să fii capabil să-ți amintești tot atât de bine infrângerile cât și victoriile pentru că amândouă sunt lupte care contribuie la construirea caracterului tău, dar dacă îți aduci aminte doar victorii atunci devii pur și simplu un fiu de cățea, un arogant, un pierde vară care va conduce întodeauna țara spre ruină.
Nu ne place învinuirea și nu știm cum să luăm acuzațiile care ni se aduc, mințim cu ușurință de la mic la mare și cu cât ești într-o poziție mai sus trebuie să minți mai bine. Ca să creadă mulțimea în tine, minciuna trebuie să fie una mare și cât mai gogonată, numai așa îi poți impresiona pe proști să te urmeze. Însă, trebuie să învățăm simțul responsabilității și al respectului pentru om și adevăr. Fără sinceritate pierdem experiența prieteniei și a legăturilor cu oamenii. Societatea începe să decadă când se desparte de artă și cultură, începe să-și piardă conștiința comună, conștiința de familie și neam. Care e conștiința noastră comună azi în România: Becali, Băsescu, Patapievici, Iliescu, Copilul minune, băieții deștepți și odraslele lor?
Îmi place să cred că există o conștiință comună mult mai înaltă în lume, cu mai multă însemnătate și influență pentru tineretul nostru pe umerii cărora stă ziua de mâine, soarta planetei.
Îmi pare rău pentru că tineretul de azi trebuie să crească cu posturile actuale de televiziune din țară, cu filme și emisiuni ușoare și știri violente, unii tineri care cresc cu o minte scurtă, transformați în idioți de către mass media, niște ignoranți care se cred mari deștepți, o turmă după care dacă alergi îți pui viața în pericol și asta le convine mult celor din clasa conducătoare.
Esența e echilibrul și dragostea pentru aproapele – Violența-i pentru LAȘI.
