Printre cei mai valoroşi contemporani ai generaţiei noastre, Dalai Lama ocupă una dintre cele mai înalte şi speciale poziţii în gândirea prodigioasă a umanităţii de la răscrucilele noului mileniu. Însăşi viaţa sa este un epos al gândirii, pe care o şlefieşte cu inteligenţă şi fineţe, începând cu îndepărtata şi înţeleaptă învăţătura buddistă până la ştiinţele moderne de astăzi, ce vor să cuprindă, dezlege şi să stăpânească toate tainele macroscopului şi microcosmosului. Oamenii de ştiinţă au intrat într-o competiţie stranie în a domina întreg universul, pe care înţelepţii buddismului, de mult, l-au băgat într-un atom, fiind doar o materie în permanentă mişcare şi transformare după nişte legii la care mintea ştiinţifică a lumii încă nu a ajuns.
Buddha a avut înţelepciunea să precizeze că nimic nu este stabil şi veşnic în univers şi fiecare trebuie să observe şi să contemple tot ce este în jurul lui! Astfel, punând curiozitatea, observaţia şi meditaţia înainte unei dogme, Buddha a eliberat omul, gândirea şi acţiunile sale, conturând în învăţăturile sale doar că toţi suntem egali între noi şi trebuie să trăim în înţelegere şi armonie, în cordialitate prin înţelepciune şi morală. Armonia fiind sublimul convieţuirii umane.
Dalai Lama s-a născut în 1935 şi la vârsta de doi ani a fost ales al 14-lea lama, adică liderul buddist al tibetanilor. La şase ani a început o prodigioasă educaţie cu arta şi cultura tibetană, sanscrita, logica şi medicina şi mai ales, stăruitor cu disciplina monahală a buddismului, cu înţelepciunile lui Buddha, cu doctrina sale atât de benefice corpului şi minţii omeneşti. De la început a dat dovadă de o superioară dotare intelectuală, de avidă curiozitate şi ascuţit spirit de observaţie ce sunt factori stimulatori ai unei gândiri superioare până în sferele înalte ale comprehensiunii absolute. În plus, Dalai Lama are un şarm personal rar întîlnit, atractiv prin modestie nedisimulată şi cumsecădenie aleasă şi ar fi devenit cel mai iubit şi apreciat lider dacă China nu ar fi ocupat Tibetul în 1950, forţndu-l în toate felurile, chiar şi prin atentate să părasească Tibetul în 1959. Este o mare nedreptate socială pentru Tibet, pentru Dalai Lama, dar şi un căştig pentru cultura actulă a omenirii, pentru că el nu a rămas la stadiu de exilat urgisit ci a atins cotele cărturarului internaţional recunoscut prin cele peste şaptezeci de cărţi scrise şi ca iniţiatorul şi coordonatorul ciclului de conferinţe internaţionale Mind and Life în care se dezbat cele mai înaintate idei şi descoperiri ştiinţifice ale omenirii. Lista oamenilor de ştiinţe şi cultură care participă la acest ciclu periodic de conferinţe în marile metropole ale lumii sunt dovadă de prestigiu şi valoare. Dalai Lama este peste tot îmbrăţişat cu drag şi repect, ascultat ca un mare înţelept budist ce îmbogăţeşte filosofia omenirii. El este deţinătorul Premiul Nobel pentru Pace acordat în 1989 pentru susţineriea, fără violenţă, a eliberării poporului său de sub ocupaţia chineză.
De curând a apărut în Editura Humanitas o carte semnată de Sanctitatea Sa Dalai Lama „UNIVERSUL ÎNTR-UN SINGUR ATOM” pe care din curiozitate am luat-o şi am citit-o cu interes dar am făcut-o pe îndelete, cu pauze de meditaţie mai ales în partea doua în care dezbate cuprinzător conştiinţa umanităţii. Volumul este extraordinar fiindcă m-a purtat de la atom la univers şi de la amebă la encefal. E o cale foarte lungă care a durat vreo zece, cisprezece miliarde de ani, şi aşa, pot zice de ce Dalai Lama a intitulat-o cum a făcut, fiindcă în cele 240 de pagini e ca şi cum a înghesuit într-un atom o parte din întrebările şi răspunsurile omeniririi de-a lungul istoriei gândirii ei despre necuprinderea timpului şi spaţiului, iar când ajunge la întrebările cele mari de când şi de cine, preferă să ne îndemne la observaţie şi contemplare decât să ne afişeze o nouă dogmă religioasă pe lângă cele pe care omenirea le are deja, dar nu dau răspunsuri valide adevărului.
