Motto: “Arta este semnătura civilizaţiei.” (Beverly Sills)
Parodie-pamflet, prozopoem satiric dedicat evenimentului cultural
“Noaptea muzeelor 2012”.
Cu dedicaţie specială colectivului de (muze)ografi ai instituţiilor de cultură din Botoşani.
Despre nopţile cu stele, s-a scris mult. Şi se mai scrie.
…Visul… nopţilor de vară… Nopţi… cu una peste mie!
…Preşedinte… de o noapte!… Nopţile… “de farmec pline”!
…Cabareturi. Party cluburi. Cu vedete cabotine.
…Cele “albe”, de poveste. Cartofori şi “dansatoare”.
…”Hughenoţii”. Băi de sânge. Tragedii îngrozitoare.
…Mai apoi, devoratorii! “Necrofagi”. Publicitate.
(Un slogan din vremea noastră!). Fără asta? Nu se poate!
…Din ecouri de tradiţii. Cea a Sfântului Andrei.
Vrăji, magie, ritualuri. Şi cadouri, câte vrei.
…Noaptea lungilor cuţite. Încă una, de cristal.
Cu incendii şi teroare. Genocidul rasial.
………………………………………………………
…Anonim pierdut în noapte. Reverie pasageră.
Visuri-umbre şi “morgane”. Mă surprinde o himeră.
Nordul marilor talente. Cu figuri nepieritoare.
Ornamente stilizate… Flash-uri largi de reflectoare.
…Scurtă trecere grăbită. Prin muzeul vechi palat.
Bastionul de cultură…Un titan aristocrat.
Stâlpi-coloane nesfârşite. Şi ferestre luminate.
Urc pe scările-spirale. Sub arcade unicate.
…Exponate şi… expuneri. Scurte treceri în revistă.
Mărturii despre ţinuturi ce demult nu mai există.
Veacuri strânse în imagini. Preistorii de vestigii.
Artefacte şi relicve. Duc izvoare de litigii.
…Întrebări nelămurite. Necuprinse de cuvinte.
Amintiri din publicaţii. Probe-martor. Oseminte.
Colţi de fildeş. Incredibili. Scump tezaur numismatic.
Lăncii, scuturi şi pumnale. Un imperiu enigmatic.
…Mici desene. Porţelanuri. Filigranuri. Încrustaţii.
Năluciri. Stafii. Amprente. Legături. Reverberaţii.
Lampadare. Orologii. Draperii şi baldachine.
Lornioane şi monocluri. Feţe. Zâmbete. Suspine.
…Moi drapele de mătase. Broderii de fanioane.
Mostre de pământ. În straturi. Antice eşantioane.
Busturi, chipuri, statuete. Dintr-un timp uitat în spate.
Amintind de lupte grele. Uniforme demodate.
…Vechi clădiri monumentale. Din istoria locală.
Mici frânturi de sedimente. O colecţie regală.
Probe-martor în instanţa judecăţii de valoare.
Umbre ce nu vor să treacă. Un trecut ce nu mai moare.
…Artefacte funerare. Plăci. Inscripţii romanţate.
Oale grase şi ulcele. Mici unelte demodate.
Zac vitrine-sarcofaguri. Teancuri lungi de documente.
Hărţi de veacuri întocmite. Scrieri vechi pe pergamente.
…Semnături. Sofisticate. Şef de stat. Monarh. Ministru.
Galerii-autografe. Printre file de registru.
Ochi-medalii şi galoane. Ochelari şi scrumiere.
Catastrofe naturale. Tragedii cu gust de fiere.
…Turme de monede calpe. Ambalaje de chibrituri.
Titluri. Melodii. Din topuri. Mai modern, le spunem «hituri».
Ei. Cu fracuri şi jobene. Ipostaze inedite.
Eve. Mii. Din alte evuri. Rochii lungi, îngălbenite.
…Două secole, în urmă. Cam puţini. A zecea parte.
Burgul nostru. Târg de ţară. Spun statistici şi rapoarte.
Ne-au plecat… comercianţii. Printre… berze şi lăstuni.
Ne-am mai liniştit o vreme. Astăzi, pleacă cei mai buni.
…………………………………………………………………………….
…Pricopseli… electorale. Decoraţii şi brevete.
Atitudini progresiste.Precum mersul de crevete.
Curg prognoze-dedicaţii cu parfum de exit-poluri,
În colecţii de emblemă, prin imagini şi simboluri…
…Şepci, tricouri, pelerine. Sub afişe de perete.
Pungi din plastic. Şi insigne. Nelipsitele brichete.
Sticle, vase şi… produse. Steguleţe. Pixuri-pene.
Mici… ofrande. Contra…voturi! Artificiu. Nota bene!
…Vezi Mării, mereu aceleaşi, dar cu alte pălării,
Uscături, scaieţi şi bozii, sfori, culise, bălării…
Nicăieri. Alegeri… pure! Nici la alţii, nici la noi.
Cei aleşi. Se cred… Zamolxe! Nu chiar toţi… Din doi în doi!
……………………………………………………………
…Parcul mare. Bulevardul. Cerberii. Bătrânii tei.
Fraţi de cruce. De legendă. Apăsaţi de anii grei.
Văd cum înfloresc castanii. Miez de mai. E primăvară.
Mai grăbiţi ca niciodată. Înverzesc. A câta oară?
…Catifea de înserare. Întunericul, perdele.
Doliu zilei precedente. Nepătrunse neguri grele.
Flux-reflux de mode valuri. În acorduri de pian.
Un “titanic” din trecuturi se scufundă în ocean…
…Rapsodia lui Enescu. Imn muzeului cu ceas.
…Prin firide se strecoară liliecii de pripas.
…Adăpost de cucuvele. Şi de alte zburătoare.
…Bântuit de gheţuri-lipsuri. Colţii crizei… numai, oare?
…Solidar cu…visătorii care cred în munca lor,
O fărâmă de…«mustrare», spre ştiinţa tuturor.
Voi vorbi. (Un pas în faţă. Dacă doi sau trei, nu pot!):
Încă mai există OAMENI. Nu au dispărut de tot !
…Cei ce îşi iubesc menirea…Praful şters…cu pasiune!
Buruieni de… nepăsare. Ofilite… prin minune!
„Cheia Sol”. Şi „Arlechinul”. Un „Icarus”.”Vinovaţi”.
Vor fi fost mai mulţi. Desigur. Să mă ierte cei uitaţi.
…Scurte fulgerări. Zig-zaguri. Vine ploaia…Se strâng norii.
E aproape miezul nopţii. Încă vin vizitatorii.
Arme-vorbe, muze mute? Pagini ce lipsesc din carte.
Da, am fost şi eu acolo. În Arca(dia) cu arte.
………………………………………………………..
…Un popor fără origini? Un copil fără părinţi!
(Iorga. Un profil aparte. Printre strălucite minţi.)
Când mă uit la cei din frunte, mă apucă disperarea.
Formatorii de opinii… Mă iau plânsul şi mirarea!
…Mi-aş dori să fiu o voce. Una cu impact-răsunet.
Să fiu auzit departe… La distanţă. Ca un tunet!
Un mesaj spre toţi şi toate. Voi fi scurt în ce voi spune.
S.O.S.! Salvaţi cultura! Lumea artelor apune!
