Duminica, 27 mai, Golden Gate Bridge şi-a sărbatorit ziua de naştere, alaturi de nişte jocuri superbe de artificii si ” laser display”, jocuri care, au încântat miile de spectatori prezenţi la aniversarea a 75 de ani de existenţă a celui mai admirat şi mai vizitat pod din lume – Golden Gate Bridge, perla oraşului San Francisco.
Golden Gate Bridde şi-a etalat, ca de obicei, mantia tradiţionala de ceaţă, specifică zonei unde se află amplasat, dar, ca la un semnal invizibil, ceaţa s-a dispersat chiar cu puţin timp înainte să înceapă show-ul de artificii si de laser care a durat timp de 18 minute. Miile de spectatori care s-au aliniat intre Fort Point South si Pier 39, zona Embaracadero – un loc idilic de promenadă pe marginea oceanului, undeva in apropiere de celebra inchisoare Alcatraz – au fost fascinaţi de superbul joc de artificii şi de “desenele” inedite cu laser.
Unii au ales să sarbatorească evenimentul pe bicicleta sau la pas, pe cele doua alei pietonale ale podului, in timp ce alţii au preferat o plimbare cu bărcile si vaporaşele de agrement pe sub celebrul pod…
Golden Gate Bridge este perla orașului San Francisco, este simbolul orașului San Francisco, este podul cel mai fotografiat și poate cel mai vizitat pod din lume. A fost declarat una dintre minunile moderne din lume (Modern Wonders of the World) de către American Society of Civil Enginners. Golden Gate Bridge este la fel de frumos pe timp de zi, pe timp de noapte sau pe timp de ceață și mărturie stau și fotografiile atasate.
Din păcate, nu am putut fi prezent sa ii urez personal ” La multi ani” acestui giuvaer arhitectural, dar rememorez cu placere clipele când am avut plăcerea şi onoarea să fiu oaspetele acestui minunat pod. Se intampla acum cateva luni, când, m-am decis să experimentez, first hand, frumusețea izbitoare a acestei minunății inginerești, “atacând” la opincă, una dintre cele două alei pietonale, care leagă partea nordică a orașului San Francisco, cu Marin County. Aceste alei (walkways) sunt destinate pietonilor, dar și bicicliștilor și celor cu rollerblades și sunt deschise între orele 5 am și 9 pm. Aleea din Est este deschisă pentru bicicliști și pe timp de noapte, fiind însă, închisă pentru pietoni.
Mărturisesc că m-am bucurat ca un copil mic când am pășit pe Golden Gate Bridge și o senzație instantanee de bine mi-a străfulgerat ființa la atingerea acestui pod. Era o senzație greu de explicat în cuvinte, trebuia să fii acolo pentru a realiza momentul impactului; era o stare de euforie care îmi gâdila endorfinele și mă purta într-o stare feerică de vis – o stare de fericire. Este un loc ideal pentru cupluri de îndrăgostiți (fie ele de același sex sau de sex diferit, că deh, suntem în San Francisco, cel mai liberal oraș din State), dar și pentru familii cu copii sau cupluri ajunse la „golden age”. In timp ce contemplam imaginile superbe de pe pod, Golden Gate Bridge m-a rasfatat cu un moment inedit si emotionant al carui martor ocular am fost: o cerere în căsătorie, undeva pe la mijlocul podului!
EL îngenunchiase și îi oferise un inel persoanei iubite… în acest timp, EA, tremura și lăcrima de emoție… lumea s-a oprit pentru câteva minute si a savurat acel moment liric si fortuit al ritualul inedit, alaturi de cuplul de indragostiti.
După ce iubita sa, si-a revenit din socul emotional, a răspuns printre lacrimile de fericire care se rostogoleau pe obrajii inrositi de fericire, cu un simplu, dar hotarat: „DA”! Spectatorii ad-hoc al acestui superb moment emotional au izbucnit în aplauze. EL a luat-o în brațe și a sărutat-o cu pasiune, după care au plecat îmbrățișați către intrarea în San Francisco… Golden Gate Bridge devenise „nașul” neoficial al acestui cuplu fericit!
După acest eveniment total neașteptat, dar liric și plin de sensibilitate, mi-am rasfatat retina, admirand cu ajutorul echipamentul din dotare (un binoclu performant), nu mai puțin celebra fostă închisoare Alcatraz – unde Al Capone a fost unul dintre faimoșii „rezidenți” – aflată la câțiva kilometri depărtare. După ce am făcut o „cură” de Alcatraz, via binoclu, mi-am mutat privirea în dreapta mea unde am putut admira silueta și arhitectura orașului San Francisco… în acest timp pe sub pod trecea un megaship de croazieră și, of course, că panorama să fie completă , deasupra noastră survola un hidroavion (o modalitate excelentă pentru turiști de a experimenta un”bird view” și a admira insula Alcatraz, Fisherman’s Warf, Angel Island, Bay Bridge sau Downtown San Francisco).