Nu, omenirea de mii de ani nu se mulţumeşte doar cu plăsmuiri divine sau biblice, cu porunci şi canoane, cu percepte şi dogme ci caută concret începutul şi pe începutorul lumii, lume care a pornit de la un atom şi a ajuns la univers, cu toate ale ei. Aşa e omul iscoditor peste limitele sale de înţelegere şi cunoaştere pe care le are. Iar, Dalai Lama mai pune paie pe focul iscodirilor afirmând: marile descoperiri din fizică, începând cu perioada copernicană au dat naştere ideii ca realitatea nu este aşa cum ne pare nouă! Are dreptate înţeleptul buddist, şi, să nu mai vorbim în ce bâlci idiologic a intrat lumea de atunci încoace, când după fiecare descoperire epocală tot mai înflăcărate şi inflamabile devin disputele filosofice, religioase şi ştiinţifice. De când au început să apară uimitoarele descoperiri şi ideile aferente lor, dogmele teiste – iudaismul, creştinismul, islamismul – sunt în pierdere continuă. Pierderile au început cu Galileleo Galilei, care cu luneta lui a scos mica noastră planetă, cât un bob de grâu, din centrul universului şi a agăţat-o, într-un colţ de univers, cu o orbită de un soare ce nu-i mai mare decât un bostan ! Ce decepţie pe unii orgolioşi ce se credeau că universul e colonia pământului lor. Zâmbim ca Buddha, înţelegator şi înţelept, pentru că învăţătura lui nu a făcut asemenea greşeli absurde. Astăzi, învăţăturile buddiste pot conlucra cu dezvoltarea ştiinţelor şi cu cele mai avansate idei ale futurologiei, pentru că Buddha a fost mai înţelept la vremea lui; s-a abţinut să răspundă la întrebarea cine şi când a făcut universul, îndemnându-şi discipolii la observaţie, experiment, gândire, ceea ce dogmatici teişti nu au făcut-o şi acum rămân în urmă, tot mai în urmă, mai singuri, părăsiţi. E doar o chestiune de educaţie şi timp. Dalai Lama e prea inteligent, cult şi buddist aşa că nu face asemenea referiri sau aluzii, orale sau în scrise, dar prin exemplele folosite din învăţăturile buddiste, reiese clar acest lucru.
Acum, lumea teistă se află în faţa unui adevărat tsunami de descoperiri ştiinţifice, ce pune concepţia divină într-un mare impas, total dezorientată de realităţile demonstrate ştiinţifice, nu bazate pe naraţiuni biblice, minuni şi miracole fără acoperiri ideologice sau ştiinţifice. Iar Dalai Lama, fără să menţioneze nici cea mai mică referire la teişti, îl plimbă prin istorica galerie a ştiinţelor, ideilor şi filosofiei actuale.
Cosmologia modernă, cu care începe marele tur, a ajuns deja la o concluzie fermă: Universul nostru în forma actuală nu este nici etern nici static. Această teză demonstrată retează, fără graţie, eternităţile ca realităţi, inclusiv conceptul de suflet. Punct. În continuare Dalai Lama etalează idei, concepte şi fapte despre permanenta modificare a universului început acum, aproximativ, zece, cincisprezece miliarde de ani cu acel Big Bang – explozie de univers – după care urmează perioade de ordine şi haus ale universului, până ce se sfârşeşte printr-un Big Crunch, pe care-l traducem în acest caz cu marea contracţie, atât de mare încât tot universul, probabil, intră într-un singur atom, care apoi, din nou poate să explodeze într-un cu totul şi cu totul alt nou univers. Ce frumos să dai drumul imaginaţiei când nu eşti sigur de nimic! Oricum, atât cosmologia modernă cât şi buddismul nu acceptă ideea universului static, etern. Cosmologia buddistă stabileşte ciclul universului în felul următor: în primul rând, există o perioadă a formării, apoi urmează perioada în care Universul dăinuie şi o perioadă în care este distrus, iar în final perioada de vid, de dinaintea formării unui Univers nou (Dalai Lama, Universul într-un singur atom, pag 102). Paralelism absolut între învăţatura buddistă de acum douămii cinsute de ani şi ştiinţa actuală.
Originea vieţii, Dalai Lama o prezintă aşa cum trebuie, ca pe cel mai mare miracol al Universului . Este copleşit de biologie, de oamenii care au dus-o de la observaţii empirice şi descrieri amănunţite la conceptele dezvoltării şi descoperirea tainelor şi forţelor selecţiei naturale. Este fascinat de originea specilor a lui Darvin: „Cred că teoria darwinistă a evoluţiei, cel puţin cu adausurile de informaţie ale geneticii moderne, ne oferă o descriere coerentă a evoluţiei vieţii umane pe Pământ”. Buddismul ca învăţătură a gândirii meditative libere nu îl opreşte pe Sanctitatea Sa de la o asemenea afirmaţie ba mai mult să se entuziasmeze, şi să-l îmbrăţişeze, fără rezerve, pe LUCA = Last Universal Common Ancestor, considerat în genetica zilelor noastre primul organism, format din ADN (acid dezoxinucleic) nici cât o bacterie, dar cel mai vechi strămoş comun al vieţii pe pământ. Apoi ne prezintă cu aceiaşi pasiune Genomul Uman acei 23 de cromozomi care sunt suportul zecilor de mii de gene care unindu-se cu ceilalţi 23 de cromozomi ai sexului opus redau fiinţa omenească. Câtă memorie şi forţă au cei 46 de cromozonii uniţi în ai reda pe Adam şi Eva, cum apar ei în celebra pictură a lui Michelangelo din Capela Sixtina.
Să zâmbim senin, admirativ cât de mult omenirea savantă a descoperit din tainele vieţii pe pământ , dacă ştiinţa, genetica prin metode biotehnice a ajuns să şi coloneze viaţa dând omenirii cea mai faimoasă oaie: Dolly!
Aici în faţa extraordinarei ingineriei genetice, pe cât de uimitoare pe atât de tulburătoare să ne oprim, să-l ascultăm pe Dalai Lama, să medităm şi să fim precauţi ca el. Lumea ştiinţifică să nu repete în genetică aceleaşi greşeli pe care le-au săvârşit colegii lor din fizică, în cercetarea şi aplicaţiile nucleare. Pentru că efectele ingineriilor genetice împinse peste limitele raţiunii şi a bioeticii vor fi şi mai catastrofale decât cele nucleare!