Golden Gate Bridge îmi răsfățase toate simțurile cu aceste superbe imagini… am închis pentru un moment ochii și am respirat cu nesaț aerul deosebit al oceanului care se lasă gâdilat de o briza gentilă și plăcută, made în San Francisco Bay. După acest intermezzo de răsfăț personal de la mijlocul podului, am luat-o din nou la opincă și m-am îndreptat către capătul podului, spre intrarea în San Marino County, unde am făcut stânga împrejur si m-am intors înapoi, către locul unde parcasem mașina.
De ce numele de Golden Gate Bridge?
Mulți cred că numele de Golden Gate Bridge vine de la culoarea international orange care dă impresia de golden, dar în fapt, adevărul este altul… Golden Gate se refera la strâmtoarea Golden Gate Strait care face legătura dintre Oceanul Pacific și Golful San Francisco. Strâmtoarea are aproximativ 3 mile (4.8 km) și a fost numită așa, de către Army Captain John C.Fremont în anul 1846.
Golden Gate Bridge cucerește Hollywood-ul
Hollywood-ul, la rândul lui, nu a putut nici el să stea departe de acest magnetism pe care îl emană aceast giuvaer arhitectural, fiind și el atras și fascinat de miticul Golden Bridge, care a fost scenă a 26 de filme printre care aș aminti: The Maltese Falcon (1941), Escape în the fog (1945), Vertigo (1958), Superman (1971), The Domino Principle(1977), The Rock (1996), Interview with a vampire (1994), Star Trek (2009), Final Analysis (1992) și cel mai recent film „Going the distance” (2010 – un film cu Drew Barrymore)
Câteva date tehnice
Construcția acestei „Modern Wonders of the World” a început pe 5 ianuarie 1933 și a durat până în anul 1938, când pe 28 mai, a avut loc deschiderea oficială. Inginerul șef Joseph B. Strauss a compus și un poem, „The Mighty Task is Done” în cinstea acestui eveniment.
În anult 1937, Golden Gate Bridge a fost cel mai lung pod suspendat, având o lungime de 1280 de metri, distincție care a menținut-o până în anul 1964… de atunci a mai fost depășit de alte 8 poduri, dar în SUA rămâne pe locul doi, după Verrezano-Narrows Bridge din New York City. Lungimea totală este de 2737 de metri, iar turnul de suspensie are o înălțime de 211 metri deasupra apei, distanța dintre podul propriu zis și apă fiind de 75 de metri.
De ce culoarea portocalie a podului?
În fapt este orange vermilion și a fost selectată pentru că îmbunătățește vizibilitatea pentru vasele care trec pe sub pod și pentru că se potrivește foarte bine peisajului din jur și da un contrast deosebit între cer și apă. În anul 1965 culoarea originală a fost înlocuită datorită coroziunii.
Taxa de colecție
Pe data de 19 octombrie 1968, Golden Gate Bridge a fost primul pod major din lume care a instituit „toll colection” ( taxa de trecere) și de atunci și alte poduri au urmat acest exemplu care a fost unul de succes. În prezent taxa de trecere a podului (numai pentru mașini) este de $5 pentru cei cu abonament și de $6 pentru cei care plătesc cash. Ca un fapt divers, se estimează că de la deschiderea oficială din anul 1937 și până în aprilie 2011 au trecut aproape două miliarde de mașini.
Destinația cu cele mai multe sinucideri
Golden Gate este, din păcate, destinația cea mai căutată din lume pentru cei care aleg să încheie conturile cu viața. Rata de fatalitate este de 98%, dată fiind distanță de 75 de metri dintre pod și apă și viteză de impact de aproximativ 120 km/oră. Cei puțini care reușesc să supraviețuiască impactului mor din cauza hipotermiei sau pur și simplu se îneacă. Se estimează că au avut loc peste 1200 de sinucideri de la inaugurarea podului, o medie de 30 de sinucideri pe an. Până în anul 2006 s-au contabilizat doar 26 de supraviețuiri. Pentru a preveni sinuciderile s-au instalat „suicide hotline telephones” și patrule de polițiști pe biciclete care să fie în alertă și să încerce să prevină eventualele tentative de sinucidere. În anul 2006 s-a filmat controversatul film „The Bridge”, care a fost filmat de-a lungul unui an întreg, 2004, cu ajutorul a două camere montate în două locații diferite, camera care înregistrau non-stop de-a lungul zilei și care au înregistrat 23 de sinucideri și au reușit să prevină alte câteva tentative. În film au fost intervievați prietenii, familiile și martorii celor care s-au sinucis și au fost oferite în detalii mărturii despre motivele care au stat la bază acestor sinucideri: depresii, droguri, boli mentale, decepții în dragoste sau motive financiere. O mărturisire a unuia dintre prietenii celor care s-au sinucis: „Nu știu de ce se omoară unii. Toți trecem prin momente de disperare. Pentru mulți dintre noi însă răsare soarele… Chiar nu știu de ce se sinucid. Poate vor să se elibereze de o durere sau poate vor să zboare cu adevarat”
Este o vorbă care spune: „Vedi Napoli , e puoi muori”… eu aș parafraza cu: “See Golden Gate Bridge, and live happily ever after!”
La multi ani, Golden Gate Bridge!
